Dr. Gabriela Naghi: Consideraţii la împlinirea a 7 ani de la legiferarea apostaziei ecumeniste, la pseudo-sinodul din Creta 2016 – studiu istoric-bisericesc

Sf. Marcu Evghenicul – „Trebuie să fugim de aceştia, aşa cum fugim de şarpe… ca de nişte împilători şi negustori ai creştinismului”*

Spunea Fericitul întru adormire şi Sfântul Stareţ Paisie Aghioritul: „Diavolul a întins trei curse, ca să prindă întreaga lume: pe cei bogaţi, să-i prindă cu masoneria; pe cei săraci, cu comunismul, iar pe cei religioşi, cu ecumenismul”. Tot el, altădată, la o sinaxa a monahiilor, semnala : ”Ecumenism şi Piaţă Comună, un stat mare, o religie la măsurile lor. Acestea sunt planurile diavolului” [1]

În cei 7 ani de la legiferarea apostaziei ecumenismului de către reprezentanţii celor 10 Biserici participante la Întrunirea de la Kolymbari-Creta 2016, a progresat dezinteresul credinciosului de rând din BOR, necatehizat, neştiutor în tot ceea ce ar presupune cunoştinţele necesare luării în stare de trezvie duhovnicească, a  unei hotărari care să fie conformă cu păstrarea nealterată a Învăţăturii de Credinţă Ortodoxă, a Tradiţiei ,  în perfectă armonie cu Sfânta Scriptură, cu Canoanele Apostolice si cele ale Sfintelor Sinoade Ecumenice. 

Au trecut  7 ani de la instaurarea la rang de cinste a ecumenismului lucid, faţă de care clerul laic si monahal, de la vlădică la opincă, se simte comod, relaxat, manifestă o indiferenţă  apăsătoare faţă de starea duhovnicească a pleromei,  tradusă faptic printr-o tăcere asurzitoare. Luările de poziţie antiecumenistă s-au manifestat sporadic în predicile unor Părinţi care au reusit să se ridice împotriva acestui flagel aducător de moarte duhovnicească, fără însă a merge până la Mărturisirea de Credinţă a Adevărului Hristos şi încetarea pomenirii ierarhului propovăduitor al ereziei, conform Canonului 15 I_II Constantinopol.

Cercetarea documentelor eretice cretane şi catehizarea credincioşilor în timpul celor 7 ani,  ar fi facilitat întelegerea de către pliroma ortodoxa a necesităţii întreruperii pomenirii ierarhilor care  propovăduiesc ereziile semnate la Kolymbari în 2016. S-a preferat complicitatea prin tăcere (acceptare) sau propovăduirea în ascuns, (,,cu capul acoperit”). Nepomenirea ierarhului de către Preoti şi îngrădirea credinciosului de erezia proferată, este şi rămâne singura cale,  de a izbăvi Biserica de schismă şi de dezbinare, prin aplicarea Canonul 15 I-II Constantinopol, în care se spune: 

,,Cei ce se despart pe sine de comuniunea cu întâiul stătător pentru oarecare erezie sancționată de Sfintele Sinoade sau de Părinţi, fireşte de acela care propovăduieşte erezia public şi o învață cu capul descoperit în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu sunt pasibili de certare canonică dacă se îngrădesc pe ei de comuniunea cu numitul episcop înainte de o cercetare sinodală, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au sancționat episcopi, ci pseudo-episcopi şi pseudo-învăţători şi nu au rupt cu schismă unirea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări.”

Mulţi Sfinţi mari ai Ortodoxiei (Sf. Teodor Studitul, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Damaschin, etc.) au întrerupt comuniunea cu episcopii eretici, iar Mitropolitul Augustin de Florina. nu a pomenit pe niciunul dintre Patriarhii ecumenişti ai Constantinopolului. 

