Sfințenia omului se lucrează și mântuirea se dobândește numai în Biserica lui Hristos. Ar fi cu totul absurd să admitem existența sfințeniei la bisericile mincinoase pe care le-a recunoscut și a încercat să le legitimeze sinodul tâlhăresc din Creta. Nici papistașii, nici ceilalți rătăciți care pretind că sunt creștini, nu au sfințenie, pentru că această stare Dumnezeiască nu este compatibilă cu erezia și rătăcirea de la Sfânta Credință Ortodoxă. Cu atăt mai puțin am putea vorbi de sfințenie în așa numitele religii păgâne: budism, hinduism, brahmanism, islamism etc.
Sfântul Iustin Popovici a fost printre cei care au sesizat primejdia ecumenismului, înainte ca acesta să se manifeste cu virulența pe care o vedem în vremea noastră. Era anul 1971, și nevrednicul de pomenire patriarh al Serbiei, Gherman, unul din președinții cmb (consiliul mondial babilonic) a semnat următorul text: ,,Și respirația puternică de reînnoire va sufla în arena puternică a Bisericii, precum și în fiecare din comunitățile ei, pentru că acestea nu sunt simple unități administrative, ci ele constituie (fiecare) o parte a unei mari Biserici creștine’’. Precum vedem cu limpezime, textul expune fără echivoc erezia ecumenistă numită teoria ramurilor, conform căreia fiecare rătăcire, fiecare sectă sau comunitate eretică ar deține o parte a adevărului, iar acesta, în integralitatea lui, nu poate fi dobândit decât prin unirea, prin însumarea acestor erezii. De-aici ar rezulta un amalgam drăcesc, în care întunecații urmăresc să atragă și Sfânta Biserică Ortodoxă, spre a o pierde în această mixtură babilonică.
În aceste circumstanțe, Sfântul Iustin Popovici a rupt comuniunea cu ereticul patriarh Gherman, prin încetarea pomenirii acestuia la Sfintele Slujbe, cum cer Sfintele Canoane, și a rupt orice legătură cu pseudo-ierarhul căzut în erezie. Este motivul pentru care Gherman nu a participat la Slujba de înmormântare a Sfântului Iustin din 25 martie 1971.
În acest fel, Sfântul Iustin s-a alăturat celorlalți Sfinți care au ales această cale canonică de luptă împotriva ereziei, care a pătruns în Biserică. Și amintim aici pe Sfinții Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama și Paisie Aghioritul, neexcluzându- l pe vrednicul Mitropolit Augustin de Florina.
Așadar, facă bine ecumeniștii contemporani să nu se mai acopere de ridicol când susțin că nepomenitorii actuali ar fi schismatici, adică în afara Bisericii. Făcând această paralelă cu Sfinții amintiți n-aș vrea, Doamne ferește, să sugerez că noi am fi făcut oarece pași pe calea sfințeniei. Nu. Noi am rămas în locul acela din care putem spune doar atât: ,,Suntem slugi nevrednice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem’’ (Luca 17, 10).
Canonul 15 al Sinodului I II de la Constantinopol, din 861, statornicește fără echivoc: „cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”. Mulțumim, cinste nu dorim, ne ajunge mila lui Dumnezeu. Citiți cu atenție acest Sfânt Canon, care face parte din Revelația Dumnezeiască, fiind cuprins în Sfânta Tradiție a Bisericii noastre.
Când îi veți auzi pe ecumeniști clamând că actualii nepomenitori ar fi schismatici, clișeul propagandistic la modă, spuneți doar atât: Suntem în Biserică, parte a ei, întocmai cum au fost Sfinții pomeniți mai sus. Încercăm, după puterile noastre, să apărăm Biserica noastră de schismele provocate de voi și de monstrul din Constantinopol, Bartolomeu. Suntem în ,,schismă’’, în îngrădire cu voi, ereticilor dovediți, nu cu Biserica lui Hristos. Voi sunteți în afara Bisericii, prin ereziile ecumeniste pe care le propovăduiți cu capetele voastre descoperite și goale. De Dumnezeu nu vă temeți, de oameni nu vă rușinați.
Presbiter Iovița Vasile
Amin, așa să ajute Dumnezeu!
