Spunea cu multă dreptate distinsul intelectual Octavian Paler: ,,Între bine şi rău nu poţi fi echidistant’’, sau neutru. Într-adevăr, calea de mijloc înseamnă in fapt partizanat şi apropiere de rău. O spune chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos, adresându-se Episcopului Bisericii din Laodiceea, cel care tocmai se complăcea într-o stare de zisă echidistanţă, cale de mijloc, căldicea, ceea ce era profund dăunătoare acestei comunităţi ecleziale: ,,Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea’’ (Apocalipsa 3, 16).
Simt imboldul de a face aceste precizări în aceste împrejurări când numeroşi slujitori ai Sfintelor Altare – nu vorbesc de ierarhi – îşi încheagă discursurile, nu predicile, pe ideea că fiecare dintre noi are posibilitatea să primească vaccinul ucigaş, sau nu. Înspăimântător, cu câtă uşurinţă se spală aceştia pe mâini, împingându-şi credincioşii şi mai mult în confuzie, prevalându-se de faptul că nu au cunoştinţe medicale. Aceştia sunt căldiceii cei periculoşi. N-aş vrea să vorbesc de cei care pun umărul vârtos la propaganda sistemului antihristic, îndemnându-i cu mult zel pe bieţii oameni să se vaccineze. Greu răspuns vor da aceştia la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos Domnul.
Există însă şi păstori vrednici, care au curajul să spună lucrurilor pe nume şi îi pregătesc temeinic pe credincioşi pentru vremurile grele pe care urmează să le străbatem. Puţini, dar există. Pentru aceştia cuvântul de ordine e scurt şi limpede: Nu vă vaccinaţi! Şi nimănui încă nu i s-a tăiat capul pentru curajul mărturisirii.
Sfântul Iustin Popovici are o excepţională cugetare, prin care spune că orice om, fără excepţie, are în faţa sa o problemă pe care o dezleagă, cu sau fără voia sa, cum socoteşte de cuviinţă: sunt cu Hristos, sau împotriva lui Hristos? Între aceste două posibilităţi, nu există calea compromisului, a echidistanţei sau neutralităţii. Aşa este şi cu vaccinarea aceasta ucigaşă care ni se impune cu brutalitate.
Presbiter Iovita Vasile
Din păcate trăim vremuri grele, însă Dumnezeu ne este alături!
Mulțumesc Lui Dumnezeu că nu gândesc că mulți alți dintre noi, nu mi-am schimbat deciziile și merg cu Dumnezeu înainte! Doamne ajută!🙏
Seară Binecuvântată 🙏🤗
CÎND ȘI CUM AU DISPĂRUT TOATE ACESTE MITURI ALE LIBERTĂȚII DE EXPRESIE ȘI ACȚIUNE PENTRU A FI ÎNLOCUITE CU AUTORITATEA INFAILIBILĂ A “SPECIALIȘTILOR”?
Preot Savatie Baștovoi
Am crescut într-o lume în care aviatorii, ca Saint Exupery, aveau voie să scrie cărți, iar doctori ca Anton Cehov să facă dramaturgie, fără ca cineva să le reproșeze că nu sînt “specialiști”. Pînă mai ieri, jurnaliștii din toată lumea scriau investigații economice sau medicale, fără ca cineva să le închidă gura pentru că nu sînt “specialiști”. Tot ce conta era ca ceea ce susțin să fie adevărat.
Oare nu sîntem noi generația hrănită cu zeci de mii de filme și seriale în care un jurnalist sau jurnalistă, poate chiar o pereche de jurnaliști, investighează cazuri de încălcare a drepturilor și apoi schimbă mersul unei societăți?
Cînd și cum au dispărut toate aceste mituri ale libertății de expresie și acțiune pentru a fi înlocuite cu autoritatea infailibilă a “specialiștilor”?
Pînă mai ieri orașele erau împînzite cu panouri prin care ni se spunea că sîntem stăpîni pe corpurile noastre.
