Ereticii vor pune mâna pe Biserici, îşi vor numi peste tot slugile

Cuvintele de mai sus sunt profetice, extrase dintr-o excepţională proorocie Sfântului Anatolie de la Optina (1855-1922). Recomand tuturor să o citească cu luare aminte, şi vom constata cum proorocia acesta se împlineşte în toate aspectele ei.

Propriu tuturor ereticilor este faptul de a se face stăpâni peste Biserici, împotriva a ceea ce învaţă Sfântul Apostol Petru în întâia sa Epistolă 3, 1-3): ,,Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul care care sunt împreună preot şi martor al Patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei ce va să se descopere: Păstoriţi Turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pildă făcându-vă Tumei’’.Când ajung la ranguri înalte şi sunt suficient de puternici, ereticii nu ezită să-şi aproprie abuziv sfintele locaşuri şi,-n aceaşi vreme, să-i alunge din ele pe cei care mărturisesc drept. Este tocmai ceea ce se întâmplă în vremea noastră, sub ochii noştri, începând de la ereticul sinod din Creta.

Istoria stă mărturie că acelaşi lucru s-a întâmplat în toate vremurile. Cărţile noastre bisericeşti ne relatează o vedenie pe care a avut-o Sfântul Antonie cel Mare. În vremea vedeniei ,,a suspinat îndelung şi s-a cutremurat, apoi a stat în rugăciune multă vreme şi la urmă a început să plângă. Cei de faţă l-au rugat să le descopere cele ce i s-au arătat în vedenie. Atunci a grăit Sfântul: ,,O, fiilor, mai bine ar fi fost să mor mai înainte de a mi se face vedenia aceasta. O urgie are să cuprindă Biserica şi are să fie dată oamenilor celor asemenea cu dobitoacele necuvântătoare. Am văzut Sfânta Masă a Bisericii şi împrejurul ei stând catâri pretutindeni, dând cu picioarele celor dinăuntru ca şi cum s-ar fi făcut nişta azvârlituri de picioare ale dobitoacelor ce saltă fără rânduială…’’ Cei care ascultau vedenia au căzut în întristare, de aceea Sfântul i-a mângâiat: ,,Nu vă mâhniţi, fiilor, că precum S-a mâniat Domnul, aşa Se va milostivi iarăşi şi degrabă îşi va lua Biserica podoaba sa, va străluci după obicei şi veţi vedea pe cei izgoniţi, aşezaţi iarăşi la locurile lor, iar păgânătatea ducându-se şi ascunzându-se în cuiburile sale; apoi Dreapta Credinţă, biruind, va avea toată libertatea pretutindeni; numai să nu vă uniţi cu arienii, că nu este a Apostolilor învăţătura aceasta, ci a diavolilor şi a tatălui lor, învăţătură care este stearpă, dobitocească şi a minţii celei nedrepte, precum este necuvântarea catârilor’’ (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 344).
Cele ce Dumnezeu a descoperit Sfântului Antonie prin acea vedenie, s-au întâmplat: au năvălit ereticii arieni şi au răpit bisericile, le-au batjocorit, iar sfintele vase de slujbă au fost pângărite. Episcopii dreptcredincioşi au fost alungaţi din Bisericile lor, şi în locul lor s-au aşezat lupii eretici şi nevrednici’’.

În România legile civile şi cele bisericeşti sunt bine sincronizate, au fost gândite de aceleaşi minţi şi au fost pregătite tocmai pentru vremurile pe care le trăim. Asfel, acestea prevăd că bisericile care au fost sfinţite de către episcopi, încetează a mai fi proprietatea comunităţilor care le-au construit cu multă trudă, şi devin proprietatea Episcopiilor. Jaf în toată regula, dar jaf… legalizat!

Preot Ioviţa Vasile

Â