…nu semnaţi niciun formular din cele pe care le distribuie antihriştii prin şcoli. Acesta să vă fie îndemn Dumnezeiesc şi vă explic de ce.
1.Aflaţi într-o stare de turbare avansată, asemenea stăpânului lor diavolul, sataniştii au pregătit nişte formulare cu care caută să ne ademenească să le dăm mână liberă pentru a ne injecta pruncii când doresc ei, de câte ori vreau ei şi cu ce aleg ei. Odată semnate acele formulare, vom asista neputincioşi cum copiii noştri sunt transformaţi în cobai, fără a avea posibilitatea să intervenim în vreun fel, fără a putea să ne retragem semnătura.
2.Injectarea, ei o numesc în chip mincinos ,,vaccin’’, înseamnă a primirea stigmatelor diavolului. Pruncii noştri sunt născuţi şi însemnaţi cu semnul lui Hristos, Sfânta Cruce, sunt chemaţi la slujirea lui Dumnezeu şi la Împărăţia Sa cea veşnică, nicidecum nu-i vom da sataniştilor ca ei să-şi împlinească pornirile lor ucigaşe.
3.Serul pe care-l injectează maturilor şi copiilor provoacă vătămări ireversibile ale sănătăţii şi cei mai mulţi îşi vor sfârşi vieţile de timpuriu. În formulare nu veţi găsi cuvântul ,,vaccin’’, dar există o expresie vicleană cheie, care implică injectarea: ,,alte acţiuni de combatetere a răspândirii bolilor infecţioase în colectivitate’’. Formularea ,,alte acţiuni’’ poate însemna orice doresc antihriştii, inclusiv ,,vaccinarea’’.
4.Nu primiţi nimic de la antihrişti. Sub chipul binelui aparent, aceştia ne oferă numai daruri otrăvite sau bombe cu ceas, cum spunea un eminent medic italian. Nu vă înfricoşaţi dacă vi se va spune că nu vă mai primesc copiii la şcoală. Oricum, învăţământul e distrus, în mare parte, şi nu are viitor. Gândiţi-vă la viaţa simplă de la ţară, trăită sub scutul lui Dumnezeu.
5.Nimeni nu va putea fi tras la răspundere, deoarece cu mâna Dumneavoastră aţi semnat condamnarea copiilor. Şi chiar dacă cineva ar fi condamnat pentru moartea unui copil, aceasta nu poate fi o reparare a răului făcut.
6. Eu nu sunt decât un slujitor neînsemnat al Bisericii lui Hristos şi îmi îngădui să vă dau aceste îndemnuri, ca venite de la Dumnezeu. Nu aşteptaţi ca slujitorii trădători să vă arate calea de urmat. Noi avem datoria de a asculta de Biserică (Matei 18, 15-17), căci prin ea ne călăuzeşte Mântuitorul Hristos spre viaţa veşnică.
7.Mulţumim Doamnei Deputat Anamaria Gavrilă pentru că faptul ne-a atras atenţia din vreme asupra primejdiei. Dumnezeu s-o miluiască în ziua Judecăţii. Nu vreau să vă obosesc cu cuvinte multe, de aceea vă rog din suflet, păziţi-vă pruncii, ,,căci zilele sunt rele’’ (Efeseni 5, 16).
Presbiter Ioviţa Vasile
https://inpolitics.ro/scandalul-sosoaca-o-lucratura-allitaliana_1812492469.html
https://www.youtube.com/watch?v=-Z1W9B0Ium0&t=4s&ab_channel=AnamariaGavrila
Trebuie să ne apropiem de Domnul așa cum ne-a făcut, simpli, ca niște copii nevinovați
Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, este Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit. Ca Dumnezeu desăvârșit, El cuprinde toate cu dragoste, dragostea Sa nesfârșită. Ca Om desăvârșit, este iubitor cu fiecare suflet ce se apropie de El. Nouă, totuși, această dragoste a lui Dumnezeu ni se pare cumva îndepărtată, ni se pare că Dumnezeu este foarte departe de noi. De fapt, noi ne depărtăm (de Dumnezeu). El nu se poate despărți de noi, căci El este Viața. El este Dragostea deplină.
O, oare când vom avea și noi față de Dânsul aceeași dragoste, oare când ne vom apropia de Dânsul ca de un prieten adevărat? Însă noi nu ne apropiem de El astfel, ci stingheriți, parcă cu răceală; și când ne rugăm, și când facem un bine, suntem parcă peste măsură de formali. Iar El vrea să fim firești. Ne-a arătat aceasta prin felul în care a trăit printre noi: simplu, smerit și blând. Trebuie să ne apropiem de Domnul așa cum ne-a făcut; simpli, ca niște copii nevinovați trebuie să ne apropiem de Dânsul.
