Este vremea când toate sunt scoase la vânzare

,,Şi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel care are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei’’ (Apocalipsa 13, 16-17).

Vânzările şi cumpărările au luat o amploare nemaiîntâlnită. Toate sunt scoase pe tarabele din talciocurile lumii. Toate sunt de vânzare. Cerere şi ofertă fără capăt. Aici este un preţ de referinţă care nu se schimbă niciodată: cei treizeci de arginţi pe care i-a primit Iuda, în schimbul Mântuitorului nostru. A primit şi un bonus, şi nu unul oarecare –iadul –, dar asta o lăsăm la o parte, ca să nu ne stricăm raţionamentul. Pornind de la acest preţ de referinţă, se vinde şi se cumpără de-a valma. Se vând prietenii între ei, părinţii îşi vând copiii, fetele tinere sunt date mai pe nimic; se vând pădurile şi resursele ţării, numai că tranzacţiile se efectuează între hoţi, în vreme ce proprietarii sunt ţinuţi deoparte şi li se râde în nas; se vând locuri în parlament, afacere rentabilă de vreme ce cheltuiala se amortizează în timp scurt; se vând scaune episcopale cu toiegele, mitrele şi veşmintele de rigoare; viermuiala din centrele eparhiale e alcătuită din indivizi care nu şi-au luat posturile de pomană, pe inteligenţă şi morală – să zicem, ci au dat sume frumuşele ca să beneficieze de apelative precum părinte consilier, părinte vicar, părinte secretar…; protopopii, preoţii din parohiile bune au plătit preţul cerut, şi acum îi împing pe bieţii credincioşi neştiutori, nu din vina lor, spre abatoarele umane, numite centre de vaccinare. L-au vândut pe Hristos în Creta, au vândut Credinţa Ortodoxă, vând cele sfinte, numai pentru a fi pe placul grangurilor lumii.

Piaţa cu cea mai mare pondere pare a fi cea a sufletelor. Nu scria acum două milenii Sfântul Apostol Ioan că printre cele tranzacţionate de mai marii lumii sunt ,,trupuri şi suflete de oameni’’? Uitaţi-vă în Apocalipsă 18, 13. Mântuitorul ne-a lăsat preasfintele cuvinte: ,,Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său?’’ (Marcu 8, 36). Şi oamenii îşi pierd sufletele cu o uşurinţă şi o inconştienţă incredibile! Unii le vând la troc pentru onoruri, mărire deşartă, funcţie în care te poţi umfla-n pene şi multe alte nimicuri. Păcat.

Există negustori şi negustori. Negoţul are multe faţete. ,,Asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce si vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi, este asemenea Împărăţia Cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat’’ (Matei 13, 44-46). De rândul acesta, tranzacţiile îşi schimbă sensul, pentru că au loc între om şi Dumnezeu, unde nu încape înşelăciunea şi lăcomia. Aici toate se fac cinstit, drept, cu profit nemăsurat. Şi preţul de referinţă se schimbă şi poare fi redus la câteva vorbe, dar ce vorbe: Credinţă şi fapte bune. Ce ni se dă în schimb? Harul Dumnezeiesc şi Împărăţia cerurilor. La paritate. Interesnt este că Dumnezeu nici ne ia preţul tranzacţii, ni-l lasă nouă ca să-l sporim, asemenea talanţilor din Evanghelie.

Acest fel de negustori sunt excluşii din societatea vremurilor pe care le trăim. Nu li se îngăduie să cumpere, iar dacă vor să vândă ceva, li se cer sufletele. Dar spunea Mântuitorul că în schimbul  sufletului nu putem da nimic. L-am pierdut, pierdut rămâne pentru veşnicie. Aşa că negustorii noştri nu fac negoţ cu antihriştii satanişti. Lor le ajung tranzacţiile cu Dumnezeu, în curs de desfăşurare.

Presbiter Ioviţa Vasile