,,Creştinii să fie mulţumiţi că le păstrăm Patriarhia la Istanbul’’- zice el.
1.Creştinii autentici, cei ortodocşi, nu sunt mulţumiţi că Patriarhia de Constantinopol există sub un pseudo-partiarh eretic şi schismatic. Mă refer, desigur, la Bartolomeu, cel vândut vrăjmaşilor Sfintei Biserici Ortodoxe. Turcii păgâni nu păstrează nimic, sunt într-un oraş care nu le aparţine, cotropit prin violenţă şi nedreptate. Au alungat din acest oraş pe credincioşii ortodocşi şi au pus stăpânire pe el. Patriarhia din Constantinopol există nu prin bunăvoinţa lui Erdogan, ci prin legitimitatea ei istorică, legitimitate pe care turcii păgâni nu o vor avea niciodată. Potrivit proorociilor Părinţilor din Sfânta Biserică Ortodoxă a Greciei, acest oraş se va întoarce în posesia proprietarilor de drept, credincioşii ortodocşi.
2.Turcii ocupă abuziv un întreg teritoriu, care este proprietatea istorică a Bisericii Ortodoxe. Pe acest teritoriu existau Bisericile biblice, Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea, cotropite şi prigonite de puhoiul turcesc. Dumnezeu ştie de ce a îngăduit aceasta, şi tot Dumnezeu va da acest teritoriu proprietarului de drept, Sfânta Biserică Ortodoxă, prin modalităţi pe care El le va alege, în nemărginita-I înţelepciune. Atunci, turcilor păgâni le va dispărea trufia cu care stăpânesc acum ce nu este a lor.
3.Minunăţia care se cheamă Sfânta Sofia (Sfânta Înţelepciune Dumnezeiască) îşi va primi menirea sa, aceea de preamărire a Dumnezeului nostru Celui Atotputernic. Ortodocşii n-au răpit nicio moscheie musulmană şi n-au săvârşit cele sfinte într-un loc spurcat de păgâni. Turcii, în schimb, ne-au luat silnic un locaş sfânt şi l-au pângărit prin practicile lor necurate.
4.Erdogan va da seama în faţa lui Dumnezeu pentru fărădelegile sale. Amin.
Presbiter Ioviţa Vasile
Din momentul acela a si inceput numaratoarea inversa pt agareni
Asa cred si eu. Dumnezeu nu lasa fagaduintele Sale neimplinite. Doamne ajuta.
O revistă foarte populară din Turcia încinge spiritele în această vară fierbinte și cere instituirea califatului islamic, după scandalul transformării mareței Catedrale Hagia Sophia, în moschee, de către „sultanul” Erdogan, care in fapt a încălcat ce spune sau pretinde Coranul. Numai cel care a cucerit Constantinopolul, Sultanul Mehmed(Mahomed) al 2-lea , avea dreptul să o transforme în moschee sau să o distrugă, acum 567 de ani. Invalidând decretul dat de Președintele Mustafa Kemal Atatürk care a luat decizia transformării moscheei Hagia Sophia în muzeu, datorită importanței sale artistice și istorice în 1934, Erdogan în mod nerușinat și brutal a declarat cu satisfacție că ”visurile tinereţii sale” au devenit realitate.
Politica laică a lui Atatürk a rămas însă în trecut, ea nu mai are loc în Turcia lui Erdogan, un lider cu viziuni islamiste și într-o societate tot mai fanatică ce sprijină un regim ce visează la zilele de glorie ale Imperiului Otoman.
În ciuda protestelor internaționale, pe 24 Iulie a avut loc prima rugăciune islamică. Ieronymos, arhiepiscopul ortodox al Atenei și al Greciei, a considerat transformarea leagănului Ortodoxiei un sacrilegiu. Iar în semn de protest toate bisericile ortodoxe din Grecia au bătut clopotele și au coborât steagurile în bernă. A fost însă o zi neagră, nu doar pentru greci, ci pentru întreaga lume creștină(ortodoxă).
Amintim și de faptul că în anul 2015, Erdogan susținea și ridicarea unei mega-moschei la București, care ar fi trebuit să fie una din cele mai mari din Europa. Proiectul nu s-a mai realizat datorită unei mobilizări a naționaliștilor români în cadrul unor proteste de amploare, la care ne-am adus și noi contribuția după putere.
Ultima copertă a revistei săptămânale islamiste “Gercek-Hayat” (a cărei traducere în engleză este „viață adevărată”), publicată luni, instigă la instaurarea unui califat islamic în urma transformării Basilicii Hagia Sophia, inclusă în patrimoniul UNESCO în moschee, conform dorinței arzătoare a „sultanului” Erdogan. Coperta afișează în cuvinte arabe declarația de credință islamică, cunoscută ca shahada.
