,,Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu… Noi suntem nebuni pentru Hristos’’ (I Corinteni 3, 18-19; 4, 10). Există în istoria Bisericii noastre o seamă de Sfinţi care, urmând acestor cuvinte ale Sfintei Scripturi, s-au făcut nebuni pentru Hristos. Pentru aceasta, au părăsit deşertăciunea lumii acesteia, socotind că este mult mai folositor să aibă parte de ocara lumii decât de lauda ei şi îşi tăinuiau faptele bune cu multă grijă.
Astăzi pomenim pe Cuviosul Simeon, cel care a părăsit pe femeia şi casa lui pentru a trăi în rânduiala vieţii călugăreşti. După o vreme, a părăsit pustia, socotind că va fi de folos pentru îndreptarea oamenilor spre împărăţia lui Dumnezeu, dorind nu cinstea oamenilor, ci necinstea şi batjocura. ,,Iar când poporul începea a-l vedea ca pe un Sfânt, îndată făcea ceva, care era semn arătat de nebunie. Pentru că uneori umbla şchiopătând, alteori sărind, alteori se târa pe pământ şi împiedica picioarele celor care mergeau pe cale şi, zăcând la pământ, bătea cu picioarele; iar la lună nouă se făcea îndrăcit şi cădea ca un îndrăcit. Încă făcea multe fapte neplăcute ochilor omeneşti şi necuviincioase, arătându-se la toţi că este nebun, ca să nu-l socotească nimeni Sfânt’’.
Ne-a rămas scris precum că în cetate era un evreu care hulea pe Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu a hotărât să-l întoarcă de la rătăcirea lui şi să-l îndrepte spre mântuire. Odată, a văzut pe Cuviosul Simeon vorbind cu doi îngeri şi de-aici a cunoscut că este plăcut lui Dumnezeu. Vrând să spună oamenilor despre el, Sfântul i s-a arătat în vis şi i-a poruncit cu asprime să nu-l facă cunoscut nimănui. Dar pentru că iudeul a mers în târg cu gândul de a vorbi despre el, Sfântul i-a ieşit în cale, a făcut semnul Sfintei Cruci pe buzele iudeului şi acesta a rămas mut, apoi a plecat jucând şi sărind prin mulţime. Văzându-se în această neputinţă, evreul a alergat la Cuviosul Simeon şi prin semne i-a arătat că vrea să se boteze. ,,Sau te botezi, sau vei rămâne mut!’’, i-a spus Sfântul. Evreul a primit Taina Sfântului Botez, după aceea şi cei din casa lui, şi astfel i s-a dezlegat limba şi slăvea pe Dumnezeu (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănastirea Sihăstria, 2005, p.426-457).
Presbiter Ioviţa Vasile
Divina Liturghie de la Biserica Tuturor Sfintilor („Biserica zidita pe sange”, ridicată pe locul casei unde a fost ucisă familia imperială a Rusiei)-Ekaterinburg, 2018 si 2019
100 de ani, respectiv 101 ani, de la uciderea Tarului Nicolae al II-lea Romanov, ultimul ţar al Rusiei, împreună cu Tarina Alexandra, soţia lui, cei cinci copii ai lor, alaturi de o parte dintre însoțitorii familiei regale.
Mucenicii Regali au fost canonizati de catre Biserica Ortodoxa Rusa, in anul 2000.
Uciderea cu cruzime a ultimului ţar, a împărătesei Alexandra, a ţareviciului Alexei, moştenitorul tronului şi a celor patru fiice, Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia este considerată în Rusia, una dintre cele mai abominabile crime ale regimului comunist. Ei au fost uciși brutal și nemilos, atât copiii, cât și adulții, la adăpostul întunericului – pentru că „oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, că faptele lor erau rele.” (Ioan 3, 19).
Impreuna cu familia regala au fost executati: doctorul țarului Eugen Botkin, camerista țarinei, Anna S. Demidova, bucătarul Ivan Mihailovici Kharitonov și servitorul A. E. Trupp, marinarul Clement G. Nagorny, care se îngrijea de Țarevici încă din copilărie, și Ivan D. Sednev, slujitorul Marilor Ducese. Generalul Elias L. Tatișciov și prințul Vasile Dolgorukov, cărora li s-a refuzat permisiunea de a rămâne cu familia regală la Ekaterinburg, au fost împușcați de asemenea în închisoare. Domnișoara-de-onoare, contesa Anastasia V. Hendrikova și profesoara de la curte, Caterina A. Schneider, au fost duse în Perm și au fost împușcate acolo.
https://www.youtube.com/watch?v=HeXJZq1j3sE
https://www.youtube.com/watch?time_continue=12729&v=sGNn0SvdYOI
Frumoasa Bojestvenaia Liturghia. Nicaieri in lume nu se preamareste Preabunul Dumnezeu asa ca in Rusia. Noi suntem mai modesti. Ma uitam la IPS Onufrie cum se insemneaza cu Sfanta Cruce. Adevarat arhiereu al lui Hristos!
Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre, Prea Cucernice Parinte Vasile!
„Atunci a slăvit David pe Domnul înaintea a toată adunarea şi a zis: „Binecuvântat eşti Tu, Doamne Dumnezeul lui Israel, Tatăl nostru, din veac şi până în veac.
A Ta este, Doamne, măreţia şi puterea şi slava şi biruinţa şi strălucirea; toate câte sunt în cer şi pe pământ sunt ale Tale; a Ta este, Doamne, împărăţia şi Tu eşti mai presus de toate, ca unul ce împărăţeşti peste toate.
Bogăţia şi slava sunt de la faţa Ta şi Tu domneşti peste toate; în mâna Ta este tăria şi puterea şi în puterea Ta stă să măreşti şi să întăreşti toate.
Şi acum dar, Dumnezeul nostru, Te slăvim pe Tine şi lăudăm preaslăvit numele Tău.”AMIN
[I Paralipomena29;10-13]
Un adevarat imn de preamarire a lui Dumnezeu, in rostirea si scrierea salmistului David.