Exegeza unui text din Apocalipsă privind realitatea lumii de azi (I)

Încet-încet, cu trecerea vremii, Dumnezeu ne dezvăluie tainele din Cartea Apocalipsei. Este un lucru afirmat şi de Părinţii Bisericii. Bunăoară, Sfântul Andrei al Cezareii are o minunată tâlcuire a ultimei cărţi din canonul scripturistic, în care spune că generaţiile ce vor urma vor înţelege mai mult tainele Dumnezeieşti. Dumnezeu n-a descoperit dintru început toate înţelesurile Apocalipsei, pentru că nu erau necesare pentru mântuirea oamenilor din primele secole de existenţă ale Bisericii. Generaţiile de-acum însă, au trebuinţă de a desluşi şi înţelege ceea ce ni s-a dat prin scrisul Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan.

Am ales din Cartea Apocalipsei un fragment din capitolul 9. Este posibil ca Sfântul Ioan să fi văzut, în duh, desfăşurarea evenimentelor la care asistăm, adică această funestă campanie de zisă vaccinare, în fapt, de exterminare a făpturilor lui Dumnezeu. Din păcate, unii dintre noi, au căzut în această înşelare demonică şi au primit să li se inoculeze substanţa diavolească, ca parte a pecetluirii cu semnul pierzător al fiarei.

9,1. Şi trâmbiţat al al cincelea înger şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului.

9,2. Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

Steaua căzută poate să ni-l arate pe diavolul, după cuvântul Sfântului Prooroc Isaia: ,,Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ… Tu care ziceai în cugetul tău: Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului Celui Puternic voi aşeza jilţul meu… Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi’’ (Isaiia 14, 12-14). Sfântul Evanghelist Luca a consemnat cuvintele Mântuitorului: ,,Am văzut pe satana căzând ca un fulger din cer’’ (Luca 10, 18).

Prin ,,cheia fântânii adâncului’’ se poate înţelege îngăduinţa lui Dumnezeu dată celui rău de a-şi făptui lucrările asupra oamenilor, fără ca acestea să covârşească puterile celor care au în inimi frica de Dumnezeu. Adâncul este iadul, în care se găsesc mare parte din demoni şi oamenii care L-au părăsit pe Dumnezeu.

Descrierea din versetul 2 ne sugerează răbufnirea răutăţilor iadului, asemenea unui vulcan care aduce la suprafaţă o parte din focul adâncului, după cum spune Sfântul Mucenic Pionie din Smirna. Această răbufnire aduce din adânc mulţime de demoni.

9, 3. Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ şi li s-a dat lor putere, precum au putere scorpiile pământului.

Demonii sunt înfăţişaţi în chipul lăcustelor care, atunci când invadează o regiune, o pustiesc fără cruţare. Puterea lor este asemenea scorpiilor. Ce sunt scorpiile? Sunt, de fapt, scorpionii, vietăţile acelea primejdioase care înţeapă oamenii, le injectează veninul ucigaş, provocându-le dureri şi chinuri greu de suportat. În realitatea pe care-o trăim, acelaşi lucru se întâmplă cu ceea ce antihriştii numesc vaccin. Nu demonii-lăcuste inoculează oamenilor substanţa blestemată, ci oamenii care s-au pus în slujba lor. De-acum lucrările demonic-umane se conjugă, se împletesc, încât îi putem socoti ca pe o entitate unică, făcătoare de rău.

9, 4. Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nicio verdeaţă şi niciun copac, ci numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor.

Iarba, verdeaţa, copacii alcătuiesc mediul înconjurător, natura, parte a creaţiei lui Dumnezeu. Aceasta trebuie păstrată, pentru că în ea vor să trăiască sataniştii care au pus la cale exterminarea făpturilor lui Dumnezeu, conform planului lor diabolic. Toată răutatea lăcustelor-demoni se va îndrepta asupra tuturor oamenilor, dar îi va putea vătăma doar pe cei care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. Ce este această pecete? Este semnul Sfintei Cruci care se face asupra celui botezat atunci când este uns cu Sfântul Mir, începând de la frunte, cu rostirea formulei ,,Pecetea darului Sfântului Duh. Amin’’. Această sfântă pecete se pierde prin lepădarea de Sfânta Credinţă Ortodoxă sau prin indiferenţa faţă de Dumnezeu şi lăsarea în nelucrare a darurilor primite prin Sfintele Taine. Parte a omenirii nu a avut niciodată această pecete datorită refuzului de a intra în Biserica Mântuitorului, prin Taina Sfântului Botez.

Toţi cei care trăiesc în Dreapta Credinţă, sub Acoperământul Maicii Domnului, vor trece prin necazuri, strâmtorări, dureri şi încercări deoarece Dumnezeu va înmulţi harul său asupra lor.

Presbiter Ioviţa Vasile