Extrem de interesantă este referirea făcută de pr. prof. Cyril Hovorum la al 8-lea Congres de Teologie Ortodoxă, desfășurat sub egida Patriarhiei Ecumenice (Salonic, 21-25.5.2018), care leagă recunoașterea autocefaliei în Ucraina cu negarea Bisericii Canonice a Ucrainei (aflate sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei) și la nivel personal, de refuzul Arhiepiscopului Onufrie de a accepta deciziile Sinodului din Creta! Profesorul Hovorum a spus textual:
„Aș dori, de asemenea, să fac referire la retorica conducerii Bisericii Ucrainei, a Patriarhiei Moscovei. Întâistătătorul acestei Biserici, care este al doilea în rang, în rânduiala Bisericii Ruse, după Patriarhul Moscovei, participând întotdeauna la toate actele sinodale ale Bisericii, spre deosebire de ceilalți membri ai Bisericii Ruse, nu este prea atent în deciziile sale referitor la Sinodul Panortodox; în timp ce în luările de cuvânt oficiale ale Bisericii Ruse Sinodul Panortodox este numit Sinod, cel puțin spun că este Sinod, Mitropolitul ucrainean Onufrie îl numește Conferință a câtorva Biserici Ortodoxe. Cred că Patriarhul Kirill nu are personal vreo problemă ideologică referitor la programul Sinodului Panortodox. De alt gen sunt motivele sale legate de neparticiparea la Sinod. Mitropolitul Onufrie, însă, este împotriva Sinodului din punct de vedere ideologic. Este un ierarh foarte conservator, om cu viață sfântă, dar un om conservator, căruia Sinodul Panortodox îi pare foarte liberal, după cum el însuși declară, dar folosește și îi sprijină pe alții să se exprime în mod deschis și critic față de Sinod. „Purtătorul de cuvânt” al Mitropolitului Onufrie este în acest sens Arhiepiscopul Longhin de Bănceni. Acesta este episcop vicar al Mitropoliei din care provine și mitropolitul Onufrie. Longhin a fost unicul episcop care a participat la Sinaxa întrunită la Tesalonic (se referă în fapt la Sinaxa din Pireu – n.a.), în aprilie 2017 (2016 – n.a.) pentru a condamna Sinodul Panortodox. În opinia lui Longhin, acest Sinod este eretic fiindcă promovează ecumenismul. Subliniez că este singurul arhiereu care a participat la această Adunare (organizată de patru Mitropolii și de Sinaxa clericilor și monahilor). În ciuda acțiunilor, luărilor sale de poziție și îndemnurilor sale, care nu converg cu deciziile oficiale ale Bisericii Ruse, Longhin se bucură de sprijinul Întâistătătorului Bisericii din Ucraina, care l-a promovat chiar de la treapta de episcop la cea de arhiepiscop și îi arată și în alte moduri bunăvoința sa.
În concluzie, pot spune că factorii ecleziastici care reacționează față de Sfântul și Marele Sinod au scopuri diferite. Patriarhul Moscovei și factorii sinodali oficiali a Bisericii Ruse recunosc Sinodul din Creta ca sinod, dar nu și ca Sfânt și Mare Sinod Panortodox. Și cuvântul Bisericii Ruse cu privire la Sinod, acțiunile sale, au scopul de a minimaliza importanța și autoritatea acestuia, nu de a le anula cu totul. Totodată există și o mișcare conservatoare extremă, care respinge Sinodul fără rezerve și îl consideră eretic, ca neortodox etc. Și la această mișcare participă în principal mireni, călugări și clerici, dar și unii episcopi. Nucleul acestei opoziții împotriva Sinodului, nucleul oficial, cred că îl reprezintă, din păcate, Biserica Ortodoxă a Ucrainei în unire cu Patriarhia Moscovei. Cu toate că Moscova nu împărtășește aceste luări de poziție totalitare, cred că le exploatează din propriile sale motive. Cred că aici există o analogie cu mult discutatul subiect al Autocefaliei Bisericii Ucrainene. În același mod Moscova exploatează temerile față de Occident ale Bisericii Ucrainei. Conducerea Bisericii Ucrainene a Patriarhiei Moscovei este dominată de teama conservatoare de a-și schimba status quo-ul ecleziastic din Ucraina, în timp ce Moscova intenționează să își schimbe status quo-ul în lumea ortodoxă”!