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, pp. 122-123
Lăsaţi-vă în voia lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu vă va dezamăgi
Ar fi greu să trăim pe pământ dacă n-ar exista nimeni care să ne ajute să răzbim în viaţă… Dar deasupra noastră este însuşi Dumnezeu Atotţiitorul, Iubirea însăşi… De ce să ne temem şi să ne întristăm, pentru ce să ne ferim de greutăţile vieţii, să presupunem şi să pricepem…
Cu cât e mai complicat şi mai greu să trăim, cu atât mai puţin trebuie să facem aceste lucruri… Lăsaţi-vă în voia lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu vă va dezamăgi. Lăsaţi-vă nu cu cuvintele, ci cu faptele… De aceea a devenit viaţa grea, pentru că oamenii o încurcă cu deşteptăciunea lor.
În loc să se îndrepte spre ajutorul lui Dumnezeu, au început să se adreseze raţiunii lor şi se încred în ea.
Nu vă temeţi nici de necazuri, nici de suferinţe, nici de toate ispitele: toate acestea înseamnă cercetarea lui Dumnezeu, care este spre folosul vostru.
Înainte de sfârşitul vostru, mulţumiţi-i lui Dumnezeu nu pentru bucurii şi fericire, ci pentru necazuri şi suferinţe. Cu cât sunt mai multe în viaţa voastră, cu atât veţi muri mai uşor şi sufletul se va ridica la Dumnezeu.
Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 413
Noi, ca să putem fi alături de Hristos, trebuie să purtăm aceeaşi identitate
Cuviosul Mărturisitor Arsenie Papacioc
Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine. Procesul care a rânduit întreaga stare de lucruri, soarta întregii creaţii a lui Dumnezeu şi care a fost făcut printr-un act de mare smerenie, înfricoşându-se îngerii şi toate puterile cereşti, este întruparea Mântuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, vă închipuiţi ce pogorământ, dincolo de orice putere de înţelegere, a făcut, pentru a lua chip de om.
Actul ăsta era necesar să se facă, pentru că, printr-un act de mândrie nesăbuit, Lucifer a pretins că este Dumnezeu, că ar fi vrut să fie Dumnezeu. Şi numai prin două cuvinte: „Eu sunt…” – atât a zis satana. Ar fi vrut să zică: „Eu sunt Cel Ce sunt”, adică Dumnezeu. Dar a căzut. Şi vă închipuiţi, s-a pedepsit în forma cea mai grozavă şi mai cumplită. Că spune într-un loc: „dacă ai vedea un drac în adevărata lui urâciune, n-ai putea rezista să nu mori”. Se mai spune despre o sfântă Ecaterina, că a văzut un drac, dar nu în adevărata lui urâciune. Şi a preferat să meargă toată viaţa pe jar, numai să nu mai vadă. Vă închipuiţi, atât e de grozav şi de urât. Lumea îşi închipuie că acolo, în suferinţe, în iad, va fi tot o conjunctură posibilă, dialogală, nu-şiu-ce. Nu! Una dintre marile suferinţe de acolo este şi vederea dracilor!
Deci a fost necesar ca Mântuitorul să se smerească. Pentru că smerenia este singura forţă care poate elibera orice suflet şi orice popor, în toată creaţia lui Dumnezeu. Bunăoară, noi, ca să putem fi alături de Hristos, trebuie să purtăm aceeaşi identitate. Dacă El S-a smerit, El, Care a făcut cerul şi pământul şi Care a făcut tot ce există, sigur că creaţia Lui va trebui să stea la dispoziţia Lui, smerită.
Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 64-65
Sf. Paisie Athonitul: Ce urmează să vină
Ah, frații mei!
În aceste vremuri o să se răcească dragostea celor mulți și o să fie tristețe multă!
Atacuri ale neamurilor, migrații ale popoarelor și neorânduială multă!
Risipă! Neglijență! Nepăsare pentru mântuirea sufletului!
Aproape toți oamenii o să fie gata să alerge pe la mese, la dansuri, la distracții – o să alerge să se desfăteze de bunurile pământești.
Oamenii o să fie certăreți, o să fie foarte leneși, o să fie la îndatoririle lor creștine …LENEȘI! …într-un grad foarte mare. O să fie dispuși să osândească pe ceilalți oameni!
Necredință! Ură! Dușmănie! Invidie! Ceartă! Acestea o să fie pe primul loc în viața oamenilor.
Să stăm cu frica lui Dumnezeu și să fim atenți pentru împlinirea datoriilor noastre duhovnicești ținând toate virtuțile.
Să ne îngrijim să ne umplem „vasele” noastre cu „ulei”, cât timp sufletul nostru e în trup. Trebuie să lumineze făclia noastră, trebuie să fie aprinsă toată viața noastră să fie aprinsă înainte ca să se închidă ochii noștri. Încontinuu să fie aprinsă făclia noastră.
