„Nevaccinații sunt negrii din perioada Apartheidului”, s-a spus. „Sunt evreii din vremea lui Hitler.” Doar parțial corect. Odată cu Covidul a reapărut segregarea socială. Asemenea, negrilor și evreilor, Nevaccinații sunt considerați cetățeni de mâna a doua. Ființe inferioare. Untermenschen. Un fel de verigă de legătură între animal și om. Prin urmare nu au de ce să beneficieze de toate drepturile din constituție. Constituția este pentru Oameni. Nevaccinații, ca și negrii și evreii, trebuie ghetoizați. Izolați. Proscriși. Culoarea pielii și Steaua lui David au fost înlocuite de „certificatul de vaccinare”. Prezența sau absența documentului îți deschide sau îți închide uși. Te trimite după garduri. Te umilește. Hinterland. Kaufland.
Însă negrilor și evreilor nu li se interzicea să muncească. E drept, primii aveau parte de muncile cele mai înjositoare. Celorlalți li se îngăduia luxul (când nu li se punea foc) să aibă câte o prăvălie de la care cumpărau mai ales consângenii lor. Și unora, și altora, li se tolera însă o brumă de libertate de mișcare și acțiune care le asigura un trai mizer. Deși linșați din când în când – unii, sau uciși în pogromuri – ceilalți, nu au fost totuși condamnați să moară în bloc de foame.
Ideea „soluției finale” a apărut abia în al nouălea an de regim nazist. Interzicerea dreptului la muncă al Nevaccinaților, al posibilității de a-și câștiga o pâine, s-a ivit după nici doi ani de Covidism. „Nevaccinații sunt asemenea deținuților politici supuși reeducării la Pitești”, s-a spus. Ceva mai aproape de adevăr, dar tot nu pe deplin exact. Nevaccinații sunt ținta unei colosale revărsări de ură din partea Vaccinaților. Dușmănia țâfnoasă, aversiunea agresivă, scârba scandalizată au luat locul disprețului suveran la adresa negrilor și evreilor.
Sub instigarea sinistrului cartel Politicieni – Medici – Presă, Nevaccinații nu trebuie lăsați nici măcar să moară de foame în pace. Trebuie mereu zădărâți. Amenințați. Hărțuiți. Nu trece zi de la Dumnezeu în care vreun politician să nu sperie populația cu noi restricții draconice și interdicții diabolice, de preferință de sărbătorile cele mai dragi. Nu trece zi în care vreun ziarist să nu gâlgâie de satisfacție că, undeva în lume, o manifestație pentru libertate a fost călcată în bocanci de poliție și niște țeste de protestatari au fost crăpate. Nu trece zi în care vreun doctor să nu își frece palmele de încântare că Nevaccinații vor sfârși în sac de plastic negru sub pământul înghețat.
De la Țurcanu încoace nu s-a mai văzut un asemenea torent de ură. Ca pe vremea Reeducării de la Pitești, un rol important îl joacă sentimentul vinovăției și al fricii.
La fel ca în sufletul Reeducatorului de atunci, și în inima Vaccinatorului de azi s-a cuibărit o viperă care îl roade pe interior. Este remușcarea că a cedat presiunilor. Că a fost laș. Dar este și teama că nu a făcut alegerea cea mai bună. Că, ispitit de sirenele propagandei și disperat să își salveze Viața amărâtă, e posibil să fi greșit, alegând de fapt Moartea. Acest îngrozitor cocteil de remușcare și frică se transformă în ură drăcească revărsată asupra aproapelui: colegul de celulă de atunci, Nevaccinatul de azi.
Vaccinatorul – Reeducator ține cu tot dinadinsul să îl schimbe. Să îl facă asemenea lui însuși. Să îl transforme după chipul și schimonoseala sa. Pentru a nu mai avea termen și oglindă de comparație. Însă ceea ce trăim acum este mai teribil chiar și decât Fenomenul Pitești. Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò atrăgea atenția că Dictatura COVID adună în sine tot ce este mai rău de la toate tiraniile istoriei. Avea dreptate.
