Rugăciunea întâia de binecuvântare
Domnul să te ierte.
Domnul să te audă.
Domnul să te vadă.
Domnul să te iubească.
Domnul să te însoţească.
Domnul să te apere.
Domnul să te călăuzească.
Domnul să te mângâie.
Domnul să te ajute.
Domnul să te apere de vrăjmaşi.
Domnul să-i îmblânzească.
Domnul să-ţi moaie inima.
Domnul să te facă să nu ţii minte răul.
Domnul să te ajute să nu faci rău.
Domnul să te călăuzească să faci binele.
Domnul să te facă milostiv.
Domnul să-ţi dea putere să ierţi.
Domnul să te facă să vezi în alţii partea cea bună.
Rugăciunea a doua de binecuvântare a credincioşilor
Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze,
Domnul să vă ajute,
Domnul să vă miluiască,
Domnul să vă păzească de tot răul,
Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească,
Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate
şi în ceruri cu drepţii să vă păzească.
Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor,
şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor,
şi smerenia lor, şi răbdarea lor.
Binecuvintează, Doamne, osteneala lor,
şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor,
şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte,
iar dincolo, la ziua Judecaţii,
un colţişor de rai le dăruieşte,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!
Să ne întâlnim la poarta raiului.
Minunate, fără seamăn sunt aceste rugăciuni sfințitoare ale Ortodoxiei noastre !
Să vă răsplătească Domnul jertfa plină de dragoste, Cinstite Părinte Vasile!
Astăzi, în a 2-a zi a noului an, când cinstim cu adâncă evlavie pe Sf.Ierarh Silvestru, Episcopul Romei, ale cărui Sfinte Moaște se găsesc în Biserica Silvestru din București, și pe Sf.Serafim de Sarov, al cărui nume înseamnă „înfocat”, „arzător”, să ne amintim și să păstrăm ca un sfânt odor în adâncul inimilor noastre, cuvintele acestui mare Mărturisitor al luminii Sfântului Duh:
-„Bucuria mea, Hristos a înviat!”
-„Lucraţi pentru mîntuirea voastră; vegheaţi! Cununile vă sînt pregătite”.
-„Bucuria mea, câștigă duhul păcii și atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta!”.
Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Prea Cuvioase Părinte Serafime, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Minunate sunt cuvintele Sfantului Serafim de Sarov! Sunt izvorate dintr-o inima in care a salasluit Hristos Domnul.
Ne bucuram si de pomenirea Santului Ierarh Silvestru. Ce-am fi noi pacatosii fara sfintele lor rugaciuni?
Să fie blagoslovit cuvântul Sfinției Voastre în vecii nesfârsiți, Părinte Vasile!
Începutul binelui este îndepărtarea de la rău. Căci spune Prorocul: “ Oprește-ți limba de la rău și buzele tale să nu graiască vicleșug. Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea” (Ps.33) Înainte de a căuta dragostea în inima noastră, de a o cultiva, trebuie să ne izbăvim de răul care este în inima noastră. Şi care este acest rău care se ridică impotriva dragostei? Invidia, slava deșartă – că suntem mai buni decât aproapele nostru, că stim mai multe, mai ales din cele duhovnicesti, cine este el ca să ne spună nouă, să ne învețe? – iată toată răutatea care se săvârșește cu gândul și cu dorința. Îi arăt eu că greșește, și chiar dacă a cercetat un Sfânt Părinte, îi spun eu că sunt intelectual și știu mai bine. Uneori aproapele , în Biserica fiind, te privește disprețuitor, îți ignoră o simplă cerere, dând din umeri și îți intoarce spatele. Trebuie să fii permanent în stare de trezvie și să te spovedești Părintelui Duhovnic nu numai pentru privirea ta care a lovit ca o săgeată inima aproapelui, ci și pentru îndreptățirea ta plină de insolență jignitoare în toate.
Aceasta conduce la îndepărtarea unuia de celălalt, și treptat dispare pacea și unitatea între credincioșii care formează turma unui Părinte sau a unei parohii.
„Credinţa într-un Dumnezeu, Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat este credinţa celui umil şi înţelept. Nu este credinţa celui mândru, a cărui mândrie îl face nesocotit. Aceasta deoarece el se divinizează pe el însuşi sau o altă creatură de-a Creatorului şi nicidecum pe Creator.
