Asistăm în ultima vreme la tot mai multe acțiuni nelegitime îndreptate împotriva clericilor ortodocși atât la noi, cât și în alte părți. Abuzurile grosolane sunt parcă desprinse din comediile lui Caragiale. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns! Arestări, caterisiri, mutări disciplinare… Nu contează dacă omul e vinovat sau nu. Dacă nu e vinovat, îl facem ,,noi” să fie! ,,Fabrica de dovezi” funcționează dacă interesul mai-marilor o cere! Nenea Iancu ar fi spus: ,,Curat violare de domiciliu! Da* umflați-l!”
Și uite-așa ,,l-au umflat” pe călugărul Nicodim de la Frăsinei. ,,Fabrica de dovezi” a găsit repede niște capete de acuzare pe care unii s-au grăbit să le trâmbițeze, alții s-au arătat sceptici și neîncrezători în privința ,,dovezilor”. Până la urmă, scepticii au avut dreptate. ,,Fabrica de dovezi” a dat greș, dar călugărul Nicodim, cel dorit de obște să fie stareț, trebuie să mai stea la arest!!! Ca să fie sigur ierarhul Irineu că nu e la Frăsinei! Dumnezeu să-l ferească pe mitropolitul Irineu de mândrie, trufie și slavă deșartă!
Un alt ghimpe în coasta altui ierarh este părintele Laurențiu Iacob. Acesta a ,,îndrăznit” să pună ascultarea de Dumnezeu mai presus decât ascultarea de episcopul Lucian al Caransebeșului!!! Ca să ia aminte toți preoții ce înseamnă să fii ,,stăpân” în Biserica Ortodoxă Română! Ce contează că există canoane pe care părintele Laurențiu le-a respectat întocmai? Avea și episcopul Lucian dorința de a se mândri că în eparhia lui preoții s-au rugat cu ereticii, după ordinul său și al altor ,,stăpâni”… Iar părintele Laurențiu i-a stricat planurile! O asemenea faptă merită în concepția lui, o pedeapsă exemplară! Și iată-l pe părintele Laurențiu oprit de la slujire pentru că nu l-a considerat ,,dumnezeu” pe episcopul Lucian, ci L-a cinstit pe Dumnezeu cel adevărat și Biserica Sa prin mărturisirea de credință făcută! Dumnezeu să-l ferească și pe episcopul Lucian de mândrie, trufie și slavă deșartă!
În Ucraina, politicul nu umblă cu ocolișuri. Arestează și gata! Dacă nu exista găselnița cu rușii, se găsea un alt motiv. Cert este că Lavra Pecerska ,,trebuia” văduvită de Mitropolitul Pavel pentru a fi pustiită cu mai multă ușurință și predată schismaticilor! Așadar, l-au arestat la domiciliu, unde este supravrgheat electronic!
Îmi stăruie în minte imaginea unei fete care se ruga în genunchi în fața Lavrei Pecerska. Imediat au înconjurat-o schismaticii și ateii care chiuiau și jucau precum necurații! Unii spun că și această fată a fost arestată! Acestea sunt câteva ,,roade” recente ale ,,iubirii” ecumeniste!
Doamne, Iisuse Hristoase, iartă-i, miluiește-i și ocrotește-i pe cei prigoniți pentru numele Tău!
Doamne, Iisuse Hristoase, iartă-ne și ne miluiește și ajută-ne să facem cu toții voia Ta!
Sora Pelaghia
A părea că ești drept, dar a nu fi, este cea mai mare nedreptate
Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre ipocrizie:
„Ipocrizia înseamnă a avea ceva [în minte], dar a te comporta cu totul diferit”; moraliștii contemporani definesc ipocrizia astfel: „ Ipocrizia înseamnă sustragerea prestigiului, sau viciul sub chipul virtuții; astfel încât, dacă adevărul este ceva dumnezeiesc, ipocritul, care se află în afara sa, de vreme ce altceva este și altceva arată că este, se ajunge în chip evident dușmanul lui Dumnezeu. ”
Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre cei ipocriți: „Vrei să dobândești slavă de pe urma evlaviei? Dacă ești cu adevărat evlavios și nu cugeți nimic viclean în sinea ta, trebuie să te bucuri nu pentru că pari [evlavios], ci pentru că ești; iar dacă, nefiind [evlavios] cu adevărat, poftești slava celor mulți, gândește-te că nu aceștia ne vor judeca în ziua [Judecății], ci Acela care și cele ascunse le cunoaște în chip amănunțit; iar dacă îți cunoști păcatele, dar te arăți celorlalți curat, nu numai că nu trebuie să te bucuri, ci trebuie să și suferi și să suspini amar, gândindu-te neâncetat la ziua în care toate se vor descoperi. Poftești cinste? Respinge-o, știind că te face datornic. Nu-ți acordă nimeni nici o cinste? De aceea trebuie să te bucuri. ”
Sfântul Vasile cel Mare afirmă despre cel ipocrit: „Având pururea ură în adâncul inimii, ipocritul nu arată decât o iubire superficială, asemenea recifelor, care, fiind acoperite numai puțin de apele [mării], provoacă accidente celor nepregătiți. ” Ipocrizia este vlăstarul invidiei, care aduce cu sine toate relele.
Sfântul Ioan Gură de Aur arată: „Ca un om evlavios, vrea să fie numit sfânt și toți să I se închine; vezi înfățișarea exterioară a unuia ca acesta și crezi că le săvârșește pe toate după Dumnezeu, dar inima lui este plină de invidie și vicleșug și de tot felul de rele” ; iar Nil zice: „[Ipocritul] socotește că sub vălul posomorelii poate să ascundă nerușinarea pe care o are în sine și că poate să acopere patimile de rușine ale sufletului cu îmbrăcămintea străină. ”
Iar Iov spune că [ipocritul] vorbește cu gura și cinste cu buzele; dar inima [sa] este departe; învață în zadar pilde, înșelându-I pe toți sub aparența cuviinței.
Iar un alt înțelept mărturisește: la vorbă și la chip pare a fi asemenea mielului, dar înăuntrul lui cu nimic nu diferă de balaur. Ipocritul este cel mai nedrept dintre oameni, pentru că a părea că ești drept, dar a nu fi, este cea mai mare nedreptate.
Sfântul Nectarie din Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute, Editura Sophia, 2012, p.372-373