Vaccinarea obligatorie este de-abia începutul. Ea doar deschide Porțile Iadului prin care se caută să fie vârâtă, îndesată cu forța, întreaga omenire. O mână de demenți dirijează operațiunea demonică. Niște indivizi gângavi și dislexici, dar putred de bogați, al căror nivel maxim de cultură este Jules Verne și ciotul din Wikipedia despre Malthus, blazați de joaca cu insule, iahturi, jeturi, limuzine, femei și minori, insuflați irepresibil de un nou „Vis de Aur”, ademenitor și umed, vor să fericească lumea cu anasâna. Să aducă Raiul pe Pământ. În acest scop, ca orice dictatori, vor și ei să zidească un Om nou. Omul lor. Care nu are nimic de-a face cu omologul comunist sau cu Supraomul naziștilor. Aceia erau niște Stăpânitori. Ambiționau să îl înlocuiască pe Dumnezeu și să domnească singuri asupra lumii. Or, alde Gates, Zuckerberg, Soros, Bezos, Musk nu au nevoie de alți Zei în afara lor. Se simt ei înșiși suficient de divini și destui câți sunt în Olimpul lor pentru a stăpâni planeta.
Ce le mai trebuie sunt doar niște slugi și niște animale de companie. Primele, să le execute ordinele. Celelalte, să-i distreze.Acestea sunt cele două roluri rezervate Omului în minunata lume nouă de mâine. În ambele ipostaze, condiția absolută pentru a i se îngădui existența este Supunerea Oarbă. Încrederea Absolută. Dincolo de orice filtru al rațiunii. Și, nu în ultimul rând, Iubirea. Nu este Dumnezeu adevărat cel care nu își dorește să fie adorat de Creația lui. Chiar și atunci când aceasta nu mai are nimic dintr-un om adevărat și a devenit o moluscă. Monseniorul Viganò avea dreptate. Niciodată în toată istoria mintea omului nu a plăsmuit un asemenea coșmar. Până acum el exista doar în câteva cărți, nici ele prea multe.
1984 al lui Orwell rămâne cutremurător mai ales prin ultima frază: „Dobândise victoria asupra lui însuși: îl iubea pe Fratele cel Mare!” Vaccinații de astăzi îl prefigurează pe Winston Smith.
Adrian Pătruşcă (Preluare de pe ActiveNews)
Lipsa de reactie a poporului cand li se dau legi impotriva arata ca Romania e:sat fara caini,casa fara geamuri,ograda fara garduri si fara porti.Oricine vrea sa jefjuiasca ceva din ograda cetatenilor de rand nu exista reactie,nu exista impotriviri.In concluzie,soarta omului e numai in mainile lui Dumnezeu.De acum inainte sa nu mai existe in vocabular observatia cum ca Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista.Nu mai sunt VREMURI NORMALE PENTRU A MAI GANDI ASA.Cu adevarat Dumnezeu iti baga in traista si daca nu-I ceri.
Desfranata cea mare din Apocalipsa e patriarhul de Constantinopol.
Citeam pe blogul apărătorul.md că patriarhul Teofilos vrea ca sărbătoarea Nașterii Domnului sa aibă loc pe vechiul calendar, oare asta nu trebuia rezolvată în Creta,?! Daca tot are intenții de îndreptare poate se găsește și la ieșirea din organizații oculte precum c.m.b și c.e.b
Ar fi bine sa revenim toti la calendarul vechi, cum a facut Biserica Ortodoxa din Polonia. De la Theofilos nu ma astept la nimic bun, chiar atunci cand face propuneri bune. In Creta, problema se putea rezolva in 15 minute. Nu s-a vrut. A fost scoasa de pe agenda pseudo-sinodului.
Si inca ceva: problema calendarului sta in puterea episcopilor. Noiu preotii ne agitam degeaba. Cand va vrea Dumnezeu….
Lucia Hossu-Longin, despre legătura tatălui lui Alexandru Rafila cu fosta Securitate: “Tatăl a recunoscut reprimarea. De ce fiul neagă?”. (Tatăl și fiul au același nume și prenume(n.m.)