Din momentul încetării pomenirii nicio caterisire nu îi atinge pe cei ce au întrerupt pomenirea, pentru că Episcopul care se află în erezie nu are puterea de a caterisi pe nimeni. Sfântul Ignatie Teoforul spune că nu poate exista Biserică fără episcop şi fără preoţi, iar episcopul este ca o chitară, iar preoţii sunt corzile chitării. Dar tot Sfântul Ignatie Teoforul spune că, în cazul în care Episcopul este în erezie, trebuie să te desparţi de el, ca de un lup în blană de oaie, iar Sfântul Ioan Hrisostom spune că trebuie să fugim de ei şi să ne delimităm de ei. Iată că sintagma: „Biserică fără Episcop nu există” e valabilă numai în vreme de pace pentru Biserică, dar dacă un Sinod devine tâlhăresc, atunci se schimbă situaţia, nu mai suntem datori a asculta de Episcopul ce are părtăşie cu sinodul tâlhăresc, iar preotul în deplinătatea Preoţiei harice ce o are de la Hristos, nu de la Episcop, care este doar mijlocitorul prin care se dă Harul Preoţiei, slujeşte în continuare până ce se adună un Sinod al Ortodocşilor care va anatematiza pe acei episcopi eretici şi sinoadele lor. 

Sinodul mincinos din Creta 2016, nicidecum mare, sfânt şi panortodox, a fost, în esenţa sa, o victorie a panereziei ecumeniste asupra lipsei de trezvie a ierarhilor şi credincioşilor din BOR la păstrarea adevărurilor învăţăturii de credinţă, propovăduite de Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Marele teolog ortodox, Prof. Dimitrios Tselenghidis spunea: „Ca dogmatist al Bisericii Ortodoxe, am adâncă convingere că ecumenismul este cea mai mare erezie eclesiologică, dar și cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii. Și aceasta deoarece ecumenismul, datorită caracterului său sincretist, recomandă cea mai insidioasă contestare a Credinței Bisericii, și cea mai gravă falsificare a ei. Tocește într-un grad inacceptabil conștiința dogmatică a pliromei Bisericii și generează confuzie în jurul identității Credinței noastre. În mod viclean golește integritatea credinței mântuitoare a Bisericii – lucru care are consecințe soteriologice grave – cu considerația că toate credințele religioase sunt soteriologic valabile, atunci când susține că toate credințele eterodoxe și ale celorlalte religii sunt căi care conduc la aceeași mântuire.”

Prin urmare, cum să-i considerăm pe ierarhii vremelnici ai Biseicii Ortodoxe Române devotaţi vremelnicului lor patriarh Daniel, care cunoscând prea bine toate învățăturile greșite ale Apusului prin studiile și doctoratele făcute în universităţile și instituţiile religioase apusene, au implementat cu duh viclean și mincinos toate ereziile aprobate la Creta în viața Bisericii lui Hristos, pline de erori grave și confuzii, care duc în final la moarte duhovnicească. „Făcând şcoală la învăţători străini, ortodocşii nu-şi însuşesc ceea ce ne învaţă de fapt Sfinţii Părinţi, ci ceea ce vorbesc despre Sfinţii Părinţi şi despre învăţătura lor, ereticii”.[10]

La începutul acestui an, Părintele Laurențiu Iacob, de la parohia Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Caransebeș, a fost suspendat de la slujire de către pseudo-episcopul Caransebeșului,  Lucian Mic, deoarece a refuzat să participe la rugăciunile interconfesionale, oficiate împreună cu reprezentanții cultului papistaş, uniat sau protestant. Refuzul respectuos și ferm al Pr. Laurențiu este fără cusur, în scrisoarea trimisă episcopului, fără injurii și ofense. Cu toate acestea a reușit să stârnească prigonirea din partea episcopului său, lucru care dovedește rătăcirea în care se află cel din urmă. 