Cu cât omul este mai umil, cu atât el este mai înţelept. Cu cât el este mai arogant, cu atât e el mai nerod. Dumnezeu dă discernământ celui umil pentru ca acesta să ştie şi să înţeleagă, dar El se opune celui mândru. Cu cât cel umil trăieşte mai mult în pace cu Dumnezeu, cu atât Dumnezeu îl înzestrează cu discernământ. Şi discernământul este lumina ce duce la Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat. Binecuvântaţi sunt cei ce au discernământul de a vedea vremelnicia lumii şi nimicnicia omului. Binecuvântaţi sunt cei ce se simt mici şi neînsemnaţi pentru că Dumnezeu îi va ridica la cunoaşterea supremă, la cunoaşterea existenţei şi măreţiei Dumnezeului celui Preaînalt.
Aceasta este credinţa voastră, purtători de Hristos, şi a voastră, cei mai umili şi deci cei mai înţelepţi. Lăsaţi să fie aceasta şi credinţa copiilor voştri din generaţie în generaţie până la sfârşitul veacurilor. Aceasta este Credinţa Ortodoxă mântuitoare, care nu a fost niciodată ruşinată. Prin această credinţă au fost salvaţi strămoşii voştri. Cu adevărat, aceasta este credinţa poporului ales, a acelora ce poartă icoana lui Dumnezeu în ei înşişi. La Judecata înfricoşată ei nu vor fi ruşinaţi în faţa îngerilor şi a celor drepţi. Dimpotrivă, ei vor primi slavă şi vor fi numiţi cei binecuvântaţi.” (Sf. Nicolae Velimirovici)
Şi dacă Dumnezeu a murit pentru noi “pe când noi încă eram păcătoşi“, cum spune Apostolul Pavel, cine suntem noi ca să judecăm pe aproapele nostru? Acestea avându-le în minte, vom căpăta și îndrăzneala necesară pentru rugăciune și pentru această îndrazneală vom primi de la Dumnezeu răspunsul la cererea noastră.
Toata nevoința Părintelui Selafiil, Duhovnicul de la Mânăstirea Noul Neamț se concentra aici: „Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte. Când ajungi seara, spune: Doamne, iartă-mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul ca un om, iartă pe toți părinții şi frații şi mă iartă şi pe mine păcătosul. Uită-te in inima ta şi dacă vezi că ai vreo mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios. Si daca ai iertat, poți să-i spui Domnului: acuma şi Tu iartă-mă, pentru ca eu i-am iertat. Şi Dumnezeu te mântuieşte!“.
„Şi cu acest târg sfânt şi copilăros, zice, dă-ți sufletul in mâna lui Dumnezeu şi dacă mori in noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul.”Adică Dumnezeu te va mântui.
Prin osteneală și exercițiu duhovnicesc zilnic, îl ierți pe aproapele, și treptat totul devine mai ușor, căci lucrezi cu smerenie la desăvârșire, iar Bunul Dumnezeu îți va trimite Harul Său. Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dacă zice cineva: «Eu iubesc pe Dumnezeu» şi urăşte pe fratele său este un mincinos… Cine iubeşte pe Dumnezeu trebuie să iubească şi pe fratele său (I In 4, 7; 4, 20-21).
Iată o frumoasă poezie a Mărturisitorului și poetului Traian Dorz, unul dintre cei mai buni misionari ai Oastei Domnului, psalmist și propovăduitor neobosit, poet al luminii, al iubirii, al credinței și smereniei, care ne mângâie și ne întărește sufletele prin iubire.
NU-ŢI POVESTI DUREREA
Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!
Numai Hristos te-ajută la crucea care-o sui.
Dar tu întotdeauna să suferi lângă-acel
ce suferă-arătându-ți ce-amar îndură el.
Nu-ți povesti necazul din casă la străin!
Numai Hristos mai poate să-ți ușure-al tău chin.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun plângând,
ajută-le cu milă, iubindu-i și tăcând.
Nu-ți povesti la alții pe frații tăi căzuți!
Numai Hristos te-ndeamnă să-i ierți și să-i ajuți.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun de frați,
tăcere, întristare și lacrimi să le-arăți.
Ci spune-ți totdeauna durerea lui Hristos,
și spune de-a ta casă doar tot ce știi frumos,
și spune doar de bine de frații tăi mereu.
Atunci și taci, și umbli, și spui ca Dumnezeu..
Traian Dorz
”Cântări de Sus”, ediţia a II-a Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
L-am cunoscut pe Traian Dorz in tinerete. Era la inceputul anilor’80. De intalnirea cu dansul se leaga convocarea mea la securitatea din Zalau.