Prin bunăvoinţa unei credincioase mărturisitoare, am ascultat predica unui Părinte din Anglia, privitoare la evenimentele prezente şi viitoare. Încerc să sintetizez cât pot de bine şi să vă readau ideile rostite de acest slujitor bisericesc. Adaug şi câteva consideraţii personale, expuse în articolele de până acum, nu neapărat noi.
1.Epidemia aceasta a fost deliberat creată şi răspândită, pentru a servi ca pretext pentru sataniştii antihrişti de a înrobi şi batjocori făpturile lui Dumnezeu, pentru a le îndrepta spre împărăţia diavolului – iadul.
2.Nebunia cu pandemia o vor repeta peste puţină vreme şi atunci vor veni cu vaccinurile lor obligatorii, stabilite prin legi antihristice. Vaccinurile vor conţine nano-particule, nişte cipuri foarte mici, care odată implantate în corpul uman, sunt în stare să furnizeze informaţii chiar şi despre gândurile oamenilor. Când sistemul antihristic va constata că o persoană are gânduri de nesupunere sau răzvrătire, vor putea transmite cipului un semnal ucigaş, prin care îi vor provoca un infarct mortal.
3.Pe mâna sau pe fruntea omului va fi imprimat cu laser un semn al diavolului, un certificat de vaccinare, care va arăta că acesta posedă cipul în corpul său. Fără cip şi fără semnul care dovedeşte cipul, nu vei putea vinde sau cumpăra, exact cum spune Cartea Apocalipsei (cap. 13)
4.Cipul nu poate fi eficient decât dacă este conectat la tehnologia 5 G, de o mie de ori mai puternică decât 4 G! Aţi văzut că în timpul pandemiei au profitat de starea de înrobire şi derută a populaţiei şi au instalat hoţeşte, pentru că hoţi sunt, antene 5 G.
5.Vor scoate banii din circulaţie, cum vedem că au şi început, şi toate operaţiunile şi schimburile se vor face exclusiv cu cardurile. Neavând cipul şi semnul, nu vei avea card şi vei fi lipsit de cele necesare traiului. Dumnezeu ne va purta de grijă. Traiul simplu, auster la ţară, lucrând peticul de pământ, ne va ajuta să trecem prin toate lipsurile.
6.Cei obişnuiţi cu trai îmbelşugat, cu funcţii înalte şi onoruri, cu distracţii şi cu tot confortul vieţii, nu vor putea renunţa la cele materiale, vor primi semnele diavolului, se vor vinde acestuia şi îşi vor pierde ireversibil mântuirea. Paranteză: ,,Cine se închină fiarei (antihristului) şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea sau pe mâna lui… se va chinui în foc şi în pucioasă… în vecii vecilor’’ (Apocalipsa 14, 9-11). Mare atenţie la aceste cuvinte!
7.,,Şi s-a dus cel dintâi (înger) şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigaşa s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei’’ (Apocalipsa 16, 2). Averisment Dumnezeiesc pentru cei care cred că se pot aranja cu sistemul antihristic, primind semnul. Buba rea şi ucigaşă poate fi o formă de cancer cu evoluţie rapidă, provocat de antihrişti prin 5G. Dacă, oricum, tot ne aşteaptă moartea, de ce să nu murim pentru Hristos şi să dobândim viaţa veşnică?
8.Trebuie să ne pregătim chiar de-acum. Evenimentele sunt aproape, bat la uşă. Cei plecaţi în străinătate, să se întoarcă urgent în ţară, la ţară, pentru a putea supravieţui. Biserica îi avertizează şi îi pregăteşte pe oameni, dar nu poate hotărî în locul lor. Fiecare alege liber: Hristos sau diavolul. Mare atenţie: episcopii români lucrează cu toate puterile pentru sistemul antihristic, din care fac parte. Nu vă aşteptaţi să fiţi învăţaţi şi apăraţi de ei. Ne-am convins de acest adevăr în timpul pandemiei, când episcopii ne-au închis bisericile, ne-au oprit de la Sfânta Împărtăşanie şi de la sărbătorirea Învierii Domnului.