Ereziarhul Bartolomeu a binecuvântat joi 1 decembrie 2022,deschiderea Conferinței Științifice Internaționale Intercreștine, cu tema: „Pistevomen” – (Status Quaestionis și subiectele neglijate ale Niceei și ale Crezului Niceean). Conferința s-a desfășurat la Constantinopol sub auspiciile Patriarhiei Ecumenice, în vederea concelebrării comune în anul 2025, cu ereticul papă Francisc, a aniversării a 1700 de ani de la convocarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea.

Un eveniment îngrijorător care a marcat finele anului 2022, a fost  apelul Papei, (dragul frate întru Hristos al pseudo patriarhului Bartolomeu, asa cum îl numește el însuși) pentru o nouă autoritate politică globală, un fel de  super-ONU pentru a aborda problemele și nedreptățile economice ale lumii. În mod alarmant, liderii religioși ai lumii încep, de asemenea, să se unească  pentru a predica, instruindu-și oile să accepte componentele guvernului mondial unic al noii ordini mondiale.

De la  începuturile creearii lui (23 august 1948 la Amsterdam) şi până în ziua de astăzi, aşa-numitul „consiliu mondial al bisericilor” (CMB), ca vehicul (purtător) al ecumenismului protestant, este, într-un adevărat sens ecleziologic, un „Consiliu Mondial al ereziilor şi schismelor.” [2] În cadrul CMB, Înalții ierarhi ai BOR, în acelaşi duh şi cuget ecumenist, la unison cu patriarhul Daniel,  au intrat în tot felul de parteneriate cu denominațiunile creştine, numite acum legal „biserici” (cu avizul dat de sinodul tâlhăresc din Creta 2016, regizat cu diplomație fariseică de ereticul Patriarh Bartolomeu), cu instituţii guvernamentale, de întrajutorarea oamenilor, cu caracter social-umanitar, un ecumenism mascat, care alterează profund perspectiva creştină şi mutilează duhovniceşte pe tot ortodoxul de bună-credință, care se molipseşte treptat de acest pseudo-creştinism. Toate scandalurile declanşate de apostazia acestora, au fost tratate cu indiferenţă şi trecute sub o tăcere asurzitoare, vinovată. 

,,Trăim vremuri ciudate, când toate conceptele creştineşti adevărate şi sănătoase sunt înlocuite cu concepte greşite şi înşelătoare, adesea izvodite cu rea intenție, bineînțeles cu dorința de netăgăduit de a-i atrage pe oameni înapoi de la calea bună a unei vieți cu adevărat creştineşti(…)”[3]

La Adunarea Generală din Karlsruhe, (2-8 septembrie 2022) consiliul mondial al bisericilor (CMB) a ales noul comitet central și pe cei opt președinți. Biserica Ortodoxă Română are doi membri în acest comitet, pe ÎPS Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Mitropolit onorific și Exarh patriarhal, și pe Preotul Michael Tița, Consilier patriarhal coordonator la Sectorul relaţii bisericeşti şi interreligioase al Patriarhiei Române.

Asistăm cu amărăciune la participarea oficială a reprezentanților BOR la cmb și la dialogurile teologice internaționale cu papistașii și anticalcedonienii, vehicule ecumeniste aflate sub controlul ereticului papă si al masoneriei.

Asfel în perioada 1-8 iunie 2023 a avut loc “Întrunirea Comisiei mixte internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și “Biserica”Romano-catolică în Alexandria, Egipt, evenimentl găzduit de Patriarhia greacă ortodoxă a Alexandriei. Delegația BOR prezentă la eveniment este formată din ÎPS Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, și Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu. Întâlnirea anterioară a Comisiei mixte internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică a avut loc la Chieti, Italia, în perioada 15-21 septembrie 2016.

Comisia amintită s-a întrunit pentru prima dată în anul 1980, în insula Patmos.”[4]

Papismul (romano-catolicismul), de când s-a rupt de Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, a căzut în ispitele satanei şi s-a transformat într-o putere lumească cu preocupări economice, dinastice, ocupante, politice, cu doctrină şi mod de viaţă, care nu au nicio legătură cu viaţa şi cu învăţătura Evangheliei. Conform Sfântului Simeon al Tesalonicului – Mistagogul, papismul  a provocat Bisericii cea mai mare stricăciune din câte au provocat toate ereziile şi schismele împreună. 

