Cînd am deslușit imensa, planetara batjocură la adresa lui Dumnezeu, cea de la jocurile olimpice de la Paris, primul gînd care mi-a venit: aici e mînă de jidan. Pentru că numai un jidan, secondat de ovreiașii lui, se putea ridica cu atîta nebunie asupra ,,Făcătorului cerului și al pămîntului’’. Nu voi putea niciodată înțelege cum un popor, cel numit ales, se poate ridica turbat cu atîta ură împotriva Marelui lor Binefăcător, Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Această ură se perpetuează, de mai bine de două mii de ani, în rîndul jidanilor și este într-o creștere care pare fără de sfîrșit.
Cum e posibil?
Este, pentru că Atotputernicul Dumnezeu l-a așezat pe Israel exact în locul care i se cuvine. Vă rog să citiți măcar începutul proorociei lui Isaia: ,,Boul își cunoaște stăpînul și măgarul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu Mă pricepe’’ (Isaia 1,3). Cînd Însuși Dumnezeu îți pune această etichetă, așezată în Sfanta Scriptură, toate se explică, toate capătă un sens, din păcate, diavolesc.
Că regia desciderii J.O. de la Paris a stat în mînă de jidan, este confirmat la scurt timp. Citiți articolul de pe blogul lui Ion Coja, și vă veți convinge. Dicolo de războaiele care se poartă astăzi în lume, suntem în război cu diavolul și puterile sale întunecate. Diavolul și-a cîștigat supuși peste tot, care au ajuns să ocupe pozițiile cheie ale lumii acesteia, și de-aici batjocoresc tot ce este sfant în lume. De-aici pornește războiul împotriva lui Dumnezeu și a făpturilor Sale. De ce a spus Mantuitorul că Biserica Sa nu va fi biruită nici de porțile iadului? Biruința se dobîndește în urma unui război, nu e proclamată, pur și simplu. Războiul dintre Dumnezeu și satana e în plină desfășurare. Deznodămîntul nu-l punem la îndoială. Dumnezeu va birui, Biserica Sa – de asemenea – iar noi, dacă vom rămîne credincioși Creatorului și ne vom apăra Credința mîntuitoare și Biserica. Altfel… nu mă interesează aceste jocuri, care stau sub pecetea diavolului.
Nu ne surprinde reacția palidă din Dealul Patriarhiei, prin comunicatorul Agachi. Am fi preferat să auzim vocea tunătoare a lui Daniel Ciobotea, și încă 58 de glasuri episcopale, care să condamne această fărădelege planetară. Nu-i vom auzi niciodată. Pentru că în urechile lor sună glasul care spune: eu te-am făcut episcop, eu…
Presbiter Iovița Vasile
Dacă n-aș fi citit, habar n-aș fi avut despre ce s-a întâmplat la JO. E ceva ce nu înțeleg: de ce absolut toată lumea e preocupată de acest aspect, inclusiv ortodocșii, din moment ce știm, cu precădere în ultimii 4 ani, ce vremuri trăim.
Mi se pare dubios că se vorbește cu atât de mult patos despre diavol și ale sale opere, iar atât de firav despre Mântuitorul.
Toată lumea dă mult mai multă importanță celui viclean. De ce?
De mâine, iau o gură de aer de la tot ce înseamnă info. „Detox” psihologic.
Post cu pace în suflet și inimă!
Nu stii cine este adversarul?