“Corpul meu îmi aparține!” – strigă femeile cînd fac avort. Am voie să-mi tai nasul, urechile, buzele și sprîncenele; am voie să-mi tai burta, fesele și sînii, chiar și organele genitale pot să le tai și să le schimb cu altceva; am voie toate acestea, chiar și să cer o cană cu otravă pe care să o primesc din mîna unui doctor “specialist” în moarte “ușoară”, dar nu am voie să refuz o singură injecție de care nu am nevoie.
Mîine o să mă operați pe inima sănătoasă numai pentru că în lume există cardiaci, o să-mi puneți picioarele în ghips doar pentru că există multe cazuri de fracturi în lume, o să mă protejați așa de orice mi s-ar putea întîmpla într-un viitor probabil, ca să fiți siguri că nu-mi mai rup picioarele.
Medicamentele sînt pentru bolnavi. Lumina este pentru ochi. Mintea este pentru a gîndi cu ea.
DUREREA -DOCTORUL TĂMĂDUITOR DE BOALA DEPĂRTĂRII DE DUMNEZEU, DOCTORUL SUFLETELOR BOLNAVE
Durerea, sub feluritele ei înţelesuri, este pomicultorul potrivit care schimbă sufletul păcătos din măslin sălbatic în măslin roditor. Păcatul împietreşte inima păcătosului, îl face nesimţitor; nimic nu-i mai înduioşează, fiindcă lipseşte Dumnezeu, Cel Care suferă şi împreună-pătimeşte cu oamenii.
Insă Preabunul Dumnezeu, „Care a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”, ce face? Pregăteşte mântuirea sufletului ce s-a îndepărtat prin durere şi mai ales prin boală. Şi de acolo de unde îl vezi. de pildă, pe tânărul înfloritor mândrindu-se cu puterea sa şi purtându-se cu semeţie, fără a-şi aminti de suflet şi de Dumnezeu, dintr-odată se află pe patul suferinţei. Atunci, ca un medic plin de experienţă şi iscusinţă, durerea începe intervenţia chirurgicală.
Mai întâi netezeşte inima, lepădând puţin câte puţin asprimea, şi-i înmoaie sufletul. Şi astfel, cel ce mai înainte era cu inima învârtoşată, devine blând şi îngăduitor. Pătimeşte împreună cu cei suferinzi, vorbeşte cu blândeţe cel care mai odinioară era urâcios. Şi după ce, prin aceste simţăminte pricinuite de toiagul pedagogic al durerii, se netezeşte pământul inimii, se deschid şi urechile sufletului, care mai înainte era surd, şi primeşte, păstrează şi ascultă cu atenţie cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii.
Atunci cel ce mai înainte era nepăsător faţă de Dumnezeu şi de sufletul său, devine râvnitor în a citi diferite cărţi duhovniceşti. Începe să-şi amintească cu adevărată zdrobire de inimă de păcătoşenia sa şi învaţă astfel să se roage cu umilinţă, devenind în scurt timp un înflăcărat propovăduitor al binefacerilor bunului doctor, al durerii, care este singurul tămăduitor al bolii pricinuite de îndepărtarea de Dumnezeu.
Dar durerea nu tămăduieşte numai îndepărtarea de Dumnezeu, ci este şi doctor al sufletelor ce bolesc oarecum de boală nu spre moarte, aşa cum este trândăvia, judecata, iubirea de sine, frica, îndoiala şi celelalte.
Durerea îşi întinde lucrarea ei chiar şi asupra Sfinţilor, pentru ca prin răbdarea lor să li se înmulţească slava lor în Ceruri. Dar de multe ori Sfinţii suferă pentru a sluji drept pildă pentru ceilalţi oameni, aşa cum s-a întâmplat cu mult-răbdătorul Iov, Sfânta Singlitichia şi atâţia alţi Sfinţi.
Atunci când avem o mobilă frumoasă şi o lăsăm neîngrijită pentru o perioadă de timp, vedem că se aşază pe ea un strat de praf subţire, care nu o strică, dar îi împuţinează strălucirea şi frumuseţea.
Aceasta se petrece şi cu sufletul sănătos, atunci când lipsesc necazurile cele din răstimpuri. Dacă nu ia aminte din timp, puţin câte puţin, fără să-şi dea seama, nepăsarea se depune precum praful pe mobilă şi sufletul îşi pierde râvna cea dintâi către Dumnezeu. Se roagă, îşi face îndatoririle lui, dar nu aşa cum trebuie.