Spunea cu adâncă înţelepciune Sfântul Marcu Evghenicul:

„Noi socotim că dintotdeauna este una şi aceeaşi Biserică, nu prin loc, ci prin specificul cugetului ortodox, conform căruia Bisericile din lumea întreagă se numesc Una, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Iar pe cei care în diferite vremi au introdus în ea cugetări vătămătoare, nu plinătate a Bisericii, nici păstori şi dascăli, ci lupi cumpliţi, care nu cruţă turma, îi socotim, după proorocia apostolească” [5]

Bisericile Ortodoxe locale, în persoana „reprezentanţilor oficiali” au fost atrase în cmb, pentru a fi folosite drept paravan la procesul distrugător al apostaziei. Iar catolicismul, care până mai ieri dădea anatemei masoneria, a ajuns să-şi împărtăşească în multe privinţe, punctele de vedere ale acestei organizaţii oculte sionist-sataniste.

Adevărata Ortodoxie, însă, continuă să fie pentru masonerie o „piatră de poticnire” (Romani 9, 32-33), întrucât este strâns legată de Dogmele şi Canoanele care o păzesc de orice amestec. Iată de ce masoneria caută să submineze şi să distrugă Biserica Ortodoxă, ca păstrătoare a Adevăratei Credinţe în  Iisus Hristos şi a Predaniei Apostolice. Cum e posibil ca nimeni din ierarhia Bisericvii Ortodoxe Române,  nici măcar un singur preot, nu a luat atitudine, atunci când au aflat că reprezentanţi ai Marilor Loje masonice, ereticii Papi Ioan Paul al IIlea si Francisc, au făcut donaţii, devenind ctitorii mareţului simbol al Credinţei Ortodoxe a Neamului românesc – Catedrala Mântuirii Neamului. Suntem cred unicii în istoria Bisericii Universale Ortodoxe.

Colaborarea cu ereticii în orice domeniu este interzisă de Sfintele Canoane şi de cugetarea Sfinților Părinți (canoanele 10, 45 apostolic, 32, 33, 37 Laodiceea), iar recunoaşterea unor taine ereticilor este interzisă de Sfintele Canoane sub pedeapsa caterisirii preotului şi afurisirii mirenilor (canoanele 45, 46, 64, 68 Apostolice). „Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” (Tit 3;9-11).

Dacă nu avem conștiința prezenței lui Hristos și în lume, și în viețile noastre, vom pierde și conștiința prezenței Lui în Biserică. Dacă ne prefacem că nu-l vedem pe Hristos în lume, vom ajunge doar să ne prefacem că-L vedem în Biserică, iar Credința noastră va fi la fel de fățarnică precum cea a fariseilor și saducheilor. Însă, așa cum preotul este un martor al lui Hristos în Taina Spovedaniei, toți creștinii sunt chemați să fie martori credincioși ai lui Hristos în lume, în Biserică și în orice clipă a vieții lor.   

Protoprezbiterul Prof. emerit Theodoros Zisis spunea că la ora actuală:“ Conducerea bisericească şi teologică a suferit o eroziune şi o alienare – desigur, cu lăudabile excepţii – sau, precum zice un respectabil stareţ şi egumen, sunt partizanii unei noi erezii, ai ereziei liniştirii (ἐφησυχασμοῦ = relaxării). Nu vor să-şi piardă liniştea şi să se tulbure. Petrec bine în festivităţi şi hramuri, şi cu famenii lor fii duhovniceşti, ce îi înconjoară şi îi urmează. Credinţa se alienează, dogmele ortodoxe nu sunt băgate în seamă, rătăcirea triumfă şi cei mai mulţi tac. Însă această tăcere, cum de multe ori am scris, este  – după marele Sfânt Grigorie Palama, cel care l-a învins definitiv pe monahul apusean Varlaam Calabrezul şi teologia scolastică papistaşă – al treilea tip de ateism. Primul este negarea existenţei lui Dumnezeu, al doilea este erezia, care desfigurează adevărul despre Dumnezeu, iar al treilea liniştirea (ἐφησυχασμός = relaxare), tăcerea care contribuie la răspândirea celorlalte două tipuri de ateism. ” [6]