Cyril Hovorum
(Text preluat de pe blogul Ortodoxia Mărturisitoare)
Cuvântul de mai sus a fost rostit la Conferinţa Teologică de la Tesalonic, 21-25 mai 2018, desfăşurată, atenţie!, sub egida Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, cu ştirea şi vrerea ereticului Bartolomeu. Precum se vede, unul din cei care alcătuiesc floarea ecumenismului mondial, dezaprobă atitudinea celor doi ierarhi, IPS Onufrie, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, şi IPS Longhin de la Bănceni, dar o face cu oarecare moderaţie. Mult mai vehemenţi, mai răi, mai nedrepţi sunt ,,nepomenitorii’’ români care au alunecat în schismă. În optica lor, cei doi vrednici ierarhi sunt deopotrivă eretici şi schismatici! Vedeţi-vă de drum, stimabililor, nu veţi convinge pe nimeni că voi reprezentaţi Sfânta Ortodoxie, în vreme ce ierarhii citaţi ar fi vrăjmaşii ei. În orice, trebuie să existe o minimă decenţă. Voi aţi întrecut orice măsură, bunul simţ vă e străin de multă vreme. Nu vă faceţi iluzii, ceea ce tăinuiţi acum cu grijă, va ieşi la lumină. Necazul e că obrazul gros nu roşeşte niciodată. După ce aţi întrerupt pomenirea, aţi cerut antimise de la IPS Longhin, chipurile, pentru a continua slujirea. Bineînţeles, IPS Sa v-a refuzat, nevrând încalce Sfintele Canoane. Scopul vostru era unul mârşav. Acum aţi fi scos antimisele la arătare şi l-aţi fi pus pe IPS în situaţia de a fi caterisit, pe bună dreptate. Ruşine să vă fie! Cel care v-a primit, v-a găzduit şi bine v-a sfătuit a ajuns acum ţinta nesimţirii voastre, după cuvântul Psalmistului: ,,Cel care a mâncat pâinea mea, a ridicat călcâiul împotriva mea” (Psalmul 40, 9).
Pentru cititorii cinstiţi, câteva cuvinte lămuritoare. Mitropolia Ucrainei ţine canonic de Patriarhia Rusă. IPS Onufrie e întâiul în Biserica Ucraineană şi al doilea în Patriarhia Rusă. De câţiva ani, în Ucraina s-a ridicat un aventurier numit Filaret, care s-a autoproclamat ,,patriarh’’. A reuşit să producă o rană adâncă pe trupul Bisericii, numită schismă. Multe suflete au fost atrase în această rătăcire, deoarece schismaticii sunt deosebit de violenţi. Alungă preoţii legitimi din parohii şi-i înlocuiesc cu indivizi lipsiţi de harul preoţiei. Schismaticul Filaret e puternic susţinut de vrăjmaşii Sfintei Biserici. Cel mai elocvent exemplu e demersul necredinciosului preşedinte ucrainean, care a cerut ereticului patriarh Bartolomeu al Constantinopolului să acorde autocefalia mincinoasei biserici a lui Filaret.
Aceasta este situaţia din Ucraina, acestor grele încercări sunt supuşi IPS Onufrie şi IPS Longhin împreună cu păstoriţii lor. Imediat sar tiriflicii români, mai răi decât ecumeniştii, cum am văzut, şi împroaşcă cu venin. În loc să ne bucurăm că iată, în deşertul arhieresc românesc Dumnezeu a rânduit un episcop român cu adevărat iubitor de Hristos, ne apucăm să-l batjocorim, noi, acriviştii, singurii păstrători ai adevărului. Tristeţe şi lehamite.
Preot Ioviţa Vasile
excelentă observație, părinte! foarte folositor și edificator articolul. îl voi recomanda cu căldură spre publicare și celor de pe ortodoxinfo
Multumesc pentru apreciere.
Totuși,
Ucrainenii și rușii nu vorbesc chiar aceeași limbă și nu sunt același popor (știu asta chiar de la o ucraineancă, dar și de la o fostă profesoară de limba rusă, care spunea că rusa și ucraineana se aseamănă precum româna cu italiana).
Ar trebui și ucrainenii să aibă Biserică autocefală și Patriarhie, chiar dacă nu neapărat cu Filaret în frunte, pentru că sunt un popor mai numeros decât românii sau sârbii sau bulgarii, care au fiecare Patriarhie națională.
Și georgienii au Patriarhie națională, deși și ei au fost parte cândva din Imperiul Țarist și din URSS.
Tot sensibilă e și problema Basarabiei, vechi pământ românesc, dar unde sunt două mitropolii, una ținând de ruși, alta de români, or, ierarhii ruși n-ar trebui să nesocotească cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină” (Romani 15, 20).
Nu stiu daca ar fi mai bine ca Ucraina sa fie autocefala. Stiu ca increstinarea rusilor a pornit de la Kiev, chiar era o lectie in cartea de istorie a claselor mic ,,Rusia Kieviana”. Autocefalia o da Constantinopolul si chiar n-as vrea ca un eretic ca Bartolomeu sa faca lucrul acesta. Ucrainienii se pot mantui la fel de bine cu sau fara autocefalie. Cand e vorba de Sfanta Liturghie, rusii ucrainienii, belarusii, sarbii, cred ca si bulgarii vorbesc aceasi limba: slavona.