Dacă însă vine durerea, dacă îl cercetează necazul, atunci vântul suflă şi se aprinde iarăşi flacăra, adică râvna pentru împlinirea îndatoririlor sale către Dumnezeu.
Aşa cum se întâmplă cu nepăsarea, tot astfel şi cu orice boală a sufletului.
Durerea este leacul dumnezeiesc pentru sufletul care boleşte, leac pe care l-a găsit înţelepciunea lui Dumnezeu şi pe care îl foloseşte cu deplină autoritate şi fără rezerve, pentru ca, revenindu-ne prin acest leac puternic, să priveghem întru împlinirea voii Sale celei sfinte.
Şi să primim astfel, în vremea culegerii roadelor, intrarea în veselia cea veşnică a Domnului, ca o cunună a aşteptării noastre celei neadormite, bucurându-ne şi veselindu-ne împreună cu cei din veac chemaţi la ea, lăudând neîncetat întru cântări desfătătoare, împreună cu Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea, cu îngerii şi cu toţi Sfinţii, binecuvântatul Nume al Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Căruia Se cuvine slava, cinstea şi stăpânirea în vecii cei nesfârşiţi.
Avva Efrem Filotheitul-Sfaturi duhovniceşti
“Viaţa întreagă e o Liturghie când ai sentimentul existenţei lui Dumnezeu”
Fragment dintr-un interviu cu Părintele Roman Braga 2012
“Într-un fel, eram fericiţi în închisoare”
Într-un fel, eram fericiţi în închisoare. Las la o parte torturile fizice, pentru că deşi provocau suferinţă, putând aduce chiar moartea, acestea erau mai uşor de purtat decât stilul de prizonierat în sine, care urmarea menţinerea continuă la limita dintre normal şi anormal. Din perspectiva timpului de rugăciune, pentru un preot închisoarea putea fi folositoare. După condamnarea fără motiv, ajungeai într-o celulă în care nu era nimic de făcut. Mai ales pentru preoţi şi intelectuali, care rămâneau închişi singuri pentru un an sau doi, era un timp foarte bun. Neputând ieşi afară sau privi măcar pe o fereastră, evadai în interior, în propria inimă, în propria minte, având şansa unei auto-examinări şi a unei cunoaşteri a sinelui. Te întrebai de ce te-a trimis Dumnezeu pe lume, care este relaţia ta cu Dumnezeu şi dacă Dumnezeu există cu adevărat.
Când eram liberi, nu aveam timp să ne punem astfel de întrebări. Credinţa ne era superficială, pentru că dacă nu ne cunoaştem pe noi înşine, nimic din ce învăţăm nu are valoare. Chiar dacă ştii tot ce se poate şti în lumea aceasta, rămâi superficial dacă nu te întrebi: cine sunt, de ce exist, care este menirea mea pe lume, pentru ce m-a creat Dumnezeu, ce îmi va cere Dumnezeu dacă voi începe să cred. În libertate nu îţi pui asemenea probleme pentru că te afli în graba de a împlini multe şi de a citi multe, astfel devenind sclavul cărţilor, sclavul cunoştinţelor, al noţiunilor filosofice şi aşa mai departe. Dar nu ai timpul de a medita la cine eşti. Pentru că atât timp cât eşti lipsit de constrângere, realitatea ta devin citatele din cărţi. În închisoare nu aveam voie să avem cărţi. Timp de 11 ani nu am mai văzut un creion, o bucată de hârtie sau o carte, nu doar eu, ci toţi intelectualii şi toţi preoţii. Comuniştii ofereau cărţi şi ziare celor simpli, pentru a le inocula doctrina. Pentru intelectuali aveau alte planuri: de a-i transforma în bestii. Ce este interesant e că acest lucru nu s-a întâmplat, ci exact opusul: te apropiai mai mult de sine datorită auto-analizei.
Odată ieşit din închisoare, erau interesaţi să nu transmiţi mai departe experienţele din detenţie, aşa că mulţi dintre noi am fost expulzaţi, pentru a nu spune în ţară ceea ce se întâmpla acolo.
