Se știe că factorii determinanți în formarea personalității umane sunt ereditatea, mediul și educația. Ereditatea e dăruită de Dumnezeu, fiecare având cel puțin un talant cu ajutorul căruia să-și lucreze mântuirea și să-și asigure cele necesare traiului.
Mediul reprezintă factorii care îi pot modela personalitatea unui om, condițiile și influențele din familie, societate și cultură.
Educația și instrucția valorifică talanții dăruiți de Dumnezeu în funcție de mediul în care se dezvoltă un copil. Astfel, întreaga societate este responsabilă pentru modul în care evoluează sau involuează educația.
Atunci când valorile unei societăți se inversează, educația și instrucția sunt bulversate. Când în societate nu se mai pune accent pe ,,a fi”, ci pe ,,a avea”, cu muncă mai puțină, dacă se poate, educația este influențată în cele din urmă.
Ideologizarea învățământului pune sub semnul întrebării încrederea societății în calitatea învățământului. Prea multe informații care se bat cap în cap cu valorile creștine, cu adevărul istoric sau chiar cu adevărul științific au un efect distructiv asupra imaginii de ansamblu profesorilor în primul rând, punându-le sub semnul întrebării credibilitatea. Când copilul află la școală că nu există iad, că există extratereștri, că pământul este sferic, că ne tragem din maimuțe, că vaccinul împotriva covidului e benefic etc., iar din alte surse află că nu e așa, atunci apare uneori o revoltă interioară mai mult sau mai puțin vizibilă. Uneori aceasta se manifestă după terminarea studiilor. Însă cei care pot fi ideologizați sunt majoritari, din păcate, și înțeleg din mers că, pentru a o duce bine, nu trebuie să pună întrebări.
Doar educația bazată pe modelarea personalității umane în spiritul valorilor creștine este în măsură să stabilească roluri clare dascălului, elevului/ studentului și părinților. Este din ce în ce mai greu de găsit, însă. Unii optează pentru învățământul particular în acest scop.
O ciudățenie pe care o observ este că, pe măsura înmulțirii avorturilor, numărul elevilor scade, iar numărul studenților crește! Care este explicația acestui fenomen bizar?
La prima vedere s-ar părea că societatea este ahtiată după diplome universitare chiar în condițiile crizei locurilor de muncă.
La o privire mai atentă, se pare că scăderea calității învățământului este dirijată. Avem un sistem de învățământ specific unei colonii. Nu există o corelare între numărul locurilor de muncă și necesarul de studenți în fiecare domeniu și astfel numărul universităților a crescut în mod nejustificat.
Cei cu posibilități financiare mai mari caută neapărat să aibă o diplomă universitară, iar porțile universităților se lărgesc considerabil, adesea în detrimentul calității. Cine are de suferit? Societatea în ansamblu. Specialiști mai mulți și mulți dintre ei mai slab pregătiți. Există riscul ca tocmai cei mai slab pregătiți să ajungă să ne conducă.
Se observă și o stimulare a accesului imigranților la locurile de muncă din România în detrimentul angajării românilor… Și astfel mulți români bat la porțile străinătății în căutarea unui loc de muncă. Acest lucru este demotivant.
Acolo unde părinții, profesorii și elevii/ studenții înțeleg rolul exigenței în învățământ, există rezultate pe toate planurile. Cu toții ar trebui să punem preocuparea pentru mântuire pe primul loc și să învățăm să fim mai exigenți în primul rând cu noi înșine raportându-ne permanent la poruncile divine, la Viețile Sfinților, la Noul Testament și la Scrierile Sfinților Părinți. Dumnezeu să ne ajute! Amin.
Sora Pelaghia