Un articol de excepție, foarte bine documentat! Un… chapeau bas autoarei! – altfel nu aș avea cum să-mi exprim admirația născută nu numai dintr-un act reverențios, ci și din parcurgerea textului.
Nu pot să nu mă întreb, însă, cum s-a ajuns aici? Cum a fost posibil? Nu cumva pentru că au fost făcute mult prea multe compromisuri, decenii la rând, pentru că înalții ierarhi s-au înhămat mult prea zelos la jugul unei ideologii antihristice, dizolvante, ca să mai dețină capacitatea – dar mai ales verticalitatea – unor gesturi hotărâte precum acelea de-a se retrage complet din CMB, inclusiv de la participarea în cadrul sindrofiilor ecumeniste?
Dincolo de toate, legitimitatea documentelor semnate la Creta este una mai mult decât șubredă, relativă și simbolică, tocmai din pricina încălcării condițiilor fundamentale ale sinodalității și unanimității ortodoxe. Le-aș numi inofensive, dacă n-are reprezenta bomba cu ceas pusă la temelia BOR chiar prin intermediul hotărârilor acelui Super-Memorandum de la Strasbourg din 2014 ce par să fie implementate sub diverse pretexte: false pandemii, orașe de 15 minute, eliminarea vieții private prin supravegherea cu ajutorul IA, gogorița încălzirii globale etc. etc.
Voi aminti aici doar câteva dintre articolele care se regăsesc în acel SUPER-MEMORANDUM, fără datele calendaristice respective care sunt puse-n aplicare deja:
– anularea sărbătorilor religioase și naționale în timpul falsei pandemii (cred că lumea își amintește cum Arafat a interzis pelerinilor să vina la Sfânta Parascheva, Sfântul Dimitrie etc.);
– demontarea catapetesmelor din biserici – slujbele ținute în aer liber vă spun ceva? Că în timpul așa-zisei pandemii mulți preoți transformaseră curțile bisericilor în… altare.
– Vaticanul va deveni conducător al Bisericii creștine:
https://www.vaticannews.va/uk/pope/news/2020-11/papa-do-vartolomeya-i-na-svyatogo-andriya.html – tradus: Papa către Bartolomeu I: Cred că mergând înainte ÎMPREUNĂ, vom atinge scopul unității – Nu-i așa c-a-nceput să sune clopoțelul? Și exemplele pot continua.
Ca să ne înțelegem bine și să n-avem dubii: ceea ce vine NU mai depinde de oameni, pentru că doar câțiva vor rămâne în picioare, cu precădere dintre cei aleși.
Este grav, dacă nu pricepem nici la ora asta ce fel de forțe malefice s-au dezlănțuit!
Vor trai (adica vor rezista, vor fi vii), numai cei pregatiti sa moara, pentru Adevar !!!!!!
Mila lui Dumnezeu e ascunsă în milostivirea noastră faţă de aproapele
Să ne iubim aşadar unii pe alţii şi vom fi iubiţi de Dumnezeu. Să fim cu îndelungă răbdare întreolaltă şi va fi şi El cu îndelungă răbdare faţă de păcatele noastre. Să nu răsplătim răul cu rău şi nu vom primi după păcatele noastre. Căci iertarea greşelilor noastre o aflăm în iertarea fraţilor. Iar mila lui Dumnezeu e ascunsă în milostivirea noastră faţă de aproapele.
De aceea a zis Domnul: „Iertaţi şi vi se va ierta vouă” [1]. Şi iarăşi: “De veţi ierta oamenilor greşalele lor şi Tatăl vostru cel din ceruri va ierta vouă greşalele voastre”[2]. Sau: “Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”[3]. Sau: “Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea se va măsura vouă”.[4] Iată ne-a dăruit nouă Domnul chip de mântuire şi ne-a dat nouă putere veşnică de a ne face fii ai lui Dumnezeu. Prin urmare în voia noastră stă mântuirea noastră.
[1] Luca 6, 37.
[2] Matei 6, 14.
[3] Matei 5, 7.
[4] Matei 7, 2.
Cuviosul Maxim Mărturisitorul– Cuvânt Ascetic, extras din Filocalia– Pr. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutul de Arte Grafice “Dacia Traiană” S.A., Sibiu, 1947.
Dumnezeu dorește să petrecem veșnicia împreună cu El
Sfântul Cuvios Sofronie Saharov de la Essex
Cuviosul Serafim din Sarov (+1833) spunea: „Vârtutea nu este o pară, nu dintr-odată o mănânci”. Socotesc că sfântul avea în vedere nepătimirea – cununa unei îndelungate nevoințe. Trebuie să trăiești destul de îndelung spre a te apropia de țelul de pe urmă: vecinica petrecere în lumina Sfintei Treimi. Și în Psalmi aflăm rugămintea ca viața noastră să nu se curme la jumătatea căii: „Dumnezeul meu, nu duce pre mine întru înjumătățirea zilelor mele” (Psalm 101, 25). Rugându-ne pentru îndelungarea vieții noastre și a celorlalți, ne rugăm, bineînțeles, nu pentru o îndelungare fără sens a existenței noastre biologice, când am deveni neînstare de o mai mare propășire.
Ne rugăm pentru o binecuvântată înmulțire a zilelor noastre pe Pământ câtă vreme făptura noastră este plină de putere duhovnicească, de lumina înțelegerii, spre a primi noi înțelesuri despre lumea cea de sus. În inima noastră gândim despre trecerea în lumea lui Dumnezeu ca despre propriile noastre Paști: ca ea să se săvârșească în cea mai bineprimită clipă, în dragoste și pace – acea pace pe care Domnul a dat-o ucenicilor Săi înaintea ieșirii Sale (Ioan 14, 27).
Mare bine este a simți înlăuntrul nostru suflul puterii lui Dumnezeu, chiar neîncetat, dacă se poate; dar când dragostea lui Hristos stăpânește mintea și inima, bine este a trece în acea lume a cărei căutare și așteptare fusese cuprinsul de căpetenie al duhului nostru. Știm că El Însuși ne-a căutat și ne-a dorit spre a petrece cu El în nemărginirea Sa – „acolo unde este El” (Ioan 17, 24). Făcătorul nostru cu adevărat dorește a ne vedea deopotrivă cu El în plinătatea Ființei.
(Arhimandritul Sofronie, Taina vieții creștine, Editura Accent Print, Suceava, 2014, pp. 66-67)