Când vorbim despre Sfânta Biserică, înţelegem, cel mai adesea, mulţimea credincioşilor dreptmăritori care trăiesc pe pământ. Într-adevăr, aceasta este Biserica Luptătoare, numită astfel pentru că ea se află în luptă necurmată cu puterile răului, vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Există însă o parte a Bisericii lui Hristos care a învins aceste puteri ale răului, ca atare vorbim de Biserica Biruitoare, ,,a duhurilor drepţilor celor ce s-au săvârşit’’, a celor adormiţi în Dreapta Credinţă, întru nădejdea învierii şi vieţii veşnice. Sfântul Apostol a scris astfel evreilor: ,,V-aţi apropiat de Muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului Celui Viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile Drepţilor celor desăvârşiţi, şi de Iisus, Mijlocitorul Noului Testament, şi de sângele stropirii care grăieşte mai bine decât al lui Abel’’ (Evrei 12, 22-24). Există, aşadar, această comuniune între Biserica de pe pământ, Luptătoare, şi cea din ceruri, cea Biruitoare. Aşa se şi explică faptul că noi chemăm în ajutor pe Sfinţii şi Drepţii lui Dumnezeu, care mijlocesc pentru noi înaintea tronului ceresc.
Când preotul săvârşeşte partea Sfintei Liturghii care se numeşte Proscomidie, ia o parte mai mare din prescură pe care o aşează pe mijlocul sfântului disc şi care se va preface în Trupul Domnului. Alături de aceasta va aşeza o altă parte triunghiulară pentru Maica Domnului; de cealaltă parte aşează părţi mai mici pentru cele nouă cete: SfântulIoan Botezătorul, Sfinţii Prooroci, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Ierarhi ai Bisericii, Sfinţii Mucenici, Sfinţii Cuvioşi, Sfinţii Doctori fără de arginţi, Sfinţii Ioachim şi Ana laolaltă cu Sfinţii pomeniţi în acea zi, Sfântul Ioan Gură de Aur (sau Sfântul Vasile cel Mare), a cărui Liturghie se săvârşeşte. Mai jos, pe sfântul disc se aşază părticele pentru episcopul locului (dacă nu este eretic!), cârmuitorii dreptmăritori ai ţării şi ctitorii şi binefăcătorii acelei biserici. Jos, în partea stângă se aşază părticele pentru cei vii care se pomenesc la Sfânta Slujbă, iar în partea dreaptă pentru cei adormiţi în Dreapta Credinţă.
Pe bună dreptate s-a afirmat că după aşezarea acestor părţi de prescură, cu rugăciunile tipiconale respective, pe sfântul disc se găseşte Biserica Lui Hristos în întregul ei, Luptătoare şi Biruitoare. În textul de la Apocalipsă 6, 9-11, vom constata că ,,sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o’’, adică ale Sfinţilor Mucenici, din Biserica Biruitoare, vorbesc cu Dumnezeu, cerând înfăptuirea dreptăţii Lui.
Spre sfârşitul Sfintei Liturghii, preotul ia părticelele care s-au scos pentru vii şi adormiţi şi le pune în Sfântul Potir, rostind această rugăciune: ,,Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi’’. Preamilostivul Dumnezeu se milostiveşte spre noi toţi care am fost pomeniţi la Sfânta Liturghie, şi pentru care s-a scos câte o părticică din prescură, şi ne iartă pentru păcatele ce le-am săvârşit, cu voie sau fără voie.
Sfânta Proscomidie, parte a Sfintei Liturghii, este mai puţin cunoscută credincioşilor Sfintei noastre Biserici. Am socotit că este folositor să o descriu succint, deoarece cunoaşterea noastră trebuie să fie îndreptată spre bine şi adevăr, iar în această cunoaştere sporim în toată vremea vieţii noastre pământeşti.
