Lipsa fricii de Dumnezeu este nenorocirea întregii omeniri

Asistăm la încălcările neîncetate ale Poruncilor Dumnezeieşti, de către mai marii acestei lumi, ocupanţi vremelnici ai funcţiilor în conducerea destinelor unei ţări, a unui popor, sau şi mai grav a ocupanţilor scaunelor episcopale, purtători nevrednici ai mitrelor arhiereşti, care ispitesc pleroma ortodoxă, manipulând-o în fel şi chip, conform unor învăţături străine Ortodoxiei.
Zădărnicirea planurilor lor, urzite în ascunzişul templelor masonico-sioniste, stă în conştiinţa fiecarui credincios ortodox , care se străduieşte după puterea credinţei lui şi a talanţilor dăruiţi  de Domnul Cel Vechi de Zile, să lupte chiar şi singur, dacă ar fi, împotriva vrajmaşilor Mântuitorului Hristos.
Nesăţioasa poftă de putere şi dominaţie de care sunt cuprinşi le întunecă vederea duhovnicească şi mintea, făcându-i nedemni de scaunele pe care le ocupă.
Minunat este cuvântul Sfantului Macarie Egipteanul,care zice:
„*Cel ce are sufletul gol, neîmbrăcat cu Duhul, îl scârbeşte pe Dumnezeu, care-Şi întoarce faţa de la el….Să nu se înşele pe sine însuşi cu gândurile sale, crezându-se drept şi cinstit, căci dreptatea pe care ne închipuim noi că o avem se va dovedi falsă la Judecată!
Inimile noastre sunt ca nişte morminte, iar mintea noastră, o petrecere a gândurilor satanei; şi atunci, ce suntem altceva decât un iad, o groapă infectă? Dumnezeu nu Se coboară decât în aceia care Îl caută, care îl strigă. La acest strigăt, El vine şi porunceşte duhurilor rele să iasă afară, aşa cum Iisus a scos demonii din atâţia oameni posedaţi…
Lipsa fricii de Dumnezeu, aceasta este nenoroci­rea întregii omeniri. De la Adam şi până astăzi, oamenii s-au crezut pe ei înşişi puternici, stăpâni peste întreaga natură ca şi cum ei ar fi creat-o, nevrând să priceapă, în mândria lor, că totul a fost făcut de un Ziditor, nu la întâm­plare, ci cu un sens şi cu un scop anume. ”

Spunea Cuviosul Mărturisitor Părinte Justin Parvu:”**Nu noi îl apărăm pe Hristos, noi suntem nişte slugi netrebnice. Hristos ne apără pe noi! Cine se poate opune lui Hristos!? Iar vrăjmaşii, prin oprimări, îşi iau toată osînda, şi de la popor, şi de la Dumnezeu. Aceşti oameni nu cred în adevărul lui Hristos, nu cred în canoane, nu cred în martirajul creştin. Se încred în forţa lor materialistă, a funcţiei şi a măririi deşarte, care vor pieri odată cu ei, dar vor rămîne pentru osînda veşnică în faţa lui Dumnezeu şi a unui neam întreg.”

„Să-L implorăm neîncetat pe Dumnezeu să ne îmbrace în haina sfântă a Duhului, căci numai El o poate face.”

Dr. Gabriela Naghi

* Sfantul Macarie Egipteanul-Pocăinţa sau întoarcerea la Dumnezeu, Editura Bizantina
**interviu de Ioan Enache, publicat în revista Credinţa Ortodoxă