– Cum l-aţi mărturisit pe Hristos în vremea închisorii?
– În detenţie cea mai mare parte a timpului se petrecea în singurătate. Am mai fost şi într-un spaţiu de muncă silnică, unde erau grupuri de rugăciune şi aveam preoţi care spovedeau. Fiecare preot avea grupul lui. Activitatea duhovnicească era mai intensă acolo pentru că nu era un control atât de intens. Era o comunitate numeroasă, iar comuniştii erau interesaţi de volumul de muncă.
În rest, în închisoare era imposibil să vorbeşti despre Hristos, chiar dacă erai singur sau chiar în doi în celulă. Uneori erau patru în aceeaşi celulă, dar nu puteai vorbi decât într-un grup restrâns de persoane.
În lagărul de muncă ne puteam bucura chiar de Sfânta Liturghie, cu preoţi, dar fără veşminte şi nimic altceva decât o bucată de pâine şi puţin vin tonic procurat de la medicii spitalului. Am fost în acel lagăr cu 16.000 de oameni. Medicii din spital erau tot deţinuti şi trimiteau vinul, iar noi păstram două bucăţi de pâine de la masa de dimineaţă, putându-se astfel săvârşi Sfânta Liturghie. Gardienii nu ştiau despre asta, când treceau credeau că noi doar îngânam cântece şi diverse lucruri. Îmi amintesc chiar şi în închisoare cum un preot a făcut Liturghia sub o pătură şi dacă a intrat un gardian, acela nu a ştiut nimic.
– De ce este importantă suferinţa ca şi creştin?
– Suferinţa este benefică tuturor, nu numai creştinilor. Cei ce nu suferă nu înţeleg mare lucru. Suferinţa este o experienţă folositoare şi chiar Scripturile o confirmă. În Epistola către Evrei, cap. 13, Sfântul Apostol Pavel ne spune că dacă nu suferim, nu suntem fiii lui Dumnezeu. Ce tată nu îşi pedepseşte copiii? Pedeapsa vine din iubire. Dacă nu suferiţi, nu sunteţi copiii lui Dumnezeu. După experienţa suferinţei, se pot înţelege mai multe din această lume, într-un mod mai profund decât când cineva nu a trecut prin nicio greutate. Suferinţa maturizează spiritual şi nu trebuie să ne ferim de ea. Nu trebuie însă nici să o căutăm, pentru că Dumnezeu se îngrijeşte de aceasta. Există multă suferinţă în lume, atâtea familii cu copiii în spitale. Medicul meu are pe fiica sa de 11 ani bolnavă de cancer osos. Părinţii sunt tineri şi ce suferinţă poate fi în această familie a căror fiică poate fi pe moarte. Ne întrebăm de ce?
Dumnezeu îngăduie în lumea aceasta cerşetorii şi invalizii, numai pentru că astfel putem învăţa milostenia. Trebuie să ne exersăm iubirea, pentru că aceasta nu este numai teoretică, ci este ceva cât se poate de practic. Pentru aceasta există orfanii, oamenii cu handicap şi atâtea nenorociri omeneşti, ca noi să ne putem exercita iubirea de aproapele şi să împlinim porunca „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca, 10, 27).
Despre ce dragoste este vorba? Dar dacă aproapele nu are nevoie de iubirea ta?
Iubirea nu stă doar în strângerea de mâini sau într-o îmbrăţişare cordială a vecinului. Ci să mergi la cel neputincios din stradă, să îmbrăţişezi pe acela şi să îl întrebi ce poţi face pentru el. Aceasta este iubirea. Nu a trăi doar pentru sine, ci pentru ceilalţi, lăsându-te de-o parte pe tine însuţi şi amintindu-ţi doar de ceilalţi. Aceasta este viaţa creştină. Nu să spui mereu „eu”, „despre mine”, „pentru mine”. Cine sunt eu? Nimeni.
Să încercăm să nu fim atât de atenţi la noi înşine.
