Există câte un om al cărui c.v. este de-a dreptul impresionant. Este născut din părinţi binecredincioşi, care au avut grijă de căpetenie să-l lumineze prin Sfântul Botez şi să-l întărească în Sfânta Credinţă Ortodoxă prin ungerea cu Sfântul Mir. De mic a fost dus la sfânta biserică, unde au deprins lucrurile cele bune şi sfinte ale lui Dumnezeu. Când a ajuns la vârsta potrivită, părinţii şi preotul locului i-au îndreptat paşii spre Seminarul Teologic, unde şi-a sporit educaţia şi cunoştinţele religioase. După Seminar, a urmat Facultatea de Teologie în care s-a distins ca un student cu merite deosebite, aşa încât, în urma licenţei, Biserica i-a încredinţat mai multe slujiri şi misiuni. Au urmat studii de doctorat în străinătate, la Facultăţi catolice sau protestante, ca şi cum cunoştinţele dobândite în şcolile ortodoxe n-ar fi fost suficiente.
Întors în ţară, Biserica neamului i-a încredinţat alte şi alte misiuni, şi nu după multă vreme omul este ridicat pe trepte încă şi mai înalte. Există însă lucruri care nu se vor scrie niciodată în c.v., le ştie Bunul Dumnezeu, dar cum ,,nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă necunoscut’’ (Matei 10, 26), aflăm, după o vreme, lucruri incredibile, care ne consternează şi ne fac să ne întrebăm uluiţi: cum este cu putinţă? Cum este cu putinţă ca un om care s-a învrednicit de atâtea daruri de la Dumnezeu, care a fost cu adevărat credincios, care a cunoscut adevărul şi calea mântuirii, care a fost lumină pentru alţii, să facă pact cu diavolul? Şi mai ales, de unde găseşte omul atâta tărie ca să pozeze, în continuare, în slujitor al Bisericii? Ce poate fi în sufletul lui, ştiind că s-a lepădat de Hristos şi a îmbrăcat haina murdară şi întunericului? Nu se cutremură, ştiind că va sta în faţa Dreptului Judecător? Pentru că anii de slavă deşartă trec oricum şi vremea morţii se apropie, vrând-nevrând.
Ca să întelegem ceea ce este de neînţeles, ar trebui să ne gândim în primul rând la Iuda cel trădător. Sfântul Evanghelist Ioan a descris momentele căderii sale: ,,Şi făcându-se Cină, diavolul a pus dinainte în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, ca să-L vândă’’ (Ioan 13, 2). După ce Mântuitorul i-a întins bucăţica de pâine, ,,a intrat atunci satana în el’’ (Ioan 13, 27). De-aici a decurs actul trădării şi al vânzării, toate sfârşindu-se în căderea abisală şi ireversibilă, când s-a spânzurat. Tragedia lui Iuda poate fi sintetizată în cuvintele: ,,de la sublimul slujirii apostoleşti, la prăbuşirea în iad’’.
Doamne, dă-ne tuturor gând de întoarcere şi de pocăinţă!
Preot Ioviţa Vasile
Canon de rugăciune la vreme de nelinişte şi întristare
-Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
-Psalmii 24, 54, 76, 85, 87, 89
Se întâmplă la un spital din Katerini, nu sa permis a se oficializa Sf Liturghie in Biserica spitalului, conducerea spitalului blocând accesul http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/23405-kleidosan-monastiri-stin-katerini-foto
Revenind la nemernici din conducerea spitalului, aceștia nici nu interesa că pacienții voiau sa participe la slujbe și să fie spovediți și împărtășiți, că poate unii dintre ei nu mai au nici mult de trăit
Cine impiedica savarsirea Sfintei Liturghii comite un pacat imens. Cohortele diavolului nu pot suporta sfintenia.
După model Georgian printr-o scrisoare i se cere lui Ieronim să facă demersuri pentru ieșirea B.O Elene din consiliul mondial al ereziilor http://opaidagogos.blogspot.com/2018/08/blog-post_16.html?m=1
Pana acum n-am stiut ca exista acea modalitate de traducere. Am utilizat-o si merge bine. Multumesc. Doamne ajuta.
Un titlu incitant si un articol ,care ne pune pe ganduri.
M-am gandit initial la Parintele Andrei Scrima,dar mi-am dat seama parcurgand intregul articol ca este vorba de cu totul alta persoana.
In fond ,oricine, este sau poate deveni un prezumtiv Iuda.
Credinciosia fata de Hristos Domnul iese la iveala in momentele de prigoana ale Bisericii.
