Dragele mele Marişa şi Katia! Pace vouă şi mântuire!
Străduiţi‑vă să faceţi şi să spuneţi totul ca înaintea lui Dumnezeu. De fapt, aşa şi este: Domnul este întotdeauna peste tot şi vede toate ale noastre: inima şi gândurile, nu doar cuvintele şi faptele. „Şi cele nefăcute încă de mine le‑au văzut ochii Tăi”. Aşa trebuie să trăim: cu sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, cum spunea şi simţea Prorocul: „Văzut‑am pe Domnul înaintea mea pururea.”
Dacă Domnul ne‑ar fi dat acest simţământ, întotdeauna ne‑ar fi uşor, am fi bucuroşi, întotdeauna ni s‑ar ruga inima sau, dacă n‑am ajuns încă la treapta asta, am avea dispoziţie rugătoare şi de fiecare dată când rugăm inima ar răspunde neîntârziat prin împreună‑simţire, umilinţă şi adâncă frângere şi frică de Dumnezeu, adică teamă de a nu‑L jigni [răni] cu ceva pe Domnul. Iar din această frică ia naştere deja şi iubirea de Dumnezeu, şi, după cum arată Sfinţii Părinţi, se varsă lacrimi, se aprinde inima şi se deschide uşa tainei veacului viitor…
Dragele mele, merită să slujim Domnului, merită să răbdăm toate necazurile, oricât ar fi de grele, doar să nu ne lipsim de bunătăţile cele veşnice, pe care ochiul nu le‑a văzut, urechea nu le‑a auzit şi la inima omului nu s‑au suit! Iubiţi‑vă una pe alta, fie‑vă milă de toţi, păstraţi pacea cu orice preţ: chiar dacă lucrul are de suferit, pacea să se păstreze.
Katia, tu eşti fiica mea. Aşadar, păstrează pacea, fiindcă o monahie oarbă, de 92 de ani, m‑a numit fiu al păcii, întrucât părintele meu duhovnicesc avea pace. Iar tu fii fiică a păcii, fiindcă în pace este locul lui Dumnezeu. Nu da vina pe nimeni. Vezi şi tu că atunci când nu sunt oameni care să te enerveze te enervezi pe pisică sau chiar pe lucruri. Înseamnă că trăieşte în tine mânia, nu oamenii o pun în tine. Pacea lui Dumnezeu să ne adumbrească pe toţi!
(Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească, Editura Sophia, 2014)
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi
În timp ce un număr de națiuni s-au grăbit frenetic spre un obiectiv similar de reducere a amprentei de carbon, psihologul clinician de renume și eminamente respectat scriitor
Dr. Jordan Peterson a avertizat că această conferință climatica este o creație de „netezire” a narcisiștilor moralizatori.
Potrivit lui Peterson, măsurile cerute vor duce la sărăcie climatică pentru mase, care nu își vor mai putea permite să-și încălzească casele.
Potrivit psihologului, cei care fac presiuni pentru acțiuni „favorabile climei” sunt indiferenți față de prețul greu pe care îl vor suporta ceilalti pentru a le satisface cerințele.
Afirmând că „utopicii care semnalează virtutea” susțin că distrugem planeta cu energie ieftină, Peterson a întrebat dacă sunt cu adevărat dedicați ideilor pe care le promovează sau dacă această afirmație este, în schimb, un fel de răzbunare pentru capitalism.
Reprezentarea de către Peterson a acestui „serviciu orb pentru planetă” ca un nou tip de religie este o ironie, dar și un pericol; „woke” sunt bine-cunoscuti pentru disprețul lor și batjocura tuturor lucrurilor religioase, dar ei știu, de asemenea, că „oamenii și instituțiile de credință” trebuie să se implice pentru ei pentru a-si atinge obiectivele lor.
Această strategie funcționează, deoarece promovează unitatea printr-o viziune singulară și o acțiune intenționată.
Aproape că sună ca gândirea din spatele Turnului Babel, când oamenii au căutat să-si „faca un nume faimos, inainte de a fi împrăștiati pe fața întregului pământ”.
„Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă“ (Facere 11, 4).
Religiile lumii ar putea fi prevenite să nu țină seama de chemarea unității spre țeluri inutile, de auto-servire, de care vor beneficia doar puțini elitisti, selectați, dar care, în cele din urmă, vor arunca omenirea într-un abis de groază.
Babel este simbolul demonicului, iar regele Babilonului, numit „Lucifer“ (luceafăr, „stea strălucitoare“ în Biblia sinodală) şi „fecior al dimineţii“ (14, 12), se pogoară în iad (şeol), „în cele mai de jos ale adâncului“ (14, 15) pentru că a cugetat în sine: „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi“ (14, 13-14).
Sfinţii Părinţi îl identifică pe regele Babilonului care dorea să uzurpe tronul lui Dumnezeu cu diavolul (cf. Sf. Vasile cel Mare, Comentariu la cartea profetului Isaia, 88).
Sfantul Vasile cel Mare interpretează in manieră simbolică:
„Observă că Psalmul nu îl fericeşte pe cel care îl ucide oricum pe copilul babilonian, ci vrea mai întâi ca pruncii lor nou-născuţi să fie nimiciţi, nelăsându-i să ajungă să crească, pentru ca să nu sporească mai mult în răutate.
Iar în al doilea rând că nu în orice fel sunt ucişi.
Căci îl fericeşte pe cel care învinge şi întrece cu înţelepciunea sa naşterea de prunci a minţii amestecate, care se cheamă Babilon (amestecare), iar apoi îi izbeşte de stâncă.
