Din veşnicie, Preabunul Dumnezeu a hotărât, după sfatul voii Sale, ca noi, nevrednicii slujitori ai Săi să prăznuim astăzi pe cea mai curată decât strălucirile soarelui, pe Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului Iisus Hristos. Trei ani avea copila Maria când părinţii săi cei Dumnezeieşti, Ioachim şi Ana, au chemat la casa lor din Nazaret rudele, cunoscuţii, vecinii şi mulţime de fecioare. Aceştia au înconjurat-o pe Preacurata Maria şi ţinând în mâini făclii, au început drumul spre Ierusalim, iar cântările lor se uneau cu cântările îngereşti. Părinţii Maicii Domnului împlineau făgăduinţa pe care o făcuseră Domnului când se rugau ca Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să ridice nerodirea lor.
După trei zile de călătorie, au ajuns în Ierusalim, la templul sfânt. Cărţile bisericeşti ne spun că la templu slujea marele arhiereu Zaharia, împreună cu alţi preoţi, şi aceştia au ieşit să o întâmpine pe copila Maria. La intrarea în templu erau cinsprezece trepte pe care preoţii şi leviţii le urcau şi cântau pe fiecare treaptă un psalm. Aceste trepte le-a urcat fiica lui Ioachim şi a Anei, şi toţi s-au mirat văzând-o, dar şi mai mult s-au mirat atunci când arhiereul Zaharia a dus-o pe copilă în Sfânta Sfintelor, acolo unde nu intrau nici preoţii, ci numai marele arhiereu, o dată pe an. Acolo i s-a dat ei loc de rugăciune, în sfântul altar, după a doua catapeteasmă.
După ce şi-au împlinit datoria lor sfântă, Dumnezeieştii părinţi s-au întors acasă, au făcut ospăţ mare şi au mulţumit lui Dumnezeu.
În jurul templului din Ierusalim erau multe locaşuri în care vieţuiau văduvele care petreceau în curăţie, între care se afla şi Ana proorociţa, cea care a fost prezentă când Pruncul Iisus a fost adus la templu, ca să fie închinat Domnului, cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca. Deosebi locuiau bărbaţii nazirei care trăiau asemenea monahilor, iar în alte locaşuri erau găzduiţi pelerinii şi străinii. Preacuratei i s-a dat a vieţui în locaşul fecioarelor. Astfel a petrecut copila Maria în anii ce au urmat. Învăţarea Scripturilor Sfinte ale Vechiului Testament, rugăciunea în Sfânta Sfintelor şi lucrul mâinilor erau îndeletnicirile ei. Hrana o primea de la Sfinţii Îngeri, după cum mărturisesc Părinţii Bisericii.
Sfântul Apostol Pavel a scris: ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare… pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pregătit pentru orice lucru bun’’(II Timotei 3, 16-17). Sfânta Fecioară a fost pregătită de Dumnezeu pentru împlinirea a ceea ce covârşeşte orice minte omenească: primirea în preacuratul său pântece a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este Sărbătoarea de care şi noi ne-am învrednicit astăzi, cinstite cititorule.
Presbiter Ioviţa Vasile
La ceas de mare sărbătoare a Intrării in Biserică a Maicii Domnului, o minunata rugăciune:
Sfântul Ioan de Kronstadt – Rugăciune pentru primirea darului rugăciunii
Dumnezeule cel Atotmilostiv!
Dă-mi darul divin al sfintei rugăciuni , care să izvorască din adâncul inimii mele.
Adună împreună gândurile împrăștiate ale minții mele, pentru ca ea să tindă întotdeauna spre Creatorul și Mântuitorul său.
Distruge săgețile arzătoare ale Celui Rău, care mă îndepărtează de Tine.
Stinge flacăra gândurilor mele patimașe care mă mistuie în timpul rugăciunii.
Acoperă-mă cu harul Duhului Tău cel Sfânt, pentru ca până la sfârșitul vieții mele păcătoase să te iubesc pe Tine cu toată inima, cu tot sufletul și mintea mea și cu toată puterea mea și în ceasul în care sufletul meu părăsește trupul meu cel pieritor, O, Prea Dulce Iisuse, ia în mâinile Tale duhul meu când vei intra în Împărăția Ta.