Cu totul altceva este să spui: „Pot să fac ceva pentru tine?”, „Poate ai nevoie de mine”, aceasta este iubirea creştină deplină. Aşadar suferinţa este lăsată în lume de Dumnezeu pentru ca ceilalţi creştini să îşi îndrepte iubirea către cei în această stare şi să facă ceva pentru ei, lăsându-se pe sine deoparte. Suferinţa este rânduită în viaţa noastră ca să înţelegem de ce Mântuitorul a fost răstignit pe cruce.
Sunt dispus să iert. Mă rog pentru aceia care ne-au torturat în închisoare. Nu am nimic împotriva lor pentru că am înţeles că erau obligaţi să facă asta, la rândul lor. Poţi să ierţi numai când ai suferit. Când nu ai suferit, nu eşti dispus să ierţi şi atunci eşti pierdut.
Era un producător care a făcut un film cu Părintele Gheorghe Calciu şi cu mine. Reporterul m-a întrebat: „Îi puteţi ierta?” De ce nu? Sunt chipul lui Hristos. Ştim că în acel regim erau forţaţi să ne ucidă, să ne tortureze şi ceea ce le mai era ordonat să facă, altfel familiile lor nu aveau ce pune pe masă. Deci poţi să ierţi când ai suferit. Dacă nu ai suferit, vei spune „nu, nu, nu, ar trebui să nu faci aşa ceva, iar dacă faci, vei fi pedepsit”.
Aşadar, suferinţa e foarte importantă în viaţa creştină.[..]
In SUA rata de incredere a populatiei in mass media oficiala se duce in hău:
https://www.thegatewaypundit.com/2021/01/breaking-poll-trust-fake-news-mainstream-media-time-low/
In America e jale:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/odata-cu-instalarea-noii-administratii-biden-in-sua-se-declanseaza-noul-razboi-intern-impotriva-teroristilor-interni-americanii-conservatori-asimilati-cu-terorismul-de-tip-al-qaed/
Ioan, ceea ce se intampla in s.u.a in clipa de fata este o disputa intre papusari prin intermediul marionetelor, apropo de Trump, este suficient sa vedem ce personaje se invart de jur imprejurul acestuia, oare Jared Kushner nu zice nimic ?!, sa nu uitam ca acest Trump a recunoscut Ierusalimul ca fiind capitala statului sionist Israel
Mihai,a.sa este.Nu este unul mai breaz.In 2016 in timpul campaniei ,prin Dallas,prin Oclahoma,Trump se lauda in public ca poate impusca pe oricine pe strada fara sa fie tras la raspundere.Trump face parte din secta kuklux-clan,o secta care umbla si cu Biblia si cu mitraliera.Trump a fost prezentat ca fiind acel sef de secta cu limuzina din aur ,cu baia de la locuinta lui toata din aur,cu taxa de receptie asa:numai ca sa fie vazut de platitor=500 de dolari;ca sa stai de vorba cu el=2000 de dolari,iar ca presedinte,daca venea un alt presedinte de stat sau demnitar din afara SUA,taxa de receptie era 100 ooo de dolari.Functia si a folosit o pt inavutire.Vizavi de Jared Kushner aici e o poveste in care multi au cazut in plasa si pe care vreau s o sintetizez cat pot.Stiu ca acesta a paralizat multe minti iudaice cum ca el ar fi posibilul „mesia”al lor.Stiu ca evreii au avut in ultimii 60 de ani vreo 5 „mesii” daca nu ma insel.Ei sunt atat de indescriptibili ,inclusiv cei din oculta lor mondiala,cat ar fi ei de bill gheiți,de şoroşi sau altii in privinta asta.Ca intelect si ei sunt una cu poporul lor evreu,cand e vorba de „mesia”al lor.Devin statuie si astia cand se zvoneste ca vreunul ar fi slobozitorul lor.
Prin 1914 a existat tot asa un personaj de care erau ei siguri ca ar fi 100% urzitul trimis ca sa i scape in persoana lui Hare Krishna desi acesta era indian la origini,ei i au confectionat origini evreiesti indepartate pt ca vedeau in el pe harismaticul care ar putea capta toti evreii pt a le fi rege.Si,desi se terminase I razb.mond. si era prapad peste tot,ei tot se mai uitau la acest Krishna ca la propriul lor posibil rege,pana prin 1933 cand l au ales pe Hitler,spunand toti atunci prin acel an ca el este „mesia”al lor ,in haina militara.Si i au pompat bani cu trenurile pt masina de razboi pt ca ziceau ei,cu elitele lor ca el este alesul,ca uite ce repede capteaza oamenii in numar f mare,uite cat de repede paralizeaza el tari intregi,ca e un geniu al manipularii si ,iata cum e el capabil sa invarta pe degete o planeta intreaga.”Noi de acest soi avem nevoie pt a ne cladi imparatia noastra,Marele Heretz Israel,nu de visatori”.