Școala este chemata sa formeze competențe, familia să zidească caractere, iar Biserica să cimenteze conștiințe, colaborînd fiecare într-un mod esențial la formarea unor oameni cu caracter puternic,  care să se împlinească desăvâşit în Hristos. Acesta este motivul pentru care in România, școala şi educația au fost distruse cu cruzime, iar familia a primit deja sentința de condamnare la moarte prin noile legi de instituționalizare a copiilor în numele interesului lor superior. 

Conducătorii ecumenişti ai Bisericii Ortodoxe  Române cunosc că Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă: „Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul”, iar în altă parte: „Să nu acceptaţi nici o dogmă nouă sub pretextul iubirii” [7], astfel că în loc să niveleze răutăţile eretice în armonie cu legile morale ale lui Dumnezeu, caută să uniformizeze diferitele grupări creştine. În locul smeririi firilor trufaşe şi căutării căii spre pocăinţă a ereticilor, ei au tendinţa de a minimaliza şi de a surpa acel munte minunat al harului şi al adevărului – Credinţa Ortodoxă, care se înalţă pe piatra ce nu poate fi clintită – Hristos Dumnezeu-Omul (Daniel 2, 34, 44-45). De la catedra ecumenismului, în loc să fie chemaţi toţi cei abătuţi de la adevăr şi împotmoliţi în mocirla rătăcirilor pentru a se ridica la Ortodoxie, se propovăduieşte contrariul – ca Ortodoxia să coboare până la nivelul comunităţilor eretice şi să le recunoască drept „biserici”, ca toţi să fie egali în lepădarea de Dumnezeu. 

Ca urmare, prin nivelarea Ortodoxiei cu aşa-numitele confesiuni „creştine”, prin unirea diferitelor credinţe într-o „biserică” nouă, universală, antiortodoxă, ecumenismul, în frunte cu cmb, pregăteşte calea antihristului! Creştinul ortodox nu poate avea nici un fel de legături cu Mişcarea Ecumenistă, care este inspirată şi dirijată de masonerie şi conduce într-un mod satanic şi viclean la instaurarea antihristului; pentru că ne cere, în numele unei uniri umanist-universale cu ereticii şi păgânii, să renunţăm la Simbolul Ortodox al Credinţei şi la respectarea Sfintelor Canoane!

Pentru unirea cu heterodocşii, pe viitor se prevede de asemenea o reformă a Pascaliei Ortodoxe şi a Sărbătorilor cu dată instabilă legate de ea, reformă prin care se încalcă Canoanele de nestrămutat ale Sfintei Biserici Ortodoxe (de pildă, Canonul 7 Apostolic, Canonul 1 al Sinodului din Antiohia, Canonul 7 al Sinodului II Ecumenic ş.a.). O aşa mare abatere de la rânduiala de cult ortodoxă se va produce o dată cu adoptarea aşa-numitului „nou calendar mondial”, asupra căruia se lucrează de multă vreme la O.N.U., cu ajutorul ecumeniştilor. Adoptarea acestui calendar va declanşa un haos total, fiindcă el va exclude ziua de 31 decembrie, pentru ca toate datele să cadă pe anumite zile din săptămână. În acest fel se va încălca numărul de şapte zile al săptămânii, care a urmat neschimbat de la facerea lumii şi îşi va pierde sensul şi ziua de Duminică, ca sărbătoare săptămânală a Învierii lui Hristos.

