Cei doi „lideri” sunt armele utile ale anglo-saxonilor în războiul secret al NATO împotriva Rusiei în Ucraina. Zelenski, un actor cu abilități intelectuale limitate, dar capabil să mimeze „patriotismul”, i-a succedat lui Petro Poroșenko care, deși s-a opus ferm aderării Ucrainei la NATO, a fost de acord cu Bartolomeu Archontonis și, în numele anglo-saxonilor, pentru crearea a unei „biserici” schismatice care vizează ruperea legăturilor ecleziastice ale ucrainenilor cu Biserica Rusă.
Nu trebuie să uităm că idiotul Volodymyr Zelensky a vorbit prin teleconferință Parlamentului cipriot cerând ajutorul ciprioților, dar fără a face nicio referire la ocupația turcă a insulei și nici la invazia din 1974.
Volodymyr Zelensky, omul de paie al americanilor in Ucraina, cu „alegerea” sa nu numai că a refuzat să pună în aplicare acordul de la Minsk, dar cu ajutorul ordinului fascist Azov a început persecutarea populației de limbă rusă din regiunea Donbass, în timp ce cerea aderarea Ucrainei la NATO.
De dragul istoriei, merită amintit că anglo-saxonii, cu ajutorul georgianului Mihail Saakashvili, au reușit să provoace intervenția rușilor în Georgia, iar ignorând înfrângerea invadatorilor georgieni din Osetia de Sud, au impus sancțiuni economice asupra Moscovei, care era și obiectivul lor. Saakașvili, un fugar din țara sa, a fost dus de americani în Ucraina, unde Poroșenko i-a dat cetățenia ucraineană. Zelensky după alegerea sa i-a retras cetățenia ucraineană lui Saakașvili și l-a predat Georgiei pentru a normaliza relațiile americane cu acea țară în care idiotul util Saakașvili a fost judecat pentru înaltă trădare.
Termenul de idiot util îi este atribuit lui Iosif Stalin, pentru a„descrie acele figuri egoiste ale vieții publice predate seducției puterii și publicității, în așa măsură încât ajung să fie inutile, convinse, însă, că servesc unei cauze nobile. ”
Predat ca actor „seducției puterii și publicității”, Zelensky nu realizează că americanii în războiul patriei sale, pe care l-a provocat în numele lor, cheltuiesc pur și simplu bani și surplus de material de război, în timp ce el sacrifică tineretul și sângele ucrainenilor pentru interese politice și economice străine. La sfârșitul războiului, va preda succesorului său o țară complet distrusă, iar finalul său nu va fi diferit de cel al georgianului Saakașvili. *
Bartholomeus Archontonis este pentru marea majoritate a ucrainenilor patriarhul urii. El a provocat războiul civil religios în țara lor, pe capul lui cade sângele celor drepți.
Adame, cele două brațe ale NATO din Ucraina s-au rugat(!) pentru victimele războiului. Evident, ei nu au cui să ceară cu rugăciunea evreului Zelensky și a fanariotului Bartholomeus Archontonis, odihnă veșnică după dreptatea soldaților ruși.
* Mihail Saakașvili, al treilea președinte al Georgiei, deținut în prezent, care ar fi fost otrăvit în închisoare in Georgia.A fost președinte al Georgiei între 2004 și 2013. El ispășește o pedeapsă de șase ani pentru abuz de putere.
Traducere: Dr. Gabriela Naghi
Boala pe care Dumnezeu ne-o trimite este măsurată până la ultima picătură pentru noi, care căutăm mântuirea
CUVIOSUL PĂRINTE EMILIANOS SIMONOPETRITUL
„Imediat ce vă treziţi, spune Sfântul Antonie cel Mare, primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să cercetaţi pe cei bolnavi. Cel bolnav, pentru că trece printr-o situaţie deosebită, este împins mai lesne spre păcat, are ispite, întristare şi îi vin gânduri deşarte. Firea lui este mai neputincioasă, de aceea are nevoie de sprijin şi de mângâiere. Atunci când îl cercetezi de dimineaţă, va prinde curaj şi altfel va înfrunta greutăţile zilei”. Îndemnându-ne să îi vizităm pe cei suferinzi, Sfântul Antonie nu vrea să spună că trebuie să mergem şi să căutăm peste tot acolo unde există bolnavi, ci se referă doar la cei care se află în preajma noastră, aproape de noi. Aşadar, nu pune o sarcină peste puterile noastre, ci stabileşte o rânduială după care să ne orientăm. Sfântul rânduiește acest canon de a-i vizita dis-de-dimineaţă pe cei bolnavi doar celor sănătoşi, nu şi celor suferinzi. Bolnavul trebuie să ştie că boala pe care Dumnezeu i-a trimis-o este pentru el un bun prilej de desăvârşire. Boala înlocuieşte rugăciunea, pe care nu o putem face, ţine loc de participare la slujbe, la care nu putem merge, înlocuieşte faptele credinţei, ale luptelor duhovniceşti, postul, atunci când bolnavi fiind trebuie să mâncăm. Atunci când suntem bolnavi, cu puţină anafură ne „achităm” toate datoriile noastre faţă de Dumnezeu.