„Vasele” sunt puterile sufletului care primesc virtuțile. Iar „uleiul” care trebuie să punem în „vase” este aplicarea practică a tuturor virtuților.
Făclia care luminează simbolizează mintea care poate să primească harul dumnezeiesc. Sufletul care o să devină purtător de lumină o să intre dimpreună cu Iisus Hristos în Împărăția Cerurilor.
Repet asta: Sufletul care o să aibă făclia aprinsă ca cele 5 fecioare o să intre dimpreună cu Iisus Hristos în Împărăția Cerurilor!
Doamne, iartă-mă pentru toate câte am păcătuit!
Osândirea de sine
De asemenea, trebuie să vezi ca sfinți pe toți ceilalți și numai pe tine însuți, NUMAI pe tine însuți să te vezi păcătos și mai prejos de toți – indiferent dacă ceilalți oameni posibil să fie păcătoși.
Nu avem noi dreptul să-i vedem ca păcătoși, nu avem dreptul să-i judecăm! Nu avem dreptul să vorbim în dauna unui păcătos. Numai pe noi înșine să ne vedem păcătoși și mai prejos decât toți.
Omul trebuie să vorbească când trebuie, cât trebuie și cum trebuie. Cel mai înfricoșător dușman al diavolului nu este altul decât smerenia.
Să-L ascultăm pe Domnul care zice: „Demonii se alungă cu rugăciune și post”
Dacă diavolul o să ne aducă gânduri nepotrivite în lucrarea duhovnicească, care se împotrivesc mântuirii noastre, trebuie să le războim pe dinăuntru, în minte, cu rugăciunea mântuitoare. Cu „Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă!”, „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă!” și tot timpul sufletul nostru să înseteze după cunoașterea adevărului.
Să înseteze după iertarea păcatelor. Să înseteze după pacea conștiinței. Să înseteze după bucuria cerească.
Cea mai frumoasă sete este unirea cu Hristos. Să înseteze de Sf. Împărtășanie. Să înseteze de dobândirea virtuților. Să înseteze să ajungă cât de repede în Împărăția Cerurilor când o să se elibereze cel mai curând de deșertăciunea acestei lumi.
Când o să se elibereze de dureri, de necazuri, de chinuri, de răutatea care împărățește în inimile oamenilor. Când o să devenim liberi? Când o să ne eliberăm de patimile noastre?
Și, într-un final, să înseteze sufletul nostru după fericirea veșnică. Să înseteze după unirea noastră cu Dumnezeu ca să trăim veșnic dimpreună cu sfinții.
Pentru că întreb: Cât timp o să trăim aici pe pe pământ?
Ascultaţi vă rog, vocea Sfântului Paisie Aghioritul(traducerea -mai sus
https://www.youtube.com/watch?v=w_Isov1Poic&t=8s
Dr. Adrian Cacovean: Ce-ți pasă ție, chip de lut, de oi fi eu sau Faizăr?
DE DR. ADRIAN CACOVEAN
Distanțată la 2 metri, internată cu forța, izolată, carantinată, sufocată cu masca, pârlită la bojoci cu oxigenul, la ficați, rinichi, măduvă cu tratamentele experimentale, compromisă la imunitate prin imunizările cu constrângere, forță și păcăleală, democrația moare până la urmă sub ochii noștri complici, împreună cu drepturile omului pe care se bazează! Dreptul colectiv suprimă dreptul individual, iar cei ce renunță la orice drept individual nu realizează că nu există bine colectiv fără binele individual.
Democrație, Dumnezeu să te ierte și odihnească, că mult ai costat oamenii! Liber arbitru, dat de Dumnezeu, să-ți fie țărâna ușoară, neînțeles ai fost, de neînțeles este cum oamenii renunță la tine umblând după o siguranță, nevoie de imunitate și sănătate pe care Eu o dau, ca Dumnezeu.
Om nechibzuit, necredincios, ți-am dat liber aritru să faci ce vrei, renunțarea la liberul arbitru făcând parte din liberul arbitru pe care ți l-am dat. Pentru ce? Pentru o doză de imunitate pe care o ceri de la o firmă producătoare de medicamente? Mai rău, pentru un abonament la doze de imunitate?
Vai de tine, chip de lut, pentru care e totuna imunitatea dată de Mine cu cea de la Pfizer!
*******
Vaccinarea este o obsesie compulsivoîncasatoare de bani de la buget; ei nu se abțin să toace bugetul pe imunizări și cetățenii cer asta repetat, ba chiar fac abonament, chiar dacă bagă toată lumea în faliment, ei nu se pot abține de la imunizarea colectivă!
O să apară virusul uitatului la televizor și unii vor face vaccin la asta. Cu forța celor deranjați că ruda lor se uită la televizor cam mult!
sursa : activenews