Proorocul Daniel prooroceşte (7, 25) că antihristul va schimba nu numai zilele sărbătorilor, ci şi legea. Prin lege trebuie să înţelegem Canoanele bisericeşti, adică legile Bisericii, după care se călăuzesc creştinii ortodocşi ca „cetăţeni ai împărăţiei Cerului”. Canoanele bisericeşti au început a fi încălcate şi chiar nesocotite încă demult. Dar oare nu sunt încălcate, la orice adunare ecumenistă, Canoanele Apostolice 10, 45 şi 65, prin slujbele comune ale ecumeniştilor ortodocşi cu heterodocşii de tot soiul, în numele „iubirii”, „unirii” şi „păcii”?[8] Cel care dă tonul la aceste cumplite fărădelegi, şi se pare că nu există nimeni, decât Atotbunul Dumnezeu care să-l oprească, este cel care se consideră  pe sine„primul intre egali” panereticul Patriarh Bartolomeu. El a creat sinistra, necanonica autocefalie ucrainieană, urmată de noianul de dezbinări si lupte fratricide pe tot teritoriul Ucrainei, a dăruit Corane musulmanilor şi s-a rugat pentru ei lui Allah şi multe alte lepădări şi hule de neimaginat. Nimic din toate acestea nu ne sunt semnalate de organismele de ştiri şi presă ale Patriarhiei, Lumina, Basilica sau Trinitas.

„Prin lepădarea de Hristos – scrie Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov – omenirea se va pregăti pentru primirea antihristului, îl va primi în inima sa. Însăşi starea de spirit a omului se va pătrunde de nevoia de a chema pe antihrist, precum în timpul unei suferinţe grele apare setea de otravă ucigătoare. Se rosteşte chemarea, răsună glas de chemare în societatea omenească, care cere stăruitor pe „geniul geniilor”, acela ce ar ridica dezvoltarea şi progresul material pe treapta cea mai de sus, ar instaura pe pământ acea bunăstare, în care raiul şi cerul ar deveni pentru om de prisos. Antihristul va fi un susţinător logic, drept (adică meritat), firesc al orientării morale şi spirituale generale a oamenilor”.

Medicul grec Alexandros Kalomyros a scris o voluminoasă carte „Împotriva adepţilor falsei uniri” (Atena, 1964), în care, pornind de la Revelaţia Dumnezeiască şi supremaţia Adevărului Ortodox, demască necruţător pe aşa-numiţii ecumenişti ortodocşi care au trădat Ortodoxia de dragul avantajelor pământeşti şi al unor scopuri pseudo-umane. El dezvăluie caracterul anticreştinesc al concepţiilor oamenilor care caută să unească ,,bisericile’’, căci pentru ei nu există o Biserică Unică, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, ci există o mulţime de ,,biserici’ care nu se pot înţelege. Mai departe Kalomyros scrie: „Dacă Biserica s-a scindat – dar ea s-a scindat, de vreme ce are nevoie de unire – atunci tot ce a făgăduit Hristos se dovedeşte a fi minciună. Dar să nu hulim! Biserica trăieşte şi va trăi până la sfârşitul lumii indivizibilă şi invulnerabilă, după făgăduinţa Domnului Iisus Hristos (Matei 12, 25; 16, 18). Iar cei care vorbesc despre unirea bisericilor nesocotesc de fapt pe Hristos şi Biserica Lui”.

Protestând împotriva compromisurilor în Credinţă, autorul scrie: „Nu Hristos doreşte aşa-numita unire a bisericilor, ci lumea. Toate aceste mişcări pentru unirea statelor şi bisericilor, toate aceste compromisuri, toată această uniformitate organizată sub presiunea culturii tehnice nu înseamnă decât pregătirea venirii antihristului”.

Creştinul ortodox nu poate, de dragul dreptăţii lumeşti de conjunctură, care este în dezacord cu dreptatea şi adevărul absolut al lui Dumnezeu, să facă compromisuri confesiunilor heterodoxe. Rămânerea în Biserică nu este condiționată de comuniunea cu ecumeniştii, fie ei arhierei şi preoți, ci de mărturisirea Dreptei Credințe, care mărturisire te ține unit sau în comuniune cu Hristos, cu Sfinții Apostoli, cu Sfinții Părinți şi cu toți Sfinții dintotdeauna şi de pretutindeni.