Amin!
****************************
Să ne fie de folos duhovnicesc tuturor!
****
Traducere din http://austroca.org/saint-john-kronstadt-prayer-granting-prayer/
Extras din Jurnalul spiritual a Sfântului Ioan de Kronstadt „Viața mea în Hristos”
E o rugaciune pe care nimeni nu trebuie sa o ignore. Tezaurul de splendori al Ortodoxiei este nesecat. Doamne ajuta.
Un mărgăritar de mare preț din gândirea prea înțeleaptă a Sfântului Grigorie Sinaitul
Nu e cu putință să învețe cineva prin sine însuși știința virtuților, chiar dacă s-au folosit unii de cercare ca de un învățător. Căci a lucra de la sine și nu după sfatul celor ce au călătorit mai înainte înseamnă a fi plin de părerea de sine sau, mai bine zis, a o naște pe aceasta. Căci dacă: „Fiul nu face de la Sine nimic, ci precum L-a învățat pe El Tatăl, așa face” (Ioan 14, 30), iar „Duhul nu va grăi de la Sine” (Ioan 16, 30), cine a ajuns la o așa de mare înălțime a virtuții, ca să nu mai aibă trebuință de altcineva să-l învețe? Nu se amăgește, socotind că are virtute, dar fiind mai degrabă lipsit de minte?
De aceea trebuie să ascultăm de cei ce cunosc ostenelile virtuții lucrătoare și așa să purcedem la faptă, adică la postul împreunat cu foamea, la înfrânarea lipsită de plăceri, la privegherea stăruitoare, la îngenuncherea dureroasă, la starea neclintită și obositoare în picioare, la rugăciunea întinsă, la smerenia nemincinoasă, la zdrobire și suspinare neîncetată, la tăcere chibzuită și la răbdarea în toate. Pentru că „rodul muncii mâinilor tale vei mânca” (Psalmi 127, 2), adică ostenelile virtuților tale, zice Scriptura, sau „împărăția cerurilor este a celor ce se silesc” (Matei 11, 12). Drept aceea, cel ce se sârguiește în fiecare zi să împlinească cu osteneală lucrările mai sus amintite va secera la vreme, cu Dumnezeu, și roada lor.
Sfântul Grigorie Sinaitul, Despre liniștire și despre cele două feluri ale rugăciunii, în Filocalia, vol. 7, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă
Din tezaurul Sfintei Ortodoxii:
Cântarea a 6-a
Irmosul:
Tinde-mi mie mâna celui tălăzuit cumplit în noianul nenorocirilor și a tot felul de greutăți, Buno, și mântuiește-mă pe mine, cel ce laud curata ta intrare.
Tu ești pricina mântuirii și a vieții, Curată, pentru aceea, pe tine te laud, ca pe o folositoare caldă și, de dorul tău, cânt Intrarea ta cea plină de bucurie.
Templul cel curat al lui Dumnezeu se sălășluiește acum în Templu și cea sfântă cu adevărat intră în Sfintele, străine sunt minunile tale, Născătoare de Dumnezeu.
Mulțimea preoților văzându-te pe tine, Curată, venind la Templu, s-au bucurat din inimă și din suflet și cu dumnezeiești binecuvântări te-au încununat.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Să se miște spre laudă astăzi, trâmbițele cele bine răsunătoare ale Duhului, la intrarea Prealăudatei în Templu.
Cer al lui Dumnezeu înstelat cu frumusețile nepieritoare ale harurilor, să fie lăudat intrând în Sfintele Sfintelor.
Limbile cele binegrăitoare și meșteșugirile ritorilor nu pot să laude, Mireasa lui Dumnezeu, preasfânta ta intrare în biserică.
Scaunul cel de aur și palatul Împăratului, în Templu se sălășluiește, ca să poarte pe Împăratul a toate.
Canon al Sfântului Nicodim Aghioritul la Intrarea în biserică a Maicii Domnului-fragment