„Acum Hagia Sofia și Turcia sunt independente… Hai să facem Califatul”, titrează revista. „Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine”, continuă pe un ton retoric și incandescent autorii articolului, atât în limba turcă, cât și în limba engleză. Unii au interpretat acest îndemn ca pe o încurajare pentru ca Erdogan să proclame legea islamică, astfel încât aceasta să depășească frontierele Turciei.
Ereticul papă Francisc a spus doar că este ”îngrijorat” . De ce i-ar păsa lui Erdogan? Ce crede Erdogan despre Francisc care, în 2019, a semnat, împreună cu marele imam Al Azhar, Declarația de la Abu Dhabi, în care scrie că ”Dumnezeu, în înțelepciunea sa, își dorește pluralismul și diversitatea religiilor”? De ce i-ar păsa papei dacă Hagia Sophia este muzeu sau moschee, seculară sau musulmană?
„Orice încercare de a umili sau a călca moștenirea spirituală milenară a Bisericii din Constantinopol este percepută de poporul rus – anterior, precum şi astăzi – cu amărăciune și indignare”, a avertizat Kirill, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii.
„O amenințare la adresa Hagia Sophia este o amenințare la adresa întregii civilizații creștine și, prin urmare, la adresa spiritualităţii și istoriei noastre”, a adăugat patriarhul, cerând guvernului turc „ să fie atent”.
Într-un puseu de fanatism religios și într-un acces de delir naționalist, menit să ralieze întreaga lume islamică în jurul Turciei,„ sultanul ” Erdogan a exclamat că „învierea” (ca moschee) a Hagiei Spophia ar reprezenta primul pas spre „eliberarea moscheii Al Aqsa”.
Oare ce-ar zice Erdogan, cel atât de îndrăgostit de cotropirile evului mediu, încât dă semne că le-ar repeta, dacă israelienii și-ar revizui decizia adoptată la cucerirea, în iunie 1967, a Ierusalimului răsăritean și a Muntelui Templului? Ce-ar face dacă evreii ar profita de actuala lor putere politică și militară spre a-i imita pe cavalerii templieri, în vremea stapânirii cărora Moscheea Al Aqsa se văzuse convertită în palat cruciat și redenumită „Templul lui Solomon”, în timp ce Cupola Stâncii fusese rebotazată „Templul Domnului”?
Ce-ar spune, dacă credincioșii mozaici și-ar edifica pe locul celor două moschei al Treilea Templu?
“Unde nu este răbdare, nu este nici iubire.” (Sfântul Grigorie Dialogul)
Odată, patru ucenici au vrut să se întreacă. Zis și făcut. S-au așezat toți într-o încăpere și au decis ca, timp de trei zile, niciunul să nu spună o vorbă, ca astfel să-și încerce răbdarea și puterea de concentrare. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a mai putut abține și a zis:
– Să aprindă cineva lumina!
– Ce faci, nu trebuia să tăcem? – l-a întrebat nedumerit al doilea.
– Proștilor, de ce ați vorbit? – se repezi al treilea să-i dojenească.
– Ehe, doar eu am tăcut! – se lăudă cu îngâmfare cel de-al patrulea.
Fiecare ucenic a căzut pradă câte unei ispite: graba, neîncrederea, mânia și mândria – cele patru ispite care încearcă pe oameni în tot ceasul. De aceea, răbdarea este cel mai bun tovarăș de drum în viață, îți trebuie răbdare să muncești, să înveți, să te rogi … îți trebuie răbdare și să iubești.
Avva Isaac Sirul spune: „Cunoaște că atunci când îți vine vreo ispită și, neputând să o ridici, Îl rogi pe Dumnezeu să te izbăvească de ea, potrivit cu mărimea ispitei, te-ai lipsit și de Harul pe măsură”.
Vrea să spună că pe măsura nevoinței pe care o faci într-o ispită, într-o încercare, te vei încununa, vei primi răsplată și vei avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu. Dacă însă îngenunchezi și spui: „Dumnezeul meu, fă să înceteze ispita, nu o mai pot răbda” și te ascultă, cunoaște că a încetat și folosul pe care l-ai fi primit. Ce înseamnă aceasta?
Că în ispite trebuie să ne rugăm să ne dea Dumnezeu răbdare și luminare. Să cerem să le facă să înceteze atunci când vrea El și să cugetăm la jertfa de pe Cruce a lui Hristos, căci astfel ne vom schimba lăuntric.