Din ceea ce relatați, Sfinția Voastră, înseamnă că mulți își asumă că vor putea fi, la un moment dat, în comuniune chiar cu antihristul. În fine, posibil să fie greșit modul meu de-a înțelege expunerea de mai sus, dar cred că ar fi util să se specifice, în tot ceea ce se întreprinde la acest nivel, că NU se dorește să fim dușmanii nimănui, ci doar se urmărește ca Ortodoxia să fie mărturisită în mod corect. De asemenea, consider că, oricât ar fi lucrurile de clare în mintea și-n sufletul unor preoți care se dezic de pregătirea mentalului maselor de-a-l primi pe antihrist cu ochii larg deschiși, viclenia este extrem de evidentă la cei mai mari în scara ierarhică – episcopii. De masonul de grad 33 din conducerea BOR, Patriarhul Daniel, nici n-are rost să mai amintesc! Nu m-ar deranja preocupările ÎPS în afara programului și activităților sale, dacă aș ști că protejează Dreapta Credință și s-ar implica în derapajele grave legislative ale acestei țări. Paranteză făcând, n-am auzit niciun mieunat, nici măcar din categoria celui leșinat, la Legea „Barnevernet din România”, așa cum s-a poziționat total ambiguu în timpul falsei pandemii. Oricum ar fi, Dumnezeu îi va judeca diferit pe cei mici, care nu au posibilitatea de a alege și, probabil, nici discernământul necesar pentru a putea tria grâul de neghină.
De sapte ani asta încercăm sa-i facem pe episcopii ecumenistii sa înteleagă. Nu le vrem răul, ne-am bucura dacă s-ar întoarce la Ortodoxie curată. Ca niste prunci răi si incăpățânați, continuă sa înainteze pe calea pierzării.
Pe mine mă deranjează teribil intrarea lui Daniel în masonerie, asta însemnând lepădarea de Credință. Daniel nu slujeste la doi domni, Bisericii si diavolului, el este vândut diavolului, iar la Bucuresti face figurație de patriarh, ca de fapt, alții gândesc si hotărasc în locul lui. El doar execută.
Aveți perfectă dreptate, Sfinția Voastră! Problema cu Daniel e că execută prost! Și știți de ce? Pentru că măcar nu zice ca stăpânii și apoi să decidă așa cum ar fi corect! Mai precis, habar n-are să găsească o soluție de compromis, să le adoarmă vigilența ălora mai mari decât el și să vândă scump pielea ursului din pădure. Puși în fața faptului împlinit, păpușarii care-i trag sforile n-ar mai putea să hotărască altfel și să modifice lucrurile. Orice pe lumea aceasta, are portiță de scăpare! Decentă. Important este să se dorească schimbările benefice, să se dorească păstrarea Dreptei Credințe în vechile ei canoane, în matca ei, așa cum a lăsat-o Dumnezeu. Din păcate, ÎPS e viclean, dar un viclean slab de minte. Are multe de pierdut și ține mult mai mult la lucrurile pământești decât la viața veșnică. Oricât am da-o după vișin, tot la concluzia asta ajungem! Vedem cu toții „aluatul” din care-i zămislit Ciobotea, dar sunt prea puține voci/capete ecleziastice capabile să „miște” lucrurile, iar hidra în sânul bisericii nu numai că s-a întărit, dar i-au crescut și mai multe capete. Unul dintre ele se găsește la Vatican. Celălalt e Bartolomeu cu acoliții. Și am certitudinea că papa e doar marioneta, cardinalii fiind cei care administrează și decid TOTUL. Francisc se plângea prietenei sale din tinerețe (să nu credeți Sfinția Voastră că dacă nu-i lasă se se căsătorească, ei nu au conviețuiri ori copii, nu toți sunt homosexuali ori pedofili) că l-au dus cardinalii la spital în stare de inconștiență, suferind vreme de 14 zile de febră și stare de rău generalizat în urma unei pneumonii. Probabil, au sperat să moară, dar nu le-a ieșit combinația pusă la cale. Cardinalii sunt cu averile incomensurabile, tot ei dețin conturi grase prin paradisurile fiscale, prin urmare, cel cu banul conduce și eclipsează.
Cine nu este de acord cu nebunia lor , din punctul lor de vedere este catalogat drept schismatic,