Învăţătura Sfintei Noastre Biserici Ortodoxe ne spune că după trecerea din viaţa aceasta pământească, sufletele sunt supuse dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, numită judecata particulară, întrucât este judecat fiecare suflet în parte. După felul de vieţuire în trup şi după starea omului din ceasul morţii, unele suflete se duc în rai, locul de fericire, iar altele, cele păcătoase şi nepocăite se duc în locul de chin, numit iad. După moarte, sufletele nu mai pot face nimic pentru mântuirea lor, după cuvântul Mântuitorului: ,,Trebuie să lucrez cât este ziuă lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze’’ (Ioan 9, 4).
A rânduit însă Bunul Dumnezeu ca Biserica Sa cea Sfântă să se roage pentru mântuirea celor adormiţi. Trebuie să ştim că şi cei adormiţi în Domnul rămân mădulare ale Bisericii. Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că ,,dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii’’ (Romani 14, 8-9). Sfânta Scriptură aseamănă Biserica cu un trup omenesc. Cum în trupul omenesc sunt mai multe mădulare, fiecare cu rostul său, tot aşa şi în Biserică sunt mulţi credincioşi, rânduiţi la diferite slujiri, după chemarea lui Dumnezeu. ,,Să nu fie dezbinare în trup, ci membrele să se îngrijească unele de altele. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună’’ (I Corinteni 12, 25-26). Aşadar, cei rămaşi în viaţă se îngrijesc pentru sufletele celor adormiţi.
Biserica are multe rugăciuni şi rânduieli pentru dezlegarea şi iertarea păcatelor şi pentru uşurarea stării celor adormiţi. Aceştia sunt pomeniţi şi la Sfânta Liturghie, în momente diferite, precum Proscomidia, ectenia pentru morţi şi diptice. Credincioşii îşi pomenesc morţii şi în rugăciunile lor particulare, ridică parastase şi fac milostenii. Nicio instituţie din România nu face milostenie precum face Biserica Ortodoxă. Totdeauna când se face Slujba Parastasului, nevoiaşii primesc hrana trebuincioasă, în numele Domnului şi pentru iertarea celor plecaţi. Aserţiunea precum că acestea ar fi inutile este izvodită de diavolul şi preluată de cei care fac voia lui.
Suntem in perioada Sfantului si Marelui Post al Pastilor, vreme in care pomenirea mortilor se face in fiecare din sambetele dinainte de Saptamana Mare. Dumnezeu primeşte rugăciunile şi faptele bune şi scoate din iad pe cei adormiţi întru nădejdea învierii şi vieţii veşnice, după cuvântul Scripturii: ,,El pogoară în iad şi iarăşi scoate’’ (I Regi 2, 6).
Presbiter Iovita Vasile