Lucia Hossu-Longin a declarat că tatăl lui Alexandru Rafila(n.m. actualul Ministrul al Sănătății și membru în partidul lui Ilici Iliescu), i-a mărturisit, într-un interviu realizat în urmă cu mai bine de 20 de ani, că “a reprimat” țăranii în anii 40 și că nu înțelege de ce fiul său, reprezentantul României la Organizația Mondială a Sănătății, neagă ceea ce a spus tatăl său.
Scriitorul Stelian Tănase: “Nu cred că avea nevoie de funcții, de ierarhii, de gloria asta a carierei. Își făcea meseria în cabinetul lui, acolo, într-un spital și ar fi fost iubit și prețuit Dar el a vrut putere, prestigiu, uitând cine este, că este fiul lui Rafila, șeful Securității de la Arad. Aici este o problemă de morală, pe care domnul Rafila o are și nu și-a rezolvat-o El ar trebui să ne spună dacă cumva, la un moment dat, a avut o intersecție cu serviciile secrete, cu fosta Securitate. Sau poate și după 90, dar la asta mă gândesc mai puțin. Pentru că prea spectaculoasă a fost această carieră. Cum l-a luat cineva, l-a extras și, hop!, l-a trimis la Organizația Mondială a Sănătății.” El l-a comparat pe tatăl doctorului Alexandru Rafila cu fostul torționar din anii 50, Alexandru Vișinescu.
Dacă luați dosare de la CNSAS, și sunt tone de dosare, veți vedea ce orori au comis. Problema este la fiu. Este de vină fiul pentru ce a făcut tatăl? Nu, cu siguranță. Asta făceau comuniștii, care pedepseau copiii pentru ce făceau părinții, ca să îi șantajeze, să îi pedepsească. Noi nu putem face așa ceva, nu este moral Dar domnul Rafila, medicul, nu trebuia să intre în spațiul public dacă ducea după el o asemenea tinichea. Tinichea de tinichele, nu așa… Nu era o mică poveste, cu un mic informator.
Este vorba despre conducătorul Securității care a ordonat represalii și are pe conștiință morți, teroarea.
Alexandru Rafila este foarte ambițios, este delegatul României la un organism internațional foarte important, acum intră în politică și vrea să fie în Parlament?! Păi, acolo ar trebui să fie oamenii cei mai onorabili.”
Alexandru Rafila a recunoscut că tatăl său a colaborat cu fosta Securitate până în iunie 1949 și a spus că acest lucru “este absolut condamnabil”, dar a subliniat că părintele său nu a fost implicat în uciderea unor țărani din Valea Crișului Alb, pentru că acest lucru s-a întâmplat la două luni și jumătate după ce tatăl lui fusese exclus din Securitate și dat afară din Partidul Comunist Român.
Lucia Hossu-Longin îl contrazice pe fiul torționarului RafilaA. și spune că documentele de la AFDPR Arad arată că masacrul a avut loc în perioada 31 iulie-3 august 1949, când Alexandru Rafila tatăl încă era șeful Securității.
“Domnul Rafila n-a fost un simplu medic, ci șef al unei Securități în anii 1945-1949, când s-au făcut cele mai teribile represiuni. Filmul nostru există de 20 de ani. Nu este un atac la adresa PSD. Nici acum, nici altădată. Când am publicat cartea, nu știam că dumneavoastră candidați. Este o descoperire care a stat ascunsă mai bine de 20 de ani, dumneavoastră prin candidatură ați produs deconspirarea numelui”, spune Lucia Hossu-Longin.
Cum putea (n.r. – tatăl lui Alexandru Rafila) să se ducă la Medicină, când avea patru clase primare? Este un semn de mirare că a putut să meargă la Medicină. Probabil a fost trimis cu misiune!
Lucia Hossu-Longin
Un răspuns domnului Alexandru Rafila,Ministrul Sănătății :
“În 1998 am făcut un interviu