Cuviosul Părinte Ilie Cleopa: Mai mare este cel ce tace pentru Dumnezeu, decât cel ce vorbeşte pentru El

Fiind eu, păcătosul şi nevrednicul, în toată viaţa mea cu totul străin de această fericită virtute a tăcerii, gândul mă mustră pentru vinovăţia şi nechibzuinţa mea, încercând să vorbesc despre cele ce eu nu le fac. Dar, fiindcă Sfântul Ioan Scărarul mă îndeamnă la cuvânt, zicând: „Nu fi tăcut fără socoteală ca să nu pricinuieşti altora tulburări şi amărăciuni” şi fiindcă, fără să vreau, mi s-a încredinţat să port grijă şi de sufletele altora, nevoia mă face să ies din limanul tăcerii pentru a trezi prin cuvânt oile cele cuvântătoare ale lui Hristos, de sufletele cărora voi da seamă in ziua Judecăţii de Apoi.

Acelaşi Sfânt, Ioan Scărarul, mă îndeamnă la povăţuirea celor din turmă, zicând: „Când pasc oile, păstorul să nu înceteze a întrebuinţa fluierul cuvântului şi mai ales când oile dorm. Căci lupul cel nevăzut de nimic nu se teme aşa de mult ca de fluierul păstoresc”.
Aşadar, cu toate că mai rodnică este tăcerea decât cuvântul fară roadă, totuşi voi îndrăzni să spun puţine cuvinte despre această minunată virtute care aduce mare folos celui ce o are. Mai întâi să auzim cuvintele dumnezeieştii Scripturi, care zice despre folosul tăcerii că cel ce îşi păzeşte gura şi limba îşi păzeşte sufletul de necazuri. Apoi, fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa. Şi iarăşi: Din vorbă multă nu vei scăpa de păcat, iar cel ce-şi ţine buzele sale înţelept va fi. De asemenea, cursă tare sunt omului buzele lui şi se prinde de cuvintele gurii sale.

Din învăţăturile Sfinţilor Părinţi aflăm că tăcerea este „o taină a veacului viitor”. Ea este întreită, deoarece „unii din oameni tac pentru slava oamenilor, alţii tac pentru fierbinţeala râvnei faptelor bune, iar alţii tac pentru că au o oarecare vorbire ascunsă cu Bunul Dumnezeu înăuntrul lor şi mintea lor este atrasă către această tainică vorbire”. Şi iarăşi, arătând că mai mare este cel ce tace pentru Dumnezeu, decât cel ce vorbeşte pentru El, zice: „Altul pentru Dumnezeu toată ziua vorbea şi pe toţi străinii ce veneau la dânsul îi primea, iar altul (adică Sfântul Arsenie cel Mare) în locul acelora a ales tăcerea şi liniştea, căci hotarul liniştii este tăcerea în toate”.

Sfântul Ioan Scărarul zice: „Multa cuvântare este scaun al slavei deşarte, iar tăcerea întru cunoştinţă este maică a rugăciunii şi cel ce şi-a cunoscut greşeala sa a stăpânit şi limba sa”. Apoi, arătând că frica de moarte îl ajută pe om să păstreze şi să câştige tăcerea, zice: „Cel ce s-a îngrijit de ieşire a oprit vorbele şi cel ce şi-a câştigat plânsul sufletului ca de nişte foc se întoarce de la multa vorbire”.

Sfântul Vasile cel Mare, pe când era în pustiul Pontului, a scris prietenului său, Sfântul Grigorie de Nazianz, următoarele: „Dintre toate câte le pot spune despre adăpostul meu, lucrul cel mai de seamă este că, datorită poziţiei care este aici, pe lângă tot felul de roade ce cresc, cel mai dulce rod este tăcerea, pentru că ea mă scapă de neastâmpărul oraşului”.
Iar un bătrân al Patericului, arătând că din dreapta socoteală şi din tăcere cu chibzuinţă omul câştigă înţelepciune, zice: „Tăcerea este maica gândurilor preaînţelepte”. Un altul, fiind întrebat de un ucenic ce este tăcerea şi ce folos are omul practicând-o, răspunde: „Fiule, tăcerea înseamnă a şedea cineva singur în chilie cu înţelepciune şi cu frica de Dumnezeu, ferindu-şi mintea sa de gânduri şi de cugete necuviincioase. O tăcere ca aceasta naşte multe feluri de bunătăţi şi îl păzeşte pe călugăr de săgeţile aprinse ale diavolului, nelăsându-l să fie vânat de dânsele”… Ci ca o pecete a celor arătate mai sus, voi aduce mărturia Sfântului Pimen cel Mare, Egipteanul, care, urmând calea împărătească, a zis: „Cel ce vorbeşte pentru Dumnezeu bine face şi cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea”. Din acest cuvânt se desprinde o învăţătură: atât la vorbire, cât şi la tăcere să avem scopul cel bun, ca amândouă să fie spre slava lui Dumnezeu. AMIN!

(Părintele Ilie Cleopa, Urcuş spre Înviere, Editura Doxologia – fragmente)

Text îngrijit de Sora Gabriela Naghi