Cuvintele Cuviosului Seraphim Rose, îndeamnă la adânca meditare, trezesc din adormire conştiinţele, în faţa planurilor vrajmasului omenirii, care se desfăşoară acum în zilele din urmă, la nivel mondial. Creştinii ortodocşi trăiesc astăzi într-una din marile perioade decisive din istoria Bisericii lui Hristos.
,,Duşmanul mântuirii omului, diavolul, atacă pe toate fronturile şi se străduieşte din toate puterile să-i abată pe credincioşi de la calea mântuirii arătată de Biserică, încercând chiar, în ciuda profeţiei Mântuitorului (Mat. 16, 18), să cucerească însăşi Biserica, să convertească însăşi Trupul lui Hristos într-o organizaţie “ecumenistă şi satanic, care să se pregătească pentru venirea alesului său, antihristul, marele tiran mondial al zilelor de pe urmă.
Ceea ce ştim e că această încercare a lui satan va eşua; Biserica va fi Mireasa lui Hristos până la sfârşitul lumii, întâmpinându-L pe Hristos, Mirele său, la a Doua Sa Venire, curată, neîntinată de vreo unire adulteră cu apostazia acestor vremi. Dar marea problemă a vremurilor noastre, a tuturor creştinilor ortodocşi, este una de importanţă capitală: Biserica va rămâne, dar câţi dintre noi vor rămâne în ea şi cum, cum vom reuşi să nu ne lăsăm vătămaţi de violentele încercări ale diavolului de a ne depărta din ea?
Noi, cei ce ne zicem creștini, nu trebuie să așteptăm nimic altceva decât să fim răstigniţi. Căci a fi creștin înseamnă a te răstigni, în aceste vremuri și în oricare alte vremuri, de când Hristos a venit întâia dată. Viaţa Sa este model – și avertisment – pentru noi toţi. Trebuie să fim răstigniţi individual, mistic, căci răstignirea deplină este singura cale către Înviere. Dacă vom învia cu Hristos, trebuie mai întâi să ne smerim împreună cu El – chiar până la umilinţa cea din urmă, cea de a fi înghiţiţi și scuipaţi afară de lumea cea neînţelegătoare. Şi trebuie să fim răstigniţi la vedere, în ochii lumii, căci Împărăţia lui Hristos nu este din această lume, și lumea nu o poate primi, nici măcar un singur reprezentant al ei, nici pentru o singură clipă. Lumea îl poate accepta doar pe antihrist acum, sau în orice altă vreme.
Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin – nu este dificil, este aproape imposibil. Cu greu se poate accepta, cu bună-știinţă, un mod de viaţă care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre greutăţi mai mari. Şi din această cauză ne răzvrătim mereu, încercăm să ne ușurăm viaţa, încercăm să fim creștini pe jumătate, încercăm să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Trebuie până la urmă să alegem – fericirea noastră zace într-una din cele doua lumi, nu în ambele. Dumnezeu ne dă tărie sa urmăm calea răstignirii; nu există altă cale de a fi creștin.“
Texte selectate şi editate de Doamna Dr. Gabriela Naghi
A republicat asta pe sergiuvally.
Bine a facut. Sa ajunga la cat mai muti oameni dornici de mantuire.
Minunatele îndemnuri ale Cuviosului Părinte Arsenie Papacioc ne întăresc și ne dau putere să înfruntăm nu numai pericolul real sau imaginar al ferocității unui virus venit nu se știe cum , nu știe de unde, ci și pe cei care se folosesc de acest substitut conform unui plan bine stabilit, să dărâme și să scufunde într-o lume a nimicului și deșertăciunii, creația Ziditorului lumii văzute și nevăzute, OMUL.
În ordinea cea mai duhovnicească nu mai există cădere, ci numai ridicare
Arhim. Arsenie Papacioc
Recomand o nesfârșită veselie sufletească în ascunsul tău, că aceasta mărturisește că ești cu Iisus Hristos în inima ta și-n respirația ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte. Deci, o stare de stăpân asupra ta și de veselă liniștire, chiar dacă te-ai înnoroit, că oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, ea este numai și numai de la diavol.
Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogăție nu știi ce să faci și o risipești. Și, din prudență, nici nu te stăpânește acest har, dar vine unde-i liniștire sufletească, unde ființa noastră transformă ca un mare aparat de reacție acest har al lui Dumnezeu cu hotărârile tale de a mișca, de a te împlini, și uite așa ajungi la măsura omului desăvârșit, ca să nu vorbesc chiar să fii un dumnezeu, după har, bine înțeles.
Dacă îți creează starea aceasta de agitație, de tristețe, își face cuib satana și-și clocește ouăle; nu mai poți iubi, nu mai poți vedea cu perspicacitate nițel în viitor, cu rațiunea care ți-a dat-o Dumnezeu, nu mai poți, pentru că tu ești trist. Adică nu ești in stare de nimic – o stare dracească foarte greu de suportat. Când sunteți triști, gândiți-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!” Și nu acceptați.
Mai ales nu vă descurajați. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice și o mare taină a vieții duhovnicești, de a ne ridica, de a nu rămâne sub piatra grea și îngrozitoare a căderii. Cuvânt mare vă spun, în ordinea cea mai duhovnicească, nici nu mai există cădere, există numai ridicare.
Nicio nenorocire nu înseamnă ceva și nimic nu este pierdut, atâta timp cât credința rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou și sufletul nu abdică.
Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Editura Sofia, București, 2008
Rămâneți în lumina lui Hristos
Sfântul Nicolae Velimirovici
„Umblați cât aveți lumină, ca să nu vă prindă întunericul!” (Ioan 12, 35)
Vai de cei care L-au văzut pe El față către față și nu L-au cunoscut pe El, nu L-au primit și au rămas în întunericul lor aducător de moarte. Și noi suntem în vremea Lui, căci El este viu pentru veșnicie. Și astăzi noi avem adeverirea cuvintelor Lui:
„Cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.” (Ioan 9, 5)
Câtă vreme El este în sufletul omului, El este lumina acelui om.
Câtă vreme El Se află în mijlocul unui popor, El este lumina acelui popor.
Câtă vreme El Se află într-o școală, El este lumina acelei școli.
Câtă vreme El este într-un atelier, El este lumina muncii și muncitorilor.
Oricare este locul de unde El pleacă, se așază întunericul desăvârșit: sufletul omului fără Dumnezeu se face iad; poporul fără de Dumnezeu se face o haită de lupi înfometați și răpitori;
școala fără de Dumnezeu se face o fabrică-otravă a prostiei;
atelierul fără de Dumnezeu se face un loc al nemulțumirii și urii.
Și gândiți-vă la spitalele și temnițele fără de Dumnezeu – ele se fac peșteri întunecate ale disperării!
Într-adevăr, cine se gândește la zilele vieții lui, la zilele fără Hristos și zilele cu El, acest om are în el un mărturisitor al adevărului acelor cuvinte ale Domnului:
„Cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.”
Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Ed. Ileana, București, 2006
O întrebare pe care ne-am pus-o de mii de ori pe drumul vieții noastre duhovnicești.
Mai ales atunci când întâmpinăm ispite, încercări prin care Domnul Hristos ne cercetează cu nesfârșita Sa milă.
Întrebarea a răsunat în cugetele noastre, mai puternic în urmă cu șase luni când a apărut nevăzutul inamic al sănătății și liniștii noastre care a reușit să arunce în haos întreaga omenire.
Sfântul Paisie , mare proroc al vremurilor din urmă, ne conduce cu smerenie și delicatețea sa proverbială prin hățișul marelui examen pus în fața noastră de Atotmilostivul Dumnezeu, modalitățile prin care trebuie să ne adaptăm încercării, întărindu-ne în credință și mărturisire a Adevărului Hristos, atrăgând și pe aproapele pe calea strâmtă a mântuirii.
