Învăţătura despre purgatoriu a romano-catilicilor este o altă erezie. Potrivit acestei învăţături, sufletele care nu s-au ostenit îndeajuns pentru mântuirea lor în viaţa pământească, vor fi rânduite într-o stare (nu loc!) în care vor fi purificate de păcate prin suferinţă, iar când purificarea va fi împlinită, acele suflete vor intra în bucuria veşnică a raiului. Textul scripturistic invocat de apuseni pentru susţinerea acestei erezii este cel cuprins în Epistola I-a către Biserica din Corint a Sfântului Apostol Pavel (3, 13-15): ,,Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el se va mântui, dar aşa ca prin foc’’. Interpretarea pe care catolicii o dau acestui text este forţată, de vreme ce se referă la ziua Domnului, adică a judecăţii.
Purgatoriul ca şi concept doctrinar a fost necunoscut Bisericii Lui Hristos. Abia după Schisma din 1054, papa Inocenţiu IV (1243-1254) a formulat învăţătura despre purgatoriu şi a introdus-o în catolicism.
La Conciliul de la Florenţa (1439) s-a afirmat explicit că purgatoriul există şi că acesta este o stare, nu un loc. Ciudată această precizare insistentă de negare a locului şi de afirmare a stării. Ştim foarte bine că atât raiul, cât şi iadul sunt locuri în care se trăieşte starea de fericire sau de osândă. Bogatul nemilostiv se adresa Lui Avraam cu aceste cuvinte: ,,Rogu-te, dar părinte, să-l trimiţi la casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’’ (Luca 16, 28). Doar pentru ignoranţi localizarea iadului este necunoscută, bine fiind cunoscut că acesta se află în interiorul pământului, cum ştim din Revelaţia Dumnezeiască (Numerii 16, 30-33).
La Conciliu Tridentin din 1563 a fost abordată din nou învăţătura despre purgatoriu. Datorită faptului că papa Pius al VI-lea s-a îmbolnăvit grav, apusenii nu au conturat cu claritate această erezie, lăsând loc, până în zilele noastre, celor mai fanteziste interpretări.
Biserica Ortodoxă a respins dintotdeauna erezia catolică, ridicată la rang de ,,dogmă’’. Din Revelaţia Dumnezeiască se cunoaşte cu limpezime că după moartea omului sufletul acestuia este rânduit la judecata particulară, fie pentru rai, fie pentru iad. Până la judecata universală starea sufletelor osândite se poate schimba, deoarece Biserica, prin rugăciunile ei, poate scoate sufletele din locul de osândă al iadului.
Insistenţa cu care promovează catolicii erezia referitoare la purgatoriu face imposibilă o unire a lor cu Biserica Ortodoxă, iar întâlnirile dintre reprezentanţii acestora prilejuiesc mai degrabă nişte dialoguri ale surzilor, fără nici un rezultat cât de cât încurajator. Chiar presupunând că apusenii ar renunţa la această erezie, rămân celelalte numeroase erezii care separă catolicismul de Ortodoxie. Părintele Cleopa spunea că unirea catolicilor cu Biserica este lucrare Dumnezeiască, nu omenească. Se cunoaşte prea bine faptul că dialogurile dintre Biserică şi catolici nu sunt nicidecum generate de iubire, cum adesea se afirmă, nici nu urmăresc ca toţi să fie una în Hristos, ci sunt ordonate de mai marii lumii pentru a întemeia religia unică şi nivelatoare a viitorului, în care antihristul ce va veni să fie venerat ca dumnezeu al acestei religii. Faptele sunt mai mult decât evidente, însă puţini sunt aceea care sesisează ce se ascunde în spatele mişcării ecumenice.
Presbiter Iovița Vasile (articol scris în 2010)
Daca exista public care nu da importanta la cat de eretici sunt papistasii (pt ca,catolicii par sa fie una iar papistasii care nu sunt catolici e altceva) nu ne deranjam de asa public si sa ramana spectatori in continuare ca nu ii edifica nimeni in cele ale credintei daca nu pun mana sa citeasca si sa se roage cu smerenie pt luminarea lor.
Despre ceea ce se intampla la ora asta cu asazisele „revendicari” de teritorii care e o pura fenta de la capat la celalalt capat va rog insistent sa:dati crezamant clipurilor de mai jos;sa nu fie nimeni nelamurit si care,daca,cand aveti timp ascultati-le cu atentie si veti ramane oameni integri dupa parerea mea.E mult material.Succes.
E inselare de la diavol ca pe vremuri tulburi sa revendici teritorii.Si mai e ceva ca sa te ajuti sa faci deosebirea dintre adevar si inselare,ratacire:tu sa fii patriot ,nationalist cand erau toate in armonie,pace nu cand sunt vremuri tulburi si in prag de razboi pt ca pe vremuri tulburi si de prag de razboi a fi patriot,nationalist e pura extrema,inselare,ratacire,manipulare ca in lupta duhovniceasca:nu faci pe eroul cand toate apele iti sunt tulburi pt ca nu e ok,exceptand problema luptei contra ereziei pe vreme de erezie unde Dumnezeu iti cere vâna,sângele in instalatie,iti cere sa fii informat,ne-bland,corect si sa fii om de atitudine corecta si daca ai sange rece e mai bine.Pentru ca pe vreme de erezie crestinul nu mai e :drept,pasnic,bland,smerit de batjocorit de toti ,rezervist ci e santinela,e militar activ,gradat activ in marea „baza militara” a Bisericii lui Hristos in care nu e loc de tolaneala,de stai sa vezi ca facem o ciorba comuna cu dansul dragostei si e bine asa.Pe vreme de erezie care nu e tot una cu vremurile tulburi,de razboi ai atitudinea crestina a militarului de pe front,chiar daca pe strada domneste pacea pt ca aici e inselarea ,confuzia:daca omul vede ca e pace in orase,in tara (vorbim aici de perioada 2016-2024) iar in Biserica e erezia trebuie sa fim ingaduitori,blanzi,pasnici si numai ai dragostei nimic facand pt indreptarea din Biserica.E tocmai invers,omule fara minte.Pe vreme de erezie e salutata lasarea blandetii,impaciuielii,dragostei care are pe nimic facand si te faci militar pt ca chiar daca tu nu stiai asta diavolul cu slugile-i au deschis deja front in inima ta de cand a fost sinodul din Creta.Si cum?Pe front deschis de altii tu stai cu mana in san?Ai putea sa lasi tu apararea „tarii,patriei” tale care este Sfanta Ortodoxie asa…la intamplare ,la voia inamicului?Te intreb.Nu dau cu paru’.
Dați-o-ncolo, domnule Ioan. Toți care dorim o Romanie întregită suntem înșelați?
Stop a nu fi informat.
In cursul zilei de ieri,31 ianuarie 2025 episcopul Salajului a fost pus sub acuzare de Tribunal si incepand de la aceasta data a devenit inculpat .O gresit ceva el fata de masonerie ca altfel nu avea cum sa apara el ca inculpat.A „tradat” el ceva de pe acolo,ca altfel nu il faceau astia.