Credinta vie in Dumnezeu si iubirea desavarsita pentru El,il transforma pe omul obisnuit in Mucenicul lui Hristos,vasul ales al Domnului Slavei,precum Sfintii Martiri Brancoveni,Sfintii Martiri,Mucenici, Marturisitori din temnitele comuniste si inchisori, care s-au adus pe sine insusi ardere de tot duhovniceasca . Nadejdea in Mila si dragoste netarmurita a Domnului,rasplata vietii vesnice in raiul divin,in nesfarsita Sa Imparatie,a sprijinit in sfinti credinciosia si neobisnuita lor darzenie.
Mult ti s-a dat,mult ti se va cere!
Fidelitatea marturisitoare,semn al dragostei fata de Dumnezeu fata in fata cu fatarnicia si falsitatea sufleteasca,acel „cutit uns cu miere”,necredinciosia care apare treptat in tainita sufletului,urmare a poftelor nesabuite si a orgoliilor personale.Ea conduce catre apostazie si tradarea Mantuitorului Hristos.
„*O pildă a celei mai cumplite, mai pierzătoare făţărnicii, a făţărniciei de treaptă diavolească, e sărutarea trădătoare dată Domnului Iisus Hristos de către Iuda în Grădina Ghetsimani. Acea sărutare n-a fost o mărturie a dragostei, ci semn pentru străjerii pe care-i adusese acolo ca să Îl aresteze pe Hristos. Ce poate fi mai cumplit decât această făţărnicie? Sărutul Iudei a devenit simbolul trădării, făţărniciei, al celei mai mari josnicii şi nemernicii omeneşti.”
Cat de des l-am intalnit,in timpul comunismului feroce,de sorginte sionisto-masonica si mai ales acum, in timpurile din urma ,el devenind modalitatea prin care Hristos si turma Sa,data spre pastorire celor care au devenit lupi imbracati in piei de oaie au fost tradati de catre mai marii Bisericii,la pseudo-sinodul din Creta.
Atunci ca si acum s-a facut cernerea
„*Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii?” (Ioan 5, 44). Să adâncim înţelesul acestor spuse. Domnul a spus că cel ce caută slava de la oameni nu poate să creadă în Dumnezeu, fiindcă în locul Marelui Dumnezeu, Căruia trebuie să-I slujim, el şi-a făcut un idol ‒ slava omenească, şi acestui idol se închină şi îi slujeşte. Ce poate fi mai cumplit? ”
Durerea arhiepiscopului Averchie,este durerea noastra,a tuturor :
”**Şi cine va lupta în aceste vremuri cumplite de pe urmă pentru biata ORTODOXIE PĂTIMITOARE ?”
Viaţa creştină devine acum mai grea ca niciodată, căci cursele din calea mântuirii omului s-au înmulţit foarte şi s-au perfecţionat extrem de mult. Truda de a fi păstor devine de multe ori mai grea şi mai plină de răspundere … Chiar înaintea ochilor noştri încep să se împlinească cuvintele prooroceşti ale Episcopului Teofan Zăvorâtul despre vremurile din urmă:” Atunci, deşi numele creştinilor va fi auzit pretutindeni şi bisericile şi slujbele bisericeşti vor fi văzute peste tot, toate acestea vor fi doar o înfăţişare exterioară, în timp ce înăuntru va fi adevărată apostazie”. Din aceasta se naşte pentru păstorul modern, pe lângă exemplul întotdeauna primordial şi esenţial al unei vieţi personale duhovniceşti şi morale înalte, sarcina deosebit de importantă şi plină de responsabilitate de a-i învăţa pe credincioşi să recunoască adevărata Biserică în mijlocul mulţimii de false Biserici şi, prin cuvintele lui pline de putere şi înţelepciune duhovnicească, de a-i ţine în sânul ei, în timp ce-i atrage pe cei ce sunt în greşeală”
In numele dragostei pentru Atotmilostivul Domn Iisus Hristos,trebuie sa rabdam,ofense,jigniri,umilinte fara sfarsit,in liniste si cu smerenie,atata cata am agonisit,tinanad ochii inimii in sus,neuitand o clipa telul pentru care vietuim in voia Domnului,MANTUIREA SI INDUMNEZEIREA.
*Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004, p. 43,p.44
**Arhiepiscopul Averchie-Drepţii strălucesc ca stelele, p. 54-55.
Bine ati sesizat. Eu am descris un tipar care se potriveste, din pacate, mai multor persoane. Unora in totalitate, altora in parte, dar rezultatul este acelasi. Iara si iara ne dati pilda de temeinica documentare si rigoare in redactare. Ma mir cum puteti lucra atat de mult intr-ale scrisului, in timpul acesta care se scurge atat de repede. Doamne ajuta.
Blagosloviti si iertati,Sfintia Voastra!
Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre!
Multumim Domnului pentru darurile primite si Sfintiei Voastre,Parinte Vasile,pentru cuvantul bun,ziditor si incurajator,care imi da aripi intr-ale scrisului,ocazie prielnica pentru a cauta citatele cele mai potrivite.
Plecaciune,sarutam dreapta