Istoria potrivnică, cu toate relele sale, cu toți criminalii care au deținut puterea vremelnic, a avut un scop întreit: subjugarea, folosirea și distrugerea Bisericii lui Hristos. Minunat este definită Cartea Apocalipsei ca o istorie a luptei Bisericii pentru mântuirea oamenilor, cu puterile iadului, de la întemeierea sa, crescând în intensitate, până la sfârșitul veacului acestuia.
1.Subjugarea Bisericii
Mă voi referi la secolul 20 și la acest început de secol pe care-l trăim. În secolul ce a trecut, am avut cele două războaie mondiale care au zdruncinat lumea și implicit Biserica Ortodoxă, prin grelele pierderi și suferințele umane provocate de demenții istoriei. După primul război mondial, evreii au instaurat comunismul satanic în inima Ortodoxiei Slave, în Rusia, de unde a fost extins în celelalte țări majoritar ortodoxe: România, Serbia, Bulgaria, precum și în Polonia Cehoslovacia și Albania, încât peste 80% din Lumea Ortodoxă a fost subjugată de regimul comunist satanic de teroare sălbatică și de distrugere. Cu toate acestea, Biserica n-a putut fi biruită în întregul său.
A fost nevoie de dărâmarea comunismului și instaurarea acestui regim satanic, în care toate pârghiile de conducere ale Bisericii se află în mâinile antihriștilor prin patriarhii și episcopii trădători, cu întregul lor aparat administrativ: protopopi, consilieri, stareți și starețe. Putem concluziona că procesul de subjugare a Bisericii este încheiat.
2.Folosirea Bisericii pentru atingerea scopurilor demente ale conducătorii lumii
Ne aducem aminte cum în anii întunecați ai comunismului, mă refer la România, era folosită pentru susținerea regimului de anlfabeți îndobitociți, ajunși la vârful puterii. Pomenirea conducătorilor Republicii Socialiste România la slujbele religioase era obligatorie, ca semn al susținerii populare și pentru crearea unei legitimități iluzorii, pentru că în niciun moment comuniștii n-au avut legitimitate. Îmi aduc aminte de conferințele preoțești în care, campionul păcii Nicolae Ceaușescu, era ridicat în slăvi, pentru contribuția sa inestimabilă la pacea lumii. Ce nerozii!
3.Distrugerea Bisericii lui Hristos
Este o dorință a puterilor iadului și a slujitorilor lor cu chip uman, care nu se va împlini niciodată. Preasfintele cuvinte ale Mântuitorului privitoare la Biserica noastră Ortodoxă, precum că nici porțile iadului nu o vor birui, rămân pururea stânca neclintită a istoriei, până la sfârșitul veacului acestuia, adică până la biruința finală a Domnului nostru Iisus Hristos asupra forțelor întunecate ale răului, demoni și oameni, făptuitori ai voii diavolului. Procesul de distrugere a Bisericii a început chiar de la Cincizecimea Ierusalimiteană, pentru că iudeii, numiți sinagoga satanei, au fost primii persecutori ai celor care credeau în Hristos.
Zadarnic încearcă ecumeniștii demonici, animați, chipurile, de bune intenții (toți să fie una), să unească Mireasa lui Hristos, Biserica Ortodoxă, cu ereziile, rătăcirile și spurcăciunile lumii. Aceasta rămâne așa cum o descrie Sfântul Apostol Pavel: ,,Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși Biserică Slăvită, neavând pată sau zbârcitură, sau altceva de acest fel, ci ca să fie Sfântă și fără de prihană’’ (Efeseni 5, 25-27).
Ecumeniști cum suntem și noi, dorim ca toți să fie una, aceasta fiind și voia lui Dumnezeu, numai că pentru noi aceasta se poate împlini într-un singur fel: UNA înseamnă UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ. Ce-i mai mult de atât, de la cel rău este.
Presbiter Iovița Vasile
Timp îndelungat termenul consacrat, la Ectenia darurilor, din cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, a fost (şi mai este pe alocuri):
„Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”
Astfel în „Dumnezeieştile Liturghii” ale Sfinţilor Ierarhi Ioan Gură de Aur, Vasilie cel Mare şi Grigorie Dialogul, tipărită la Iaşi în anul 1845, cu binecuvântarea Mitropolitului Meletie al Moldovei, la pag. 49 vedem că termenul utilizat este „Unirea credinţei…”.
In anul 2012, Marele Vrajitor din Deal, sub inspiratie francmasonica, a modificat Liturghierul.
Astfel Preaintunericimea Sa, a introdus ectenia „unitatea credinţei…”, care s-a întins cuprinzând aproape toate bisericile şi mânăstirile.
„Tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române” şi în care citim la pag. 183:
„Unitatea credinţei şi împărtăşirea (părtăşia) Sfântului Duh cerând…”.
De atunci toata popimea ii trage cu ,,unitatea”. Si dai si dai!!! Noi face ascultare!!!
Dacă-i Ordin, Cu Plăcere…ce daca ne mai mustra constiinta din cand in cand.
Ce mai conteaza ca eminenta intunecata se gandea doar la o unitate spirituală a lumii, unitate supra-religioasă, o unitate în diversitate, care adună laolaltă toate marile religii, în vederea unui „viitor mai bun”, a unei ordini sociale în care să domnească „reconcilierea şi dreptatea, respectul reciproc şi cooperarea pentru binele comun”.
Adică, o unitate spirituală pentru aşteptarea unei noi ordini mondiale, a utopiei perfecte, instaurate de „Mesia”- Antihrist. Iar bisericile,sa fie slujitoare ale ultimei şi celei mai ucigaşe utopii religioase”
https://luptapentruaparareaortodoxiei.wordpress.com/2016/01/24/unirea-credintei-in-duhul-lui-hristos-versus-unitatea-credintei-in-duhul-antihristic-al-ecumenismului/
https://www.youtube.com/watch?v=o1piWlwd7fQ