Presbiter Ioviţa Vasile
Noi vorbim cu gura, dar cu mintea suntem departe…
Noi vorbim cu gura, dar cu mintea suntem departe… Şi ne mustră Iisus Hristos, spunea contemporanilor Săi acest lucru care ne doare şi acum când îl auzim: „Poporul acesta Mă cinsteşte numai cu buzele, iar cu inima este departe de Mine” (Isaia 29, 13; Matei 15, 8). Şi atunci, dacă e departe, aşteaptă… Noi însă suferim… Ne rugăm cu rugăciunile obişnuite şi plecăm din biserică sau de la locul de rugăciune tot aşa de răi, cum am fost până atunci. De ce? N-am avut acest contact, această legătură cu această Forţă, care ne poate linişti, ne poate inspira, ne poate da puteri, ne poate da râvnă pentru Dumnezeu, pentru bine, pentru frumos, pentru fapta bună, pentru dragostea faţă de oameni… Suntem mereu oţărâţi, otrăviţi, nervoşi, foarte sensibili, ne jigneşte cineva cu un cuvânt nepotrivit…gata! Suntem gata să-i răspundem cu violenţă. Pentru că la noi este acest vifor, această tulburare lăuntrică, şi de aceea zic că este nevoie de această despătimire, de această curăţire lăuntrică. Şi aceasta este o luptă… grija noastră trebuie să fie permanentă. Aşa cum, dacă vrei să-ţi aprinzi becul în cameră, trebuie să fie pus ceva în priză, ca să poată lumina dintr-o dată. Însă suntem cu priza întreruptă adeseori, când ne rugăm, nu putem avea legătură cu Sursa de lumină şi de dragoste şi de putere, şi de aceea stăm aşa, într-un fel de penumbră sau de întuneric.
Părintele Sofian Duhovnicul, Editura Bizantină, Bucureşti, 2012, pp. 242-243
Av.Gh.Piperea dixit:
Macron, „nebunul de la Elysee”, cum îl denumește autorul articolului de pe yahoo France, a resuscitat „jachetele galbene”. De ziua Franței, este posibil ca Macron să mai primească niște palme fizice (gifles) sau morale, așa cum sunt posibile noi proteste și violențe, similare celor din 2018. Francezii au o rată de vaccinare de cca 55% – peste 30 de milioane sunt nevaccinați, încă. Nu este posibil să se înțepe toți până în 1 august, așa cum visează Macron. Nu este posibil ca economia și societatea să funcționeze fără acești 30 de milioane de oameni (dintr-un total de 65). Nu este posibil ca gheotourile pariziene, marseieze sau lioneze (create pe motive de sărăcie și imigrație clandestină, acestea sunt deja trecute dincolo de capacitatea jandarmeriei de a impune ordinea și regulile) să se supună acestei intenții idioate de vaccinare obligatorie. Dimpotrivă, din această nouă zgândărire a riscurilor și nenorocirilor din încăpătoarea cutie a Pandorei, vor ieși anarhii, jungle umane, clanuri și rețele mafiote etc., unde legea, morala și credința vor fi înlocuite cu pumnul și cu bazooka. Întrucât nu vor mai avea drepturi și libertăți, cei 30 de milioane de francezi nevaccinați nu vor mai lucra, nu vor mai merge la cumpărături în super-market sau la cinema ori la teatru, nu vor mai călători etc.. Nevaccinații se vor revolta. Chiar violent. Ori, și mai probabil, își vor crea propriile sociețăți, triburi și clanuri, paralele societății vaccinaților, așa-zișii oameni liberi.
Luați aminte ce spune unul dintre liderii mișcării din 2018, Maxime Nicolle, căci este important și pentru noi, românii, nevaccinați în proporție de 70%:
„Către toți patronii care se vor lăsa antrenați în acest joc – voi incita cât mai multe persoane să nu mai cheltuiască un cent în buticurile voastre, în baruri, în cinematografe […], voi da telefoane sau voi transmite prin viu grai [acest mesaj de boicot, n.n.], dincolo de rețelele de socializare, iar acest lucru este extrem de eficace”.
Evident, Maxime se referă la cenzura implicită a feisbuc & stuff, dar atrage atenția că mesajul popular, trimis din om în om, este infinit mai eficient decât propaganda digitală oficială anti-libertăți.
Frumos cadou și-a făcut Macron de ziua Franței, țara drepturilor omului…
Nouă ne rămâne să ne pregătim de boicot comercial și administrativ și de grevă fiscală – dacă nu mai suntem acceptați într-o societate cu astfel de „prințipuri”, de ce am mai plăti taxe, impozite și contribuții sociale? Din ce venituri am mai putea achita astfel de obligații?
Deci, allez citoyens, preparez la gifle!
https://fr.news.yahoo.com/gilets-jaunes-colere-macron-pass-…