1.Pentru că ei au pornit strâmb, de la-nceput. Și nu pe drumul cel bun. Au urmat cu rigoare o traiectorie desenată de alții, de vrăjmașii Bisericii noastre. Începând cu recrutarea lor, încă din studenție. Au fost aleși cei mai buni, li s-au oferit avantaje materiale cu multă generozitate, li s-au promis burse de studii în străinătate, apoi scaune episcopale, dar să nu anticipăm.
2.După ce i-au avut la mână, au urmat studiile în străinătate, de fapt îndoctrinarea lor cu ideile eretice ale ecumeniștilor, instruirea despre felul cum se conduce o episcopie cu mână de fier, cu dezvoltarea unei rețele de informatori aleși dintre preoți, pentru ca ierarhul să știe tot timpul ce se vorbește, cine ar fi potențialii nesupuși și cum pot fi ei aduși la ,,ordine’’ prin metode securiste. La rândul lor, pseudo-episcopii ar fi urmat să raporteze stăpânilor tot ceea ce ar fi de interes pentru un control total asupra Bisericii.
3. Odată îndoctrinați, viitorii episcopi erau hirotoniți, întâi diaconi, apoi preoți. Urma călugăria, pentru că episcopii sunt aleși exclusiv dintre călugări. Unii dintre ei au apucat să viețuiască ani buni în mănăstiri, alții doar câteva zile, iar altora le-a fost suficient că au trecut și ei pe lângă câteva mănăstiri. Nici vorbă de o viață monahală autentică, trăită în toate asprimile ei.
4.După ce a fost îndeplniită formal și cerința călugăriei, oamenii noștri au fost chemați la înalta treaptă a episcopatului. Nu de Biserică, precum glăsuiesc Sfintele Canoane, ci de puterea lumească, fapt ce le-ar atrage caterisirea neîntârziată. În condiții normale, firește. S-a căutat un scaun episcopal, sau s-a creat unul special nu pentru nevoile firești ale Bisericii, pentru plasarea omului lor la locul potrivit, ca o rampă de lansare spre viitoarele posturi bisericești mai înalte. De prisos să spunem că postul din care Popa Irineu de la Craiova a fost propulsat spre Mitropolie, e și azi vacant.
5.Odată ajunși episcopi, oamenii noștri se aștern pe treabă și cântă cu exactitate partitura pe care le-o așează în față puterea lumească. Fără abatere, întocmai și la timp. Am văzut de multe ori această slugărnicie dezagreabilă, față de puternicii zilei. Am văzut această duplicitate în care slugarnicul pseudo-ierarh joacă rol de episcop ortodox, el fiind, de fapt, o biată marionetă ce atârnă de o sfoară, ținută la celălat capăt de stăpânul lumesc.
6.Cum să pretinzi acestor oameni să se pocăiască de ereziile promovate în Creta, de toate abuzurile și persecuțiile exercitate asupra Bisericii? Te poți aștepta la Popa Irineu, minciuno-mitropolitul Olteniei, să refacă viața monahală în Mănăstirea Frăsinei? Să fim serioși!
7.Când am comis ,,crima’’ canonică de a ne îngrădi de acești falși episcopi, prin nepomenire, am sperat că semnalul nostru de alarmă va fi recepționat cum se cuvine, măcar de câțiva dintre ei. Așteptări zadarnice. Își continua nestingheriți slugărnicia, înconjurați de camarilele lor ecumeniste, alese cu grijă, Pactul cu cel rău nu e ușor de rupt și de ce-ar face-o, de vreme ce, după Sfintele Canoane aplicate corect, poate niciunul din ei n-at fi ajuns în scaun episcopal?
Presbiter Iovița Vasile
La o biserică din zona foișorul de foc din București a fost postată o statuetă catolică