Despre apelul la autoritate

Conform Wikipedia, ,,Un apel la autoritate este un tip de argument în logică ce constă în susținerea valorii de adevăr a unei propoziții declarative pe baza autorității, cunoștințelor și poziției persoanei care face aserțiunea.” Argumentul de autoritate este cunoscut și ca ,,argument din respect”, deci poate fi și viciat în funcție de valorile respectate de către anumite persoane.

Vedem că în zilele noastre se încearcă învestirea minciunii pe scaunul Adevărului în mai multe domenii, falsele valori beneficiind de promovare în detrimentul adevăratelor valori care sunt supuse marginalizării sau chiar mai rău…

Astfel vedem că putem vorbi despre o falsă știință în cazul în care adevărul științific a fost falsificat în favoarea impunerii unor ideologii de către cei interesați să lupte împotriva lui Dumnezeu. Teoriile lui Darwin și cele ale lui Newton sunt doar câteva moduri de a știrbi autoritatea lui Dumnezeu și a încrederii omului în învățăturile evanghelice. Victimele sunt o mulțime de oameni incapabili de a mântuire și incapabili de a-și educa creștinește copiii. Putem vorbi și despre o falsă politică în momentul în care politicienii nu apără interesul țărilor pe care le conduc, ci luptă chiar împotriva acestora. Mai nou, prin digitalizare, le periclitează și mântuirea celor conduși.

Iar dacă vorbim despre ecumenism, atunci avem în față o falsă religie. De mai bine de o sută de ani se chinuie unii să ne impună ecumenismul. În locul ascultării de Dumnezeu, adepții ecumenismului ascultă de vrăjmașul Lui și al mântuirii noastre. Câte cheltuieli cu clerici școliți în Apus! Cât efort pentru a investi cu autoritate pe slujitorii minciunii! Câtă doză de ridicol este să-și câștige cineva salariul slujind minciuna și știind că greșesc!

Fariseii din vremea Mântuitorului au văzut cu ochi lor vindecarea unor orbi, învieri din morți și izgonirea demonilor, dar au preferat să servească minciuna oficială, chiar cu riscul de a comite erori de logică. Astfel, afirmația ,,Cu domnul demonilor scoate pe demoni.” exprimă lașitatea, împietrirea și ticăloșia fariseilor care nu au tăgăduit minunea, ci au atribuit-o demonilor! (Iar în zilele noastre, despre cei mai înduhovniciți clerici ortodocși se spune cam la fel de către cei care sunt incapabili de a recunoaște o lucrare de Duh Sfânt.) Prin această afirmație, ei au demonstrat că nu cred în atotputernicia lui Dumnezeu, deși aveau menirea de a lumina poporul în calitate de slujitori ai Săi!

Fariseii din zilele noastre, îi prigonesc pe cei încărcați de roade duhovnicești și îi învestesc cu autoritate pe slujitorii falsei religii, adică pe slujitorii ecumenismului. Cu ce scop? Pentru ca, la adăpostul acestei false autorități, să ne poată impune minciuna!

Hristos, însă, ne-a spus: ,,Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” ( Ioan, 14,6)
De recunoașterea autorității lui Hristos depinde binele întregii omeniri. Dumnezeu este Creatorul cerului și al pământului, exact așa cum scrie în capitolul ,,Facerea” ( Geneza) din Biblie.

Contestarea autorității lui Hristos este izvorul tuturor relelor. Oameni cuprinși de patimi demonice precum mândria, trufia și slava deșartă, lenea, iubirea de arginți etc. se zbat adesea să obțină o autoritate, chiar și falsă, pentru a deveni apoi unelte ale necuratului și pentru a promova minciuna. Unii știu că slujesc minciuna, alții chiar cred că slujesc Adevărul…

Islamiștii, bazându-se pe încrederea în inepțiile lui Mahomed, chiar cred orbește că slujesc Adevărul, sectanții cred în ereziile create de întemeietorii sectelor respective, iar papistașii îl idolatrizează pe Papa! Cu toate acestea, la Sinodul din Creta, au fost declarate ,,biserici” și adunăturile eretice! Iar capiștea de la Creta a fost declarată ,,sinod mare și sfânt”! Mai nou, se pune problema potirului comun și la renunțarea la cuvântul ,,păcat”!

Argumentul de autoritate funcționează în mod normal prin descoperirile Duhului Sfânt, Care este Duhul Adevărului. Știința adevărată nu intră în contradicție cu Duhul Sfânt.

Un mod de funcționare anormală a argumentului de autoritate îl constituie infailibilitatea papală. Un alt mod de funcționare anormală a argumentului de autoritate este cea a Sinodului din Creta. Acesta este un fals sinod care încearcă, de fapt, o infailibilitate după model papal.

Contestarea autorității Duhului Sfânt, Care i-a călăuzit de veacuri pe sfinți, este o treabă drăcească, indiferent cine ce ar spune. În plus, este un păcat de neiertat.

Îndreptățirea în păcat este tot un păcat. De aceea, cunoașterea adevărului de credință, raportarea permanentă la poruncile divine și pocăința ne sunt de mare ajutor în aceste vremuri în care în aproape fiecare profesie există curse demonice, iar Adevărul este relativizat în funcție de capriciile autorităților aflate la conducere care, pentru avantaje vremelnice, contestă autoritatea lui Dumnezeu.

Doamne, Iisuse Hristoase, arată-ne mereu Calea, Adevărul și Viața pentru a ne putea mântui în aceste vremuri de încercare a credinței! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ocrotește-ne și acoperă-ne de toate uneltirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți! Tuturor Sfinților, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi! Amin.

Sora Pelaghia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *