Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri (Matei 5, 11-12)

De când Fiul lui Dumnezeu a binevoit a Se întrupa şi a Se naşte pentru mântuirea lumii, vrăjmaşul cel mare al oamenilor, diavolul, nu încetează a-şi îndrepta răutatea prin slugile sale împotriva Mântuitorului şi a celor care-L urmează cu Credinţă. Cel dintâi slujitor al satanei care a voit să-L ucidă pe Pruncul născut în Betleem a fost Irod, ucigaşul celor patrusprezece mii de prunci nevinovaţi.

Ştiind cu câtă vrăjmăşie vor fi primiţi slujitorii Săi, Domnul Iisus a spus Apostolilor: ,,Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni’’ (Ioan 15, 18-20).

Dintru început, Biserica lui Hristos, adică mulţimea credincioşilor, a fost pusă sub ameninţarea puternicilor zilei. Închisoarea, cu toate asprimile şi umilinţele sale, a constituit încercarea de a reduce la tăcere pe cei care-L mărturiseau pe Hristos Domnul. Astfel, în adresarea către Episcopul Bisericii din Smirna, Mântuitorul îi spune: ,,Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (tu însă eşti bogat!) şi hula din partea celor ce se zic pe sine iudei şi nu sunt, ci sinagogă a satanei. Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că, iată, diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii’’ (Apocalipsa 2, 9-10).

După 1989, aşteptările românilor au fost mari. A urmat o perioadă scurtă în care stăpânitorii vremelnici ai ţării s-au arătat oarecum favorabili Bisericii Ortodoxe Române. Marii noştri duhovnici puteau vorbi poporului dreptcredincios prin intermediul televiziunii şi Biserica era, se părea, privită cu simpatie şi îngăduinţă. A fost răgazul necesar celor fără Dumnezeu pentru a-şi consolida puterea. După câţiva ani, lucrurile s-au schimbat radical şi mai-marii vremii şi-au arătat adevărata faţă, căci s-au întors cu ură împotriva Bisericii, a celor care-L mărturisesc drept pe Hristos. Urmează vremuri încă şi mai cumplite, în care mulţi se vor încununa ca Sfinţi Mucenici.

Presbiter Iovița Vasile