De ce nu declară direct, fără ocolișuri/ascunzișuri dl. profesor Raoul Volcinschi, că-n România NU a existat Holocaust? Nici în România și nici prin alte părți, cel puțin nu în varianta celor 4 milioane de evrei exterminați la Auschwitz și ai celor 400 de mii de morți „produși” de România. Altfel, care ar fi fost scopul refugierii familiei domniei sale din Cernăuți în România?
Prin 1984 Wieslaw Kielar a publicat la o editură scrupulos controlată de evreimea comunistă și condusă de nimeni altul decât Walter Roman, tăticul groparului industriei românești Petre Roman, o carte numită „Anus Mundi: Five Years in Auschwitz” – „Anusul Lumii: 5 ani la Auschwitz”, roman prin intermediul căruia, pe lângă faptul că autorul a specificat foarte clar că Holocaustul NU a avut nici o tangență cu românii, care de altfel s-au abținut alături de Ion Antonescu să ia parte la prigoana declanșată împotriva lor la sfârșitul anilor ’30, dar scriitorul a relatat în cuprinsul ei un amănunt foarte important: conducerea lagărului cu pricina deținea, prin regulamentul intern de funcționare, obligația să trimită familiilor decedaților (contra cost, desigur că d-aia-i neamț) cenușa fiecărui defunct în parte. Aceasta înseamnă, în primul rând că decesul era comunicat familiei, iar în al doilea rând evidenția ca fiind imposibilă exterminarea prin gazare pe bandă rulantă a sute de mii de deținuți pe zi. Noi, românii, avem o vorbă: „gura păcătosului adevăr grăiește”! Și-mi susțin afirmația prin faptul că opera narativă a polonezului Kielar se dorea a descoperi fața inumană, crudă, a nazismului, sfârșind totuși să descrie un amănunt care ridica imense semne de întrebare în ceea ce privește masacrarea populației evreiești.
Să-l amintesc aici și pe feblețea mea (alături de P. Țuțea) – Emil Cioran, care în cadrul unui interviu acordat prin ’88 unui ofițer de securitate și mason de grad 33 pe deasupra, Ion Deaconescu, inegalabilul filosof atrăgea atenția asupra problemei evreiești din WWII spunând (citez cu aproximație): ” Noi n-am fost barbari, i-am ajutat pe evrei să nu fie executați. Trebuie să scriem cărți și să-i contactăm pe cei care ne calomniază pe acest subiect. Evreii ne sunt datori! Dar nu le cerem nimic, decât să recunoască public adevărul. Dacă se va înțelege corect poziția României din acei ani, vom ține fruntea sus. Dacă nu, vom fi învinuiți mereu, iar efectele vor fi îngrozitoare”. A fost un presentiment al formidabilului însingurat, care a schimbat lumea din temelii – Emil Cioran! Tot el spunea: „proștii zidesc lumea, iar deștepții o dărâmă”. Iacă, i se concretizează zicala!
După umila mea părere, de vreme ce nu se urmărește adevărul istoric și nici descoperirea unor probe concludente, care să evidențieze teoria exterminării evreimii de către români, atunci se dorește STRICT doar jefuirea substanțială a statului român. Că nu ne ajung politicienii, mai vin și alții din urmă ca să ridice pretenții c-au fost bătuți, maltratați, conduși în marș forțat către camerele de gazare ale lui Hitler!
Nu cred că mai este cazul să trec în revistă declarațiile pozitive ale unor evrei autohtoni ce-au fost deportați în Transnistria în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nici faptul că sinagogile, liceele și școlile lor au funcționat neîntrerupt pe timpul conflagrației, ca de altfel și unicul teatru din Europa rămas funcțional în acea vreme, nu mai amintesc nici de presiunile la care a fost supus Antonescu (care a rezistat măreț) în fața lui Hitler de a-i preda pe tovarăși Germaniei naziste, nici cruzimea cu care a fost tratată Armata Română de către evreii din Basarabia, ferocitate care a uimit inclusiv Armata Roșie. E cazul să nu se mai pună accentul doar pe ceea ce le convine trădătorilor de neam, deoarece mulți dintre noi („goyim” cum suntem numiți, adică „non jewish people”) cunoaștem și cealaltă fațetă a monedei, care-i bagă perfect în corzi. Comisia Wiesel să facă bine și să aducă dovezi, să-mi arate statisticile evreimii ucise de români! Fuguța! Până la proba contrarie, impresia mea este că vor doar bani! Și mulți!