9.Sfânta Liturghie şi Sfânta Împărtăşanie sunt piedici în calea întronizării lui antihrist, ca stăpân unic al lumii. Antihriştii înaintemergători ne-au dovedit că strădaniile lor se îndreaptă spre scoaterea Sfintei Liturghii din biserici şi introducerea hoţească a cultului lui antihrist.
10.Curaj, nu vă fie frică. Cu noi este Dumnezeu, cu ei – diavolul. Diavolul vrea să ne robească prin frică. Împărăţia lui Dumnezeu nu e pentru fricoşi (Apocalipsa 21, 8). Nu v-am scris lucruri noi, dar v-am scris lucruri esenţiale pentru mântuirea noastră.
Presbiter Ioviţa Vasile
Nu intamplator si staretul Efrem isi indruma fii duhovnicesti sa se intoarca in tarile de origine
Acum vedem cata dreptate a avut. Acuma, nu toti sunt preocupati de mantuire. Cei pe care nu-i intereseaza pot sta in orice tara. Cei care se gandesc la vremurile grele ce le vom traversa, trebuie sa se intoarca in tara. De vreo doi ani, o romanca din Italia ma intreba daca mai poate sta acolo, si am zis ca da. Acum sfatuiesc pe toti sa se intoarca in tara, la tara. Doamne ajuta.
*Părintele Radu Preda: Respectăm rigorile sanitare, dar nu lăsăm Biserica la cheremul unor scelerați care se urcă, demonic, cu bocancii pe Sfânta Masă
Pr. Radu Preda, fost director al Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului și a Memoriei Exilului Românesc (ICCMER), a avut o reacție pe social media, privind încercarea autorităților seculare de a îngrădi activitatea Bisericii și, mai nou, practica liturgică, din rațiuni igienico-sanitare motivate de contextul epidemic actual. Preotul român din Germania consideră că ierarhia ortodoxă a avut atitudini ezitante și rezervate, invers proporționale cu gravitatea atacurilor la care este supusă Biserica, și încearcă să conștientizeze asupra necesității curajului și a mărturisirii, impuse de responsabilitatea păstorilor față de Dumnezeu și de turma pe care o au în grijă.
„LAȘITATE
De câteva zile, preoțimea fierbe. Amânarea, respectiv interzicerea Sfintei Împărtășanii, smintește, revoltă și dezgustă. Ce avem din partea ierarhiei? Un comunicat-două, o ieșire în fața camerelor de luat vederi. Nimic altceva. În schimb, este trimisă în „teritoriu”, virtual, acea categorie infam-nesuferită a protopopilor, adică prelungirile biologice ale episcopilor copleșiți de atâta responsabilitate, încât de două luni de zile nu ai mai auzit de ei. Un astfel de protopop, de pildă, avertiza că va denunța la poliție, în Germania, pe acei parohi care nu mențin distanța socială.
Un altul, tot de pe aici, vrea să îi convingă în ședințe tembele, tot digitale, pe confrați că cercul este pătrat. Îi înțeleg pe majoritatea vlădicilor: au dat de necaz. Nu tu sfințiri, nu tu decorații, nu tu diplome de aleasă, meta și mega prețuire, nu tu agape. Greu. Sfârșitul lumii, soră!
Ei bine, una din două: ieșiți, fiecare în eparhia lui, și explicați cum vine treaba că noi invocăm Duhul Sfânt, prefacem, cu putere de Sus, darurile, dar le ținem doar pentru noi. Explicați care este raportul dintre igienă și minune, dintre linguriță și alte forme de părtășie la Cina cea de taină, dintre comuniunea euharistică și flămânzii Domnului.
Dacă nu vreți sau nu puteți, cărați-vă urgent la mânăstirile de metanie, reluați-vă meseriile de bază, electricieni sau ce ați mai fost, lăsați cheia sub ghiveciul de flori din dreapta, că ne organizăm noi. Da, respectăm rigorile sanitare, dar nu lăsăm Biserica la cheremul unor scelerați care se urcă, demonic, cu bocancii pe Sfânta Masă.
