Nu vreau să fac speculații privind acest incendiu. Nu e locul și nici timpul potrivit. Din capul locului spun că nu cred în semnul ce s-a arătat, Crucea Sfântuli Apostol Andrei. Poate greșesc. Vom vedea în vremea care va veni. Când am scris despre ÎPS Teodosie, am fost când laudativ, când critic, și știu de ce. Am destule informații, vechi și noi. Am convingerea că ierarhul locului apare în postura de non-conformist pentru că i se permite. La urma urmei, e nevoie și de o supapă prin care să răbufnească presiunea din interior. Nu-l judec pe ierarh, nu e menirea mea, dar nici nu mă pot împiedica să constat că dumnealui e omul sistemului, nu de ieri de azi. Exercițiile acestea de dizidență controlată nu mă pot convinge de sinceritatea lui.
Arhiepiscopia are suficiente resurse materiale, pentru ca în scurt timp, să stea sub un acoperământ nou. Problema pe care mi-o pun este aceea dacă vor exista niște schimbări și sub acoperământul (sau acoperișul) pe care o firmă de construcții îl va așeza în locul celui vechi. Este posibil ca niște mâini criminale să fi pus focul. Cu ani în urmă, un credincios din Zalău, care venea la Mănăstire, mi-a mărtirisit: Eu l-am dus pe Eduard Helvig cu mașina la Cununie. Îl cred. Știm că Helvig e un tăiat împrejur în trup, dar nu în inimă, cum spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 2, 29). Incendiul nu l-a vizat pe ÎPS Teodosie, este o acțiune îndreptată împotriva Bisericii Ortodoxe Române, de aceea autorii vor ramâne necunoscuți. Deocamdată. Călugării care locuiesc în partea de sus ale clădirii ar putea da un răspuns, la fel ca si cei de la nivelurile de jos ale clădirii, cei din Administrație. Și aici dăm iarași de ÎPS Sa. Facultatea de Teologie, pe care o diriguiește, va continua să inoculeze studenților otrava cu efect întârziat a ecumenismului. Candidaților la preoție li se va cere, iară și iară, să-și asume ecumenismul ca o componentă viitoare a pastorației lor. Refuzând, vor fi trimiși acasă și-atunci munca lor din anii studenției va ramâne doar o consemnare într-o diplomă de licență. Câți vor avea curajul să ia cuvenita distanță față de ecumenismul introdus hoțește în viața Bisericii noastre, dar, mai ales, câți își dau seama de primejdia acestei pan-erezii?
Să dea Bunul Dumnezeu ca incendiul de-acum să fi ars și mentalitațile vechi, iar slujbașii Arhiepiscopiei să devină adevărați slujitori ai Domnului nostru Iisus Hristos. N-ar fi frumos?
Presbiter Iovița Vasile
Nici eu nu am încredere în ipsTeodosie.E ca fuga după fenta…
Exact. Are un trecut foarte incarcat. Si mai are sleahta aceea cu care s-a inconjurat. Cei care-l admira, vor avea mari dezamagiri.
Domnul Iosif Pop de la Paris își vede in continuare de treabă http://aktines.blogspot.com/2022/10/blog-post_58.html?m=1
„Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor” (Matei 16, 23).
În fața ecumenismului lucid ÎPS Teodosie a tăcut, a admis la ordin sau din voință proprie„omerta”împreună cu sinodalii BOR și trâmbițele lor din parohii și mânăstiri. Nădejdea sa ca arhiepiscopia Tomisului sa devină mitropolie s-a dovedit a fi o iluzie, un fum luat de vânt, indiferent de strădaniile depuse în acest sens.
Tot clerul evită să-i facă conștienți pe mireni de misiunea lor în Biserică și în lume, de vocația lor de împreună-slujitori cu preoții în virtutea preoției universale dobândită prin botez, iar credincioșii se mulțumesc de foarte mult timp, cu rolul care le-a fost rezervat, de beneficiari ai serviciilor religioase oferite de profesioniștii sacrului.
Abuzul de autoritate al ierarhilor BOR este abuz de putere, iar relațiile din Biserică, în cadrul ierarhiei, pe de o parte, și între cler și popor, pe de alta, degenerează în relații de putere. Clericul a cărui înțelegere bisericească a fost coruptă prin această viziune ecumenistă promovată de documentele sinodului tâlharesc din Creta, își pierde viața duhovnicească, devenind nu doar incapabil să-i mai ajute pe credincioși să crească duhovnicește, ci chiar să le împiedice acestora în mod direct, creșterea. Ieșirea din CMB, canonizarea Sfinților Închisorilor, iată doar două teme importante față de care ÎPS Sa ca și ceilalți sinodali preferă tăcerea, adâncind astfel criza actuală din ortodoxia românească. Agresivitatea și aroganța crescândă a ierarhiei față de credincioșii care se opun acestor trădări, demonstrează însă că pacea sistemului bisericesc cu lumea nu le asigură și pacea înăuntrul Bisericii, ci mai degrabă o alungă. Spunea cineva :„A nu rosti adevărul înseamnă a rosti minciuna. A nu împlini adevărul înseamnă a împlini minciuna. A nu acționa împotriva răului înseamnă a acționa în favoarea lui.” Altă cale nu există. A te întoarce din hățișul plin de minciuni sădite de satana, stă doar în puterea lui Dumnezeu
În ceasul morții, nici ascultarea în problema ecumenismului satanist propovăduită sârguincios de pseudoierarhii BOR și trâmbițele lor din parohii, masmedia aservită și mânăstiri, nici ascultarea față de ierarhii care propovăduiesc urâciunea pustiirii din organizația degenerată, subversivă IOTA, nu vor putea înclina talerul balanței în favoarea lor, în fața Dreptului Judecător.
Nici mângâierea climaterică, nici iubirismul față de eretici, apostați, homosexuali, oferit de lingăii de serviciu ai ereticului papa Francisc și ai papei răsăritean Bartolomeu, nu-i vor mai putea ajuta pe cei care au înjosit chemarea pastorală, abandonând sau ducând în rătăcire oile încredințate lor, de către Mântuitorul Hristos.
Un pseudo sau fals păstor va propune întotdeauna false criterii de recunoaștere a lucrării sale pastorale și a învățăturii ortodoxe fundamentale, când închinarea nu se mai face „în duh și în adevăr” (Ioan 4, 24), iar unirea cu Hristos numai este posibilă.
Însăși apartenența BOR și a altor Biserici Ortodoxe la CMB este împotriva Ortodoxiei, căci religia mărturisită în aceste adunări blasfemiatoare, este o religie sincretistă, de tip New Age, păgînă, panteistă, demonică, înșelătoare care venerează orice lucru din natura înconjurătoare, omițând existența Persoanei Lui Dumnezeu, în Treime slăvit.