Sora Ecaterina
Las aici un link către un articol foarte interesant al scriitorului Ioan Popa (scris sub pseudonimul Ioan Harald), autorul excepționalei cărți „Robi pe Uranus”! Dumnezeu a vrut să-l cunosc personal pe prozator, în urmă cu peste 20 de ani, rămânând plăcut impresionată nu numai de talentul Domniei sale, ci și de calitatea sa ca om. E o expunere lungă, e adevărat, dar reprezintă o variantă plauzibilă și foarte bine documentată a problemei tezaurului depozitat la Moscova. Probabil, politicienii noștri o cunosc, tocmai de aceea n-au schițat vreme de 35 de ani nici cea mai măruntă intenție de a-l recupera. La fel, presupun c-a știut-o și Ceaușescu.
https://cugiralba.wordpress.com/2011/09/08/universul-romanesc-tezaurul-romanesc-dus-la-moscova-in-1916-si„furat-de-rusi-a-fost-furat-de-fapt-de-romani-in-ianuarie-1918-o-ipoteza-care-incepe-sa-fie-confirmata-de-documente/
Stire de azi. Sinodul va discuta „încălcarea ordinii statutare a Bisericii şi tulburarea păcii din viața Bisericii și a societății prin acte de răzvrătire, indisciplină și presiune publică”, după încercările repetate ale lui IPS Teodosie de a deveni mitropolit
Sinodul Patriarhiei Române anunță că, în următoarea ședință, va discuta „încălcarea ordinii statutare a Bisericii şi tulburarea păcii din viața Bisericii și a societății prin acte de răzvrătire, indisciplină și presiune publică”, după încercările repetate ale lui IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, de a deveni mitropolit.
Cancelaria Sfântului Sinod a amintit, vineri, într-un comunicat remis presei, că „solicitarea Arhiepiscopiei Tomisului de a deveni Mitropolie a fost discutată şi respinsă în şedinţa din 4-5 martie 2003 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidată de Patriarhul Teoctist”.
„În ultimii doi ani, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Teodosie a solicitat de mai multe ori Cancelariei Sfântului Sinod ca ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la rang de Mitropolie să fie înscrisă din nou pe ordinea de zi a Sfântului Sinod, aducând în acest sens mai multe argumente de ordin istoric, cultural şi sociologic. De fiecare dată, Cancelaria Sfântului Sinod a răspuns că, potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, o mitropolie este constituită din două, trei sau mai multe eparhii, iar ierarhii acestora formează împreună un sinod mitropolitan. Întrucât nicio eparhie vecină cu Arhiepiscopia Tomisului nu dorește să intre în componența unei viitoare Mitropolii a Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Teodosie insistă cu înverșunare ca doar eparhia pe care o păstorește să devină mitropolie, după modelul unor mitropolii din Bulgaria, încălcând astfel ordinea statutară a Bisericii Ortodoxe Române, care, în prezent, nu prevede existența unor mitropolii onorifice, fără sinod mitropolitan.
De aceea, încălcarea ordinii statutare a Bisericii şi tulburarea păcii din viața Bisericii și a societății prin acte de răzvrătire, indisciplină și presiune publică vor fi înscrise pe ordinea de zi a viitoarei ședințe a Sfântului Sinod”, se arată în comunicat.
Reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului au transmis, joi, după ce mai multe organizaţii civile au anunţat că vor organiza un miting pentru recunoaşterea Mitropoliei Tomisului, că instituţia nu este iniţiatoarea sau organizatoarea acestui eveniment, dar au precizat că nu se opun acestui demers, adăugând că îi roagă pe participanţi să evite o posibilă tentativă de deturnare a acestei manifestări.