La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupeasci din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după Mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat şi har peste har. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos (Ioan1, 1-17)
Precum spune textul Scripturilor Sfinte, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ,,întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit’’ şi nu numai că nu L-au primit, dar poporul Său I s-a făcut vrăjmaş de moarte. Cu o încrâncenare nemaiîntâlnită în istorie, iudeii au încercat în toate felurile să şteargă orice urmă a prezenţei lui Hristos în lume, să piardă chiar şi Dumnezeiasca şi mântuitoarea Sa învăţătură. Culmea răutăţii şi urii omeneşti s-a arătat începând cu Sfintele Sale Patimi, când Cel mai mare Binefăcător al lumii a fost tratat precum cel din urmă răufăcător. Toate puterile întunericului s-au îndreptat spre dealul Golgotei, unde Cel fără de păcat a fost pironit pe Cruce, a răbdat inimaginabile chinuri pentru ca, în cele din urmă, să-Şi dea duhul în mâinile Părintelui Său (Luca 23, 46).
Acela ar fi trebuit să fie momentul în care vrăjmaşii lui Hristos să se domolească, deoarece şi-au satisfăcut setea de sânge, iar Cel urât de ei era mort. N-a fost aşa! N-a fost aşa pentru vrăjmaşul nevăzut al lui Hristos, diavolul, ştia ceea ce slujitorii lui încă nu crezuseră, anume că morţii de pe Cruce îi va urma Sfânta Înviere! Ştia că nu poate împiedica Învierea şi atunci şi-a propus să o ascundă, să o tăgăduiască. Pentru aceasta şi-a trimis slujitorii, arhierei şi farisei, la dregătorul Pilat cu această cerere: ,,Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva Ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea cea din urmă mai rea decât cea dintâi’’ (Matei 27, 62-64). Observaţi orbirea iudeilor: Pilat, complicele lor la moartea lui Hristos, are parte de apelativul divin ,,Doamne’’, în vreme ce Mântuitorul era, în optica lor diabolică, ,,amăgitorul’’. Cumplită răsturnare de valori! Teribilă substituire a Binelui, Dreptăţii şi Adevărului! Şi-apoi ce-ar fi putut demonstra Sfinţii Apostoili arătând s-au ascunzând un cadavru, dacă nu eşecul propovăduirii lui Hristos? Ce minte sănătoasă ar fi pus strajă la mormânt, ca să păzească un mort? Ei bine, iudeii n-ar fi făcut nimic din toate acestea dacă nu s-ar fi aflat în slujba puterilor iadului. Le-a spus Pilat: ,,Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra’’ (Matei 27, 65-66).
Nici răutatea iudeilor, nici puterea armelor romane, nici lucrătura porţilor iadului n-au putut împiedica, ori măcar amâna, Învierea din morţi a Mântuitorului! La ceasul statornicit din veşnicie de Dumnezeu, Fiul Său a biruit legăturile morţii şi a zădărnicit uneltirile fiilor întunericului. Mormântul a rămas gol, străjerii – neputincioşi. Viaţa s-a ridicat deasupra morţii! ,,Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le’’. Adevărul cel veşnic şi mântuitor a început, de-acolo, de la mormântul gol, să se răspândească în lume, în întreaga creaţie a lui Dumnezeu. Neputând zădărnici Învierea, diavolul şi-a inspirat slugile să o tăgăduiască. I-a pus să arunce în luptă puterea banului, putere de care s-a folosit şi atunci când l-a îndemnat pe Iuda Iscarioteanul să-L vândă pe Mântuitorul pentru cei treizeci de arginţi. Şi iată cum: ,,Unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate’’ (Matei 28, 11). Fără voia lor, s-au făcut vestitori ai Învierii, ei, vajnicii păzitori ai mormântului. ,,Şi adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor’’ (Matei 28, 12). Banii însă nu erau de ajuns, trebuia pusă-n joc şi minciuna. Şi au pus-o! ,,Spuneţi că Ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără griji vă vom face’’ (Matei 28, 13-14). Şi atunci, ca şi astăzi, credeau ei că, folosind minciuna şi banul, pot face orice. N-a fost aşa! ,,Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între iudei, până în ziua de astăzi’’ (Matei 28, 15). Într-adevăr, cuvântul acesta, adică minciuna aceasta, a găsit teren prielnic la iudeii care, neprimindu-L pe Mântuitorul, resping şi tăgăduiesc adevărul Învierii în toată vremea şi-n tot locul, în lume
În schimb, între neamuri s-a răspândit Vestea cea Bună, şi neamurile au primit-o şi au crezut-o. Până în ziua de astăzi, până în vecii vecilor. De aceea ne şi aflăm noi astăzi în Sfânta Biserică; de aceea Biserica de pe toată faţa pământului sărbătoreşte Învierea Domnului; de aceea Dumnezeu trimite în fiecare an lumina sfântă din cer la Ierusalim, aprinzând făclia Patriarhului; de aceea se cântă cu negrăită bucurie de toţi dreptmăritorii ,,Aceasta este Ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-ânsa’’; de aceea vestim şi noi şi ne salutăm, rostind acel Dumnezeiesc Adevăr: ,,Hristos a înviat!’’; de aceea vrăjmaşii lui Hristos şi ai Învierii spumegă de furie şi încearcă, folosind aceaşi bani murdari şi aceleaşi minciuni josnice, că Învierea nu s-a petrecut, că Iisus a murit, dar n-a înviat; de aceea un jalnic contestatar al Învierii încearcă, având acces nelimitat la posturile satanice de televiziune, să ne convingă că el a descoperit mormântul Domnului, un alt mormânt, în care s-ar afla, chipurile, trupul Său şi ale celorlalţi din aşa-zisa Lui familie.
Noi însă, nu ne putem împiedica nici de minciuni, nici de bani, nici de satanicele puneri la cale ale necredincioşilor. Pentru noi rămâne Adevărul Învierii, veşnic şi neschimbător. De aceea zic: Bucuraţi-vă, dreptmăritorilor, oriunde şi în orice stare vă aflaţi! Bucuraţi-vă, voi martori ai Învierii, căci Adevărul vă va face liberi! Bucuraţi-vă, voi, preoţi slujitori ai lui Hristos la Sfintele Altare, chiar dacă necredincioşii vă asimilează cu preoţii evrei ucigaşi ai lui Hristos, şi pun sectele cele fără Dumnezeu să vă batjocorească să atragă ura oamenilor asupra voastră! Bucură-te, Sfântă Mireasă a lui Hristos, că astăzi lumina cea neînserată a Învierii străluceşte deasupra ta! Ridicaţi-vă glasurile spre cer întru cântare Dumnezeiască: ,,Ziua Învierii! Să ne luminăm, popoare. Paştile Domnului, Paştile. Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă’’.
Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!’’
Presbiter Iovița Vasile
Adevarat a Înviat