Ce anume vrea Dumnezeu de la noi?
Sf. Paisie Aghioritul
Dumnezeu vrea de la noi bunăvoința noastră, intenția noastră cea bună, pe care s-o manifestăm fie și prin puțina noastră nevoință făcută cu mărime de suflet, și sentimentul păcătoșeniei noastre. Pe toate celelalte ni le dă El.
În viața duhovnicească nu e trebuință de brațe solide. Să ne nevoim cu smerenie, să cerem mila lui Dumnezeu și să-I fim recunoscători pentru toate.
Cel care se predă pe sine în mâinile lui Dumnezeu fără niciun plan al său trece în planul lui Dumnezeu.
Cu cât omul e mai lipit de sinea sa, cu atât rămâne în urmă, nu înaintează duhovnicește, pentru că împiedică mila lui Dumnezeu. Ca să sporească, este trebuință de multă încredere în Dumnezeu.
Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Ed. Evanghelismos, București, 2017
Nu lua aminte cine e cu tine sau împotriva ta, ci să ai grijă mare ca Dumnezeu să fie cu tine în tot lucrul ce-l faci.
Să ai conștiință bună și Dumnezeu te va apăra. Dacă știi a tăcea și a pătimi, Dumnezeu nu te va lăsa. De aceea smerește-te sub mâna Lui cea tare. De la Dumnezeu vine ajutorul, și El ne scapă din tot necazul.
De multe ori este mult prea folositor pentru întărirea smereniei noastre, ca alții să cunoască greșelile noastre, și să ne înfrunte pentru ele.
Când omul se smerește pentru greșelile sale, împacă lesne și pe alții, și liniștește fără greutate pe cei întărâtați asupra lui.
Smeritul rămâne în pace în mijlocul înfruntărilor, căci el se reazămă pe Dumnezeu, iar nu pe lume.
Urmarea lui Hristos, cap. II – Smerenia, Editura Buna Vestire,1998
„*Vai, nenorocită ţară, rele/ zile-ai mai ajuns!/ A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi/fără milă l-au străpuns/
Şi-n bucăţi împart, infamii,/carnea ta, avutul tău!/Tot ce s-a găsit pe lume mai/stricat, mai crud, mai rău,/
Ăşti nemernici fără suflet,/fără nici un căpătâi,/Ţin a tale zile-n mână, ş-a/ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se/cred zei aceste bestii,/[..]
Au curaju-n faţa lumii ca să/strige-n gura mare:/Ne vrea ţara! Îi vrea ţara?/
Auziţi neruşinare!/Vai, de-ar fi pe voia ţării,/ştiţi voi unde v-aţi trezi!/Într-o ocnă, da! Acolo oasele/v-ar putrezi!”
O interesantă știre ne reține atenția și anume poziția BOR prin purtătorul ei de cuvânt, Vasile Bănescu, față de semnalul de alarmă tras de un alt slugoi al leviatanului, referitor la teoriile conspiraționiste ale unor profesori de religie,„ minți tulburi care intoxică și decredibilizează”, măsurile luate în contextul pandemiei cu corona virus.
Ca si până acum BOR sprijină în întregime toate deciziile anti-umane, dezumanizante,ilegale luate de slugile statului antihristic, care pun într-un pericol major chiar viitorul cel mai scump al unei nații:copiii.
Nu avem cum să fim de acord cu aceste măsuri absurde, nefirești, (masca și distanțarea, în curând obligativitatea vaccinării)impuse la deschiderea noului an de învățământ care, așa cum spune IPS Mitropolit Neofit de Morphou, vor transforma societatea omenească într-o societate de diavoli.