Diavolul, însă, pe toate ni le înfățișează anapoda şi ne pricinuieşte deznădejde. Aceasta nu trebuie să se întâmple. Boala pe care Dumnezeu ne-o trimite este măsurată până la ultima picătură pentru noi, care căutăm mântuirea. Nu se poate să devenim desăvârşiţi fără suferinţă – mai ales atunci când boala survine pe neaşteptate –, care ne smereşte în faţa celorlalţi tocmai prin faptul că avem nevoie de ajutorul lor, neputând trăi izolaţi.
Aşadar, atunci când ne îmbolnăvim, să cunoaştem că aceasta este încercarea noastră, scara noastră către cer, şi că este necesar să ne „tocim” pe noi înşine şi, atât cât putem, să nu cerem ajutorul celorlalţi. Să ne asemănăm Domnului şi sfinţilor care nici mângâiere nu au căutat, nici uşurare în greutatea suferinţei lor. De asemenea, să fim adevăraţi atleţi ai postului. Să nu cerem uşor dezlegare ori mâncăruri alese pe care niciodată nu le-am gustat. Trebuie să fim foarte atenţi, ca nu cumva, în loc să ne sfinţim, să cădem în prăpastie şi să ieşim fără cununa biruinţei.
„Pe cei bolnavi dintre voi”
Dacă citim viaţa Sfântului Antonie vom vedea că, prin cuvântul „bolnavi” îi denumeşte pe cei care suferă de boli trupeşti şi, mai înainte de toate, pe cei bolnavi psihic ori duhovniceşte, care nu pot să înfrunte încercările şi sănătatea lor şubredă. Boala noastră duhovnicească o reprezintă patimile, păcatele, gândurile deşarte, înşelările… Cel care are gânduri deşarte nu are echilibru sufletesc, are boli duhovniceşti. Iar cel care păcătuieşte nu este sănătos trupeşte. De aceea, cei suferinzi sunt, de obicei, cei mai protejaţi în rândul unei obşti, fie că suferă de o boală grea precum cancerul, fie de o simplă durere de dinţi. Bolnavul are nevoie de îngrijire specială şi nu putem să trăim fără el, fiindcă Dumnezeu ne-a făcut părtaşi suferinţei lui.
Obştea nu este ajutată atunci când cel aflat în suferinţă este tratat cu asprime şi nepăsare. Fiindcă bolnav nu este doar unul sau altul; în realitate, toţi suntem bolnavi. Poate că nu suntem bolnavi astăzi, dar mâine ori poimâine vom suferi şi noi la rândul nostru. Aşadar, toţi suntem bolnavi şi avem nevoie de medic, după cum spune Domnul Însuşi. De aceea, o veche şi frumoasă tradiţie în rândul monahilor este aceea de a-i vizita dimineaţa pe fraţii aflaţi în suferinţă.
Însă cercetarea celor bolnavi nu trebuie să se facă fără ştirea stareţului ori a personalului medical, fiindcă este posibil ca bolnavul să resimtă oboseala vizitelor noastre prea dese. Unitatea obştii, care este un singur trup, este foarte importantă. Fiecare dintre noi are nevoie de ajutorul celuilalt, însă doar cât să ne sprijinim reciproc şi să nu mergem înspre mai rău. Atunci când fratele nostru devine dependent de prezenţa noastră zilnică, îi facem mai mult rău decât bine şi nu îl ajutăm să se ridice.
(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Viaţă mistică şi reguli ascetice, Editura Indiktos, Athena, 2011, pp. 6-9, preluare de la Pemptousia)
Zdrelenski a fost primit la Fanar de către Bartolomeu că în zi de sărbătoare clopotele trase
Anatema împotriva lui Epifanie Dumenko și Tomosului de Autocefalie
https://www.youtube.com/watch?v=zWL8LGK4hQU&t=9s
Manipularea și inepțiile canalului “Calea spre mântuire”
https://www.youtube.com/watch?v=ODqONeUdnp4