De la credinta desarta, la Sfanta Ortodoxie

Părintele Damaschin Grigoriatul din Sfânta Biserică a Greciei relatează un fapt petrecut în Africa, unde există o misiune a Bisericii de răspândire a Evangheliei lui Hristos în rândul populaţiilor din diferite ţări.

Într-o dimineaţă, un copil de gimnaziu a trecut pe lângă o biserică ortodoxă şi când a auzit cântările de la strană, a intrat, din curiozitate. Aici a găsit o atmosferă deosebită de sfinţenie şi a văzut concetăţeni de-ai săi rugându-se cu evlavie. S-a interesat şi a aflat mai multe lucruri despre Sfânta Credinţă Ortodoxă, apoi s-a înscris la cursurile de catehizare. Când cunoştinţele sale au fost suficiente şi temeinice, a primit Sfânta Taină a Botezului, fără ştirea părinţilor săi.

Despre toate acestea a vorbit cu părinţii lui după o vreme, voind să-i aducă şi pe ei la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu. Cum aceştia erau fanatici idolatri, s-a izbit de împotrivirea lor. Tatăl său s-a arătat deosebit de ostil, deoarece nu concepea ca fiul să părăsească credinţa tribului său, şi s-a adresat magului, adică vrăjitorului din locul acela. Magul ştia bine că oamenii botezaţi şi întăriţi în Credinţa Ortodoxă au o putere nebiruită, în faţa căreia se arăta neputincios. Totuşi a acceptat să încerce să-i întoarcă fiul la credinţa strămoşilor. Pentru aceasta, a cerut ajutorul diavolului, al cărui slujitor era.

În dimineaţa următoare, în vreme ce copilul mergea spre şcoală, i-au ieşit pe neaşteptate în cale doi şerpi boa, care se apropiau ameninţător, cu repeziciune. Înspăimântat în primul moment, şi-a adus aminte de puterea Sfintei Cruci, cum învăţase înainte, şi s-a însemnat cu semnul lui Hristos. Imediat şerpii s-au pierdut în tufişuri, pentru că erau demoni trimişi de magul satului.

Întors acasă, copilul a povestit părinţilor primejdia prin care trecuse, şi cum s-a izbăvit în momentul în care şi-a făcut semnul Crucii. La următoarea întrevedere dintre tatăl copilului şi mag, acesta a mărturisit că a trimis doi demoni, sub chipul şerpilor, care însă s-au dovedit a fi neputincioşi. ,,La creştinii ortodocşi există o putere de neînvins, care ne strică nouă treburile. Oriunde au apărut aceştia şi Biserica lor, noi nu mai avem putere să facem nimic, pentru că ne învinge puterea Dumnezeului lor’’. În inima omului au apărut primele îndoieli în privinţa credinţei sale. Prin grija lui Dumnezeu, întreaga familie a fost primită în Biserica Ortodoxă (După Damaschin Grigoriatul, Minunile, mărturie a Dreptei Credinţe, Ed. Areopag, 2011, p.105-107).

Preot Ioviţa vasile