E greu să ne abținem să criticăm și chiar să-l urâm pe cel de alături, în special dacă ne pare că acesta face rău. Ca și creștini, să știm însă, că puțină este osteneala de a ne lupta cu răul din noi, și de-a pururea odihna, cu darul Domnului.
A întrebat fratele:
– Iată, omul bate pe robul său pentru greşeala ce a făcut. Ce va zice robul?
Zis-a bătrânul:
– De este robul bun, va zice: „Miluieşte-mă, am greşit!”
I-a zis fratele:
– Nimic altceva nu zice?
I-a zis bătrânul:
– Nu, căci dacă va pune prihană asupra sa şi va zice „Am greşit”, îndată se milostiveşte spre dânsul domnul lui. Iar sfârşitul tuturor acestora, este a nu judeca pe aproapele. Căci când mâna Domnului omora pe tot cel întâi născut în pământul Egiptului, nu era casă în care să nu fi fost mort.
I-a zis fratele:
– Ce este cuvântul acesta?
I-a răspuns bătrânul:
– De vom lua seama la păcatele noastre, nu vom vedea păcatele aproapelui nostru. Căci nebunie este omului ce are mortul său, să-l lase pe el şi să se ducă să-l plângă pe al aproapelui. Iar a muri faţă de aproapele tău, aceasta este: a purta păcatele tale şi a nu avea grijă de tot omul, că acesta este bun sau acesta este rău. Să nu faci rău nici unui om, nici să gândeşti rău în inima ta asupra cuiva, nici să defaimi pe cineva când face rău, nici să te pleci celui ce face rău aproapelui tău şi să nu cleveteşti pe cineva, ci zi: Dumnezeu ştie pe fiecare. Să nu te îndupleci cu cel ce grăieşte de rău, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici urî pe cel ce cleveteşte pe aproapele lui. Şi aceasta înseamnă: Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi. Nu avea vrajbă cu vreun om şi nu ţine vrajbă în inima ta. Să nu urăşti pe cel ce vrăjmăşeşte pe aproapele său. Şi aceasta este pacea, cu acestea pe tine mângâie-te pe sine-ți. Puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu – Cuvântul. Amin.
(Din Patericul Egiptean, Pentru Avva Moisi)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
Toate se fac în viaţă noastră cu voia lui Dumnezeu – Stareţul Partenie de la Pecerska
Dacă Dumnezeu nu Se descoperă înauntrul nostru câtă vreme trăim aici pe pământ, nu vom putea să-L vedem nici în Cer.
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu are hotar. El ne cârmuieşte nevăzut şi nimic nu se face fără voia Lui. În toate este statornicită ziua şi ceasul*, încredinţează lui Dumnezeu orice nădejde a ta, şi El va avea grijă de tine. Dacă te bizui pe tine însuţi, atunci Dumnezeu te va ajuta într-o oarecare măsură, dar atotlucrătoarea Lui purtare de grijă se va retrage de la tine.
Când apare ajutorul omenesc, cel dumnezeiesc se îndepartează. Pe un oarecare pustnic îl slujeau îngerii, dar când s-au apropiat de el oamenii şi au început să îl ajute, atunci îngerii l-au părăsit.
Desăvârşita sărăcie pentru Hristos este o mare comoară. O dobândeşte numai acela care nădăjduieşte neclintit în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Să ai nădejde neclintită, şi vei vedea că Domnul nu va îngădui să mori de foame sau să îţi lipsească ceva din cele materiale, însă atunci purtarea de grijă dumnezeiască se va retrage. Apostolul Petru mergea pe valuri până în clipa când s-a îndoit în cugetul său.
Pentru a dobândi răbdare în întristari şi în încercări, crede că toate se fac în viaţă noastră cu voia lui Dumnezeu.
*A nu se înţelege din spusele Stareţului Partenie că acesta ar susţine predestinarea; el se referă la atotştiinta lui Dumnezeu. Sfântul loan Damaschin: Dogmatica, Cartea a 2-a, Cap. 30 n.tr.
Din ” Ne vorbeşte Stareţul Partenie de la Pecerska”
Nu te opri să strigi zi şi noapte către Hristos
Numai să nu slăbească până la ieșirea lui să strige către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ziua și noaptea.
Doar atât, copilul meu, – zice Sfântul – cât trăiești, nu te opri să strigi zi și noapte către Hristos, chiar și când rugăciunea ta este de nesuferit, neînțeleasă, împovărătoare, chiar și când moțăi sau ești în mocirla păcatului, în înșelare, în răutatea patimilor. Strigă neîncetat: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”, și atunci Hristos Însuși, fără ca tu să înțelegi aceasta, va fi cu tine și va fi întotdeauna sprijinitorul tău.
Astfel, în drumul tău spre Cer, nu va trebui ca tu să dai cuvânt pentru patimile tale, pentru neputințele tale, pentru problemele tale, pentru răul pe care l-ai lăsat în urmă, ci Dumnezeu. Adică va răspunde Dumnezeu vrăjmașului tău? Nu. Pur și simplu îl va nimici, iar acela se va face nevăzut.
Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Sfântul Isihie. Cuvânt despre trezvie, Editura Sf. Nectarie, pp. 490-491
DUPA Bucha fiara rosie nu se va opri.Va urma progromul de la Banceni.4600 de mucenici in frunte cu bunul lor tatic si arhipastor va cobora ca o mantie neagra de doliu pt intreaga crestinatate.Vor zbura ca porumbeii albi spre cer iar acolo va fi pururi si cel mai mare loc de pelerinaj din istoria omenirii.