„Dacă ai abandonat, deja, Învăţătura sănătoasă, atunci ce treabă ai tu cu ceea ce fac în Biserică cei care o îngrijesc? Prin simplul fapt că ai conceput o altă viziune asupra lumii, decât cea care este propovăduită în Biserică, te-ai despărţit deja de Biserică. Nu înscrierea în registrele de botez este cea care îl face pe om membru al Bisericii, ci duhul şi conţinutul opiniilor sale. Indiferent dacă învăţătura şi numele tău sunt pronunţate în ritualul de anatematizare sau nu, tu cazi sub ea atunci când părerile tale sunt opuse celor ale Bisericii şi când persişti în ele. Înfricoşătoare este anatema, aşadar renunţaţi la învăţăturile voastre greşite!”[9]

Cea mai însemnată lucrare teologică antiecumenistă din ultimul timp este cea a teologului grec A. D. Delibasis, „Erezia ecumenismului” (Atena, 1972, 304 p.), având subtitlul „Mântuirea întru Hristos, ereziile şi pan-erezia ecumenismului” şi epigraful „Decăderea cea din urmă este decăderea sufletului”. Raportând la erezie acest epigraf, preluat de la Sfântul Grigorie de Nyssa, autorul remarcă: „Adoptarea unei erezii este într-adevăr decăderea cea din urmă a sufletului”. Super-erezia ecumenismului este cel mai mare rău de pe pământ, căci luptă împotriva celui mai mare bun, care este Credinţa Creştină Ortodoxă. Luptând cu Credinţa Ortodoxă, ecumenismul luptă împotriva Adevărului inspirat de Dumnezeu, care este Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Ecumenismul luptă împotriva lui Hristos şi împotriva lui Dumnezeu … Luptând împotriva lui Dumnezeu ecumenismul atacă şi Biserica Ortodoxă care este Trupul lui Hristos (I Corinteni 12, 27) şi vistieria adevărului şi al harului dumnezeiesc. Ecumenismul reprezintă cea mai mare erezie anticreştină, antiumană şi inumană a tuturor veacurilor”.

În final adresăm Patriarului Daniel întrebările aşa cum au fost ele puse pseudo-patriarhului Bartolomeu,  cu 2 ani înainte de aşa zisul mare şi sfant sinod panortodox din Creta, 2016, de către  comunitățile grec-ortodoxe din America:

„Nu vă temeți de Dumnezeu? Nu învățați din istorie? Nu vă pricinuiește probleme de conștiință moartea năprasnică și rea a patriarhului Iosif în 1439 și înmormântarea lui departe de turma sa, în pământul străin și neospitalier al Florenței, în biserica ereticilor dominicani? Nu vă pricinuiește probleme de conștiință, de asemenea, moartea năprasnică și rea a mitropolitului filopapistaș Nicodim al Leningradului, în vârstă de numai 49 de ani, care și-a dat sufletul la 5 Septembrie 1978 la picioarele noului ales papă Ioan Paul I, cunoscut și ca „Papa celor 33 de zile”? Nu vă pricinuiește probleme de conștiință moartea mitropolitului Kerkirei, Timotei, întâmplată la 15 Martie 2002, după câteva zile de la întoarcerea sa de la Vatican? În sfârșit, nu vă pricinuiește probleme de conștiință moartea tragică a arhiepiscopului Atenei, Hristodul, care, după (prima în istorie) vizita Papei în Grecia, după organizarea (pentru prima oară) a întrunirii cmb-ului pe tărâm grecesc și după (prima pentru un arhiepiscop al Atenei) deplasare la Vatican, fără aprobarea Sfântului Sinod, a fost chemat să părăsească prematur și el această lume deșartă și astfel Biserica Greciei să se lipsească de conducătorul ei harismatic în celelalte? V-ați întrebat vreodată dacă nu cumva aceste morți năprasnice, de care am amintit mai sus, au fost semne Dumnezeiești, prin care Dumnezeu a dezaprobat abaterile arhierești, potrivnice voii Lui, „pildă pentru cei care vor săvârși fapte necuvioase”? Nu vă temeți că Dumnezeu vă va adresa și Preafericirii Voastre o întrebare asemănătoare cu aceea pe care a adresat-o fariseilor: „Distrugerea mediului natural știi s-o distingi, însă distrugerea mediului duhovnicesc de către ecumenism, pe care-l slujești și-l promovezi, nu-l poți cunoaște”?