Fiecare preot, la parohie, are abordarea lui pastorală, găsește soluții, alină, mângâie și hrănește. Da, hrănește, nu pune stavile, nu pune pe fugă, nu dezertează, nu se ascunde, nu amână, nu se eschivează. Curaj! Că nu suntem noi în chestiune, ci Altcineva.
Sus să avem inimile!”
REALISM (CVASI)ONIRIC
„Statul român, prin vocile sale dogite, lipsite de legitimitate, corupte fundamental, a încercat să decidă cum trebuie să ne trăim credința. În Germania, de pildă, nimeni nu a îndrăznit, pe motiv de molimă, să interzică, să suspende sau să amâne tăierile împrejur ale evreilor sau să desființeze măcelăriile halal ale musulmanilor. Nimeni nu a agresat dimensiunea religioasă, cu toate că gradul de secularizare este mult mai mare. În schimb, la noi, de săptămâni, suntem asediați la propriu de o autoritate profană scelerată, fără grijă față de plătitorul ortodox (sau de altă credință) de taxe. Ca să fie imaginea și mai tristă, s-au găsit unii slujitori ai altarelor, inclusiv din diaspora, care să identifice forme „alternative”, sfidând nu doar credința celor păstoriți, dar producând dovada unui analfabetism teologic crâncen. Degeaba se autocelebrează, se autofelicită stupid și inept pe propriile pagini pentru nu știu câți ani de la hirotonia pe nu știu ce treaptă: au trădat ethosul Bisericii pe care pretind că o slujesc. Nu, nu este vorba despre linguriță sau altele asemenea. În profunzime, este vorba despre infatuare, dispreț, insolență și suficiență. Oameni prea mici pentru a sluji unui ideal atât de mare. Pocitanii ale spiritului, carcase roase de invidie, doritoare de mărire, indiferente la nevoile modeste ale altora, plutind cu falsă suveranitate peste capetele celor pe care, de fapt, ar trebui să îi asculte, să îi înțeleagă, să îi sprijine. Pentru ultima oară: criza aceasta sanitară, cu toate ale ei, ne pune în față o oglindă în care, privindu-ne, vedem mai limpede cine este alături și cine nu. Dacă medicii trupești pot fi acuzați, pe drept, de malpraxis, de ce pot fi acuzați medicii sufletești? Nu acuz, am mai spus, pe nimeni, dar nu îmi pot reprima disprețul față de cei care, ei înainte de oricine, ne disprețuiesc, cler și popor deopotrivă. Ne țin de tâmpiți, numai buni să plătim fantezii în piatră, să fim utili. Nemernicii aceștia pretind ascultare, neascultând la rândul lor de Tradiție, ignorând faptul, aparent simplu, că adaptarea nu este același lucru cu apostazia. În fine, după o zi de pastorație (o înmormântare și apoi spovedanii, încercând să salvez familii de la divorț și suflete de la uscarea timpurie pe tulpina unei iubiri neîmpărtășite sau neînțelese), mă întreb, deloc retoric, cum poate ajunge betonul mai important decât sufletul, banul mai valoros decât palpitul vieții, mărirea mai importantă decât răspunsul de la Judecată, ambiția mai puternică decât voturile monahale? Încerc să adorm, să intru în lumea soluțiilor de care, dimineața, nu îți mai amintești…
Sus să avem inimile!”
*Părintele Radu Preda este conferențiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, profesor-invitat al Universităților din Paris, Florența, Hanovra și Viena.
Părintele Radu Preda a fost hirotonit în mai 2019, diacon și apoi preot la München, Parohia Buna Vestire, de Mitropolitul Serafim al Germaniei.
Din martie 2014-ianuarie 2020 a fost preşedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
A făcut studii la București (licență), Heidelberg, Paris și Roma (pregătirea doctoratului) și la Salonic (post-doctorat).
Ocupă, de asemenea, funcțiile: Director-fondator al Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER), Cluj-Napoca, membru în Consiliul de Administraţie al Gesellschaft für Ostkirchenrecht, Viena, membru în Consiliul de Administraţie al European Forum of Orthodox Schools of Theology, Bruxelles.
A publicat numeroase volume, studii și articole.