Daniel P. Funeriu, fost ministru al Educației în Guvernul Boc, actual europarlamentar din partea PMP, a făcut joi pe Facebook un apel către Biserica Ortodoxă Română (BOR) „să adopte o linie instituțională clară, inechivocă, referitoare la începerea noului an școlar”, arătându-și îngrijorarea că unii profesori de religie ar putea avea convingeri critice la adresa măsurilor luate în contextul pandemiei de coronavirus și chiar opinii împotriva obligativității vaccinării.
„Apel către BOR:
În societate există discuții referitoare la atitudinea unor membri ai clerului în chestiuni legate de COVID-19 dar și, mai pe larg, în chestiuni legate de sănătate, cum ar fi vaccinarea.
Poziția BOR în chestiunea vaccinării a fost rațională din informațiile mele, chiar dacă unii membri ai clerului au vorbit prostii, în afara celor susținute oficial de BOR.
Începutul noului an școlar este un moment important: primele cuvinte auzite de copii despre pandemie le vor stabili reperele comportamentale. Cu toții trebuie să le dăm copiilor un mesaj unitar: COVID-19 nu este o glumă, situația este serioasă, iar respectarea regulilor nu este opțională.
Am semnale că pe alocuri anumiți profesori de religie sunt mai degrabă parte a teoriilor conspiraționiste și astfel prezintă un risc pentru sănătatea copiilor.
Sugerez BOR, ca depozitar major de încredere în societate, să adopte o linie instituțională clară, inechivocă, referitoare la începerea noului an școlar, comunicând această linie cadrelor didactice. Nici BOR, nici societatea, nu merită să fie intoxicate și decredibilizate de minți tulburi. Experiența mea de colaborare instituțională cu BOR a fost excelentă, am avut un partener rațional și atent. Așa trebuie să fie și acum. Mai ales acum. Speranța, încrederea, tămăduirea sufletelor și reziliența pot exista doar dacă facem totul să fim sănătoși. E o datorie creștinească să avem grijă de trupurile noastre”, a scris Daniel P. Funeriu, joi, pe Facebook. https://www.facebook.com/DanielPFuneriu
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a reacționat spunând că această îngrijorare este în realitate „excesivă și cel mai probabil nejustificată”:
„Apelul public al d-lui Daniel Funeriu este unul sincer, bine intenționat și binevenit pentru noi toți”, a declarat Vasile Bănescu.
„Din fericire, însă, îngrijorarea legată de presupusa poziționare irațională la început de an școlar a unor profesori de religie față de gravitatea contaminării cu virusul Covid-19 este în realitate excesivă și cel mai probabil nejustificată. Imaginarea unor excepții rămâne firește posibilă, dar practic nesemnificativă. Merită precizat și faptul că profesorii de Religie, ca și ceilalți profesori, sunt angajații unităților de învățământ, nu ai Bisericii”, a subliniat reprezentantul Patriarhiei.
„Poziția Patriarhiei Române, a Bisericii Ortodoxe și a reprezentanților ei a fost constant una realistă și fermă cu privire la riscurile majore de îmbolnăvire din timpul pandemiei, iar intensa campanie umanitară, dar și de promovare a regulilor sanitare desfășurată de BOR spune totul despre discernământul de care suntem chemați să dăm dovadă mai ales în perioadele de criză pe care trebuie uneori să le traversăm. Realist și solidar, informați și implicați, imunizați la manipulări de orice tip, evitând excesele în orice direcție”, a subliniat Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, citat de Agenția de Știri Basilica.
Cu toate acestea, nici una dintre cele două persoane publice nu a explicat dacă în programa disciplinei Religie sunt sau nu cuprinse noțiuni despre sănătate – ce constituie cu precădere obiectul de studiu al științelor exacte -, și nici dacă opiniile personale ale cadrelor didactice se transmit sau nu în conținutul informațional prezentat la orele de curs.
**CÂRMACII -Alexandru Vlahuță, Târgoviște, 1881, iunie
https://basilica.ro/vasile-banescu-reactie-la-ingrijorarile-privind-raportarea-profesorilor-de-religie-la-gravitatea-covid-19/