Iar Stânca, şi în acest (pasaj), este Hristos. Cel care loveşte învăţăturile rele de cuvântul adevărului, acela este cel care zdrobeşte pruncii babilonieni de piatră.
De aceea, dacă pruncii Babilonului sunt învăţăturile non-ortodocşilor, care tulbură sufletul celui care (le) primeşte, copilul babilonian prins (trebuie) să fie (foarte) bine zdrobit de stâncă.“
(Comentariu la Isaia, 272).
Etimologie: „confuzie“ (în Septuaginta synchysis, în ebraică Babel) limbii (glossa) din Facere 11, 7, 9.
https://allisrael.com/mount-sinai-preparing-to-host-new-global-religion
Parintele Serafim Rose explica cu privire la Turnul Babilonului:
„Au facut o ultima incercare sa-si faca un nume vestit: un plan infricosator, care ar fi dovedit ca suntem fiinte supreme. Lucrul acesta se repeta de-a lungul istoriei – imparatia lui Alexandru cel Mare, regimul comunist, Imparatia de Mie de Ani a lui Hitler (transhumanismul covid care este acum in desfasurare prin vaccinare n.n.) etc. Pacatul aflat in spatele acestora este mandria.
Astfel de turnuri se cunosc in istoria asiro-babiloniana, iar unele inca supravietuiesc. Ele se numesc figurate: temple cu un sanctuar in varf. Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca ele sunt simbolul faptului ca omul nu voia sa ramana in hotarele pe care i le-a asezat Dumnezeu. Voia sa se faca pe sine zeu: auto-zeificare (exact ce ne explica Yuval Harari astazi: omul homodeus, religia datelor, dataismul n.n.) In vremile noastre moderne imaginea acestui lucru sunt zgaraie-norii. Ideea este sa construiesti ceva mai inalt decat s-a construit inainte. Te poti urca in varf, unde climatul este total diferit de cel mai de jos. Dedesubt poate ploua, iar tu, in varf, deasupra norilor, te poti afla in plin soare.
Observam ca dupa cinci sute de ani de la Potop, omenirea ajunsese iarasi stricata si plina de mandrie. Se spune ca oamenii aveau o singura limba, un singur glas. Toti erau de acord asupra unui singur lucru: ca vor ajunge departe.
Tot asa este si omenirea de azi. Sunt cateva exceptii – oameni care nu sunt de acord cu ceea ce se intampla – dar, in cea mai mare parte, oamenii sunt fie de acord cu ceea ce se intampla, fie sunt captivati spre acest urias proiect (transhumanist de digitalizare n.n.) de construire a Raiului pe pamant: societatea comunista/globalista sau o imparatie confortabila a valorilor pamantesti; insa Dumnezeu este lasat uitarii. Omenirea face din nou acelasi lucru. Iar daca omul face astfel, ce oare va face Dumnezeu? El a fagaduit ca nu va mai nimici pamantul, asa cum a facut mai inainte; inseamna ca va gasi tot felul de alte cai spre a-i opri pe oameni: molime, catastrofe, cutremure, vulcani, razboaie…
Noe avea sase sute de ani in vremea Potopului; deci Dumnezeu a dat omenirii numai o suta de ani si sapte zile de pocainta, nu o suta douazeci de ani, asa cum hotarase. Aceasta fiindca, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, oamenii se facusera nevrednici de mai mult timp de ragaz (ceea este valabil si acum inainte de Parusie n.n.), ramanand neclintiti chiar cand au vazut corabia lui Noe si animalele adunandu-se in chip minunat in ea. De acum era destul de limpede ca oamenii nu se pocaiau. Cand inima omului se impietreste, el nu-l mai primeste pe Dumnezeu chiar stiind ca trebuie sa se pocaiasca, ca este ultimul prilej. Mandria il impiedica.
Stim ca prorocii Vechiului Testament au prevestit venirea lui Messia. In Cartea Apocalipsei, Sfantul Ioan Teologul a prorocit cele despre sfarsitul lumii si viitorul Bisericii. Cum anume stiau ce urma sa se intample? Este vadit ca Dumnezeu le-a descoperit. Eruditii moderni pornesc de la premisa ca nimeni nu poate vorbi despre viitor.
Bineinteles ca, in spiritul acestei idei, ar trebui eliminati toti prorocii.
Noi credem ca exista proroci. Exista o carte de prorocii ce inca nu s-a implinit: Cartea Apocalipsei. Dupa unii eruditi moderni ea nu vorbeste despre evenimentele viitoare. Insa noi credem ca urmeaza sa vedem implinirea acestor evenimente in viitor, dar intr-o forma care este putin ascunsa; insa pe masura ce vedem evenimentele ca se implinesc, vedem intelesul adanc al prorociei care a fost scrisa inainte de eveniment.
Fragment extras din:
Ieromonah Serafim Rose, Cartea Facerii, Crearea lumii si omul inceputurilor, Editura Sophia, Bucuresti, 2011
👇
Pe tăblița găsită la Babilon în anul 1911 de către Robert Koldewey (1855-1925) din cadrul “Deutsche Orient-Gesellschaft”, cercetătorul englez Andrew George a identificat recent un zigurat compus din 7 trepte, ultima treaptă fiind templul din vârf . Silueta din dreapta tăbliței îl reprezintă pe Nabucodonosor al II-lea.
Ansamblul are un format patratic, cu latura de 90/90m, înălțimea de 91 m, format din cărămizi din lut ars, cimentate prin bitumen.
Turnul a rezistat neașteptat de mult în timp. Pe vremea lui Alexandru cel Mare care a cucerit și acest oraș, turnul mai avea încă jumătate din înălțimea originală.
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Turnul_Babel