Nu este cu putință să slujiți la doi stăpâni; nu este cu putință să slujiți și Ortodoxia, și panerezia ecumenismului, Prea Fericite! Prima slujește lui Hristos, iar a doua lui antihrist și diavolului. Încetați să-L mai mâniați pe Dumnezeu și să smintiți poporul Lui !” 

Din păcate, domnule Daniel Ciobotea, ați dovedit in cei aproape 16 ani de conducere a Patriarhiei române, că nu sunteți din aluatul binecuvântat al însănătoșirii și regenerării Bisericii noastre strămoșești, până nu veți găsi prin Harul Mângâietorului, calea celei mai rapide ieșiri din înșelare, confuzie și rătăcire. Amin

15 iunie 2023 Sf. Prooroc Amos;    † Sf. Mc. Isihie; Fer. Augustin și Ieronim 

Bibliografie:

*Enciclica „Către creştinii ortodocşi care se află peste tot pământul şi peste toate insulele” (1440/41). Ἰω. Ν. Καρμίρη, op.cit., p. 427 

[1]Starețul Paisie Aghioritul – ”Cuvinte”, volumul al II-lea – Editura Sfintei Sihăstrii ”Evanghelistul Ioan Teologul”, Suroti – Tesalonic, 1999,  p.176.)

[2] Concluziile Conferinței teologice inter-ortodoxe „Ecumenismul: Origini. Așteptări. Demistificare” – 2004

[3]Apostazia şi Antihristul după învățăturile Sfinților Părinți, pag.132

[4]http://www.christianunity.va/content/unitacristiani/en/dialoghi/sezione-orientale/chiese-ortodosse-di-tradizione-bizantina/commissione-mista-internazionale-per-il-dialogo-teologico-tra-la/documenti-di-dialogo/document-d-alexandrie–synodalite-et-primaute-au-deuxieme-mille.html

[5]Sfântul Marcu Evghenicul-Opere,vol.l, pg.123

[6] https://acvila30.ro/tacerea-al-treilea-tip-de-ateism-th-zisis-despre-arhierei-ai-eladei-si-terorizarea-preotilor-si-luptatorilor-pentru-ortodoxie/

[7] Omilia 22 la Romani, 2, PG 60, 611, Omilia 2 la Filipeni,1, PG 62, 119.

[8] https://www.aparatorul.md/ecumenismul-este-condus-de-catre-masonerie-si-pregateste-calea-lui-antihrist/

[9]Sfântul Teofan Zăvorâtul “Deșteaptă – te cel ce dormi” Trezirea omului din somnul păcatului

edit. Egumeniţa, pag. 99

[10] ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

Ecumenismul fără mască,arhimandritul Haralambie Vasilopoulos († 1982)a doua ediţie  Atena 1972 

https://www.aparatorul.md/ecumenismul-este-condus-de-catre-masonerie-si-pregateste-calea-lui-antihrist/

Ο Πάπας Φραγκίσκος ζητά «Μία παγκόσμια κυβέρνηση» για να «σώσει την ανθρωπότητα»

De la patristic la postpatristic – Dezicerea de sine a conducerii ortodoxe

Scrisoare deschisă către Patriarhul ecumenic