Asadar,cine nu prea este ancorat in istorie,risca sa se prinda usor in copcile lor,dupa parerea mea.
Falsul mitropolit al Frantei care e sub ascultarea Fanarului are atarnat in loc de engolpion cu Maica Domnului,Mantuitorul sau Sf Cruce steaua cu 6 colturi.
https://www.romfea.gr/oikoumeniko-patriarxeio-ts/mitropoleis-exoterikou/41695-mitropolitis-gallias-i-eiriniki-sunuparji-den-apaitei-koini-pisti
Episcopul canonic ucrainean,Victor spune in privinta vaccinului anticovid ca,din”ideea cea buna” din jurul ac vaccin se poate transforma cu usurinata in persecutii contra credinciosilor,umilinte,segregare sociala ,in „corect”politic si „incorect”politic,lucru care a mai inrosit harta,cel putin a Ukrainei,cu sangele martiriului pe vremea comunista:
https://spzh.news/ro/news/77180-my-ne-protiv-vakciny-no-metody-jeje-vnedrenija-bespokojat–ijerarkh-upc
Rusii pana si Aghiasma o vand:
https://spzh.news/ru/news/77179-prodavaty-kreshhenskuju-vodu-nedopustimo–moskovskaja-patriarkhija
Ecumenismul face ceva bun,dupa cum se lauda adeptii lui?Nu.De exemplu,patriarhul ecumenic,cu ecumenismul lui,face numai rau pe unde se duce.Mai mult incurca lucrurile pe unde se duce.
Un mare influent din Turcia afirma ca Fanarul ,prin actiunile sale,prin felul de a fi saboteaza statul turc si lumea musulmana in general:
https://spzh.news/ru/news/77157-tureckij-istorik-zajavil-ob-opasnosti-dejstvij-proamerikanskogo-fanara
V-am spus si repet :marul discordiei pt inceperea razb turc si elen va fi arestarea de catre Turcia a patriarhului ecumenic.Va fi scandal international major si vor fi proteste in toata lumea de ti se furnica pielea.Multi usuratici la cap il vor vedea martir dar el nu va muri martir.El va fi executat,in ciuda atator viitoare proteste,asa cum este executat orice politruc care calca stramb.Va fi executat prin impuscare,in privat,pt inalta tradare.
V-am spus si va repet:invatatura crestina ortodoxa este ca omul niciodata nu va fi modificat genetic.Asa invata Biserica.Orice invatatura care sustine invatatura cum ca omul ar putea fi modificat genetic este erezie .Clar.Toate fapturile:regnul animal si regnul vegetal poate fi modificat genetic pentru ca altfel cum poti spune textul „toate iti sunt slujitoare tie”(omule)?
Daca textul din Facere:”Sa facem om dupa chipul si asemanarea NOASTRA” arata o detasare neta a fapturii numita om de restul creatiei si ca e singura faptura care poate atinge nemurirea,vesnicia,cum poti crede dobitoceste ca s ar modifica genetic?Un om care sustine asa ceva inseamna ca el are falsa certitudine ca,structural,omul ar putea fi oricand tot una cu regnul animal si vegetal,ceea ce este evident erezie crasa,ca functiile sale biologice s ar asemana total cu acestea.Atentie mare.Teoria schimbarii genetice a omului contravine suta la mie intreaga Revelatie si invatatura crestina ortodoxa despre persoana divino-umana a Mantuitorului de la Intrupare si pana la Inaltare si rastoarna tactic si viclean toata invatatura crestina ortodoxa in general.Detaliile tehnice care sunt bine venite din clipul de mai jos e bine sa tinem cont de ele:
https://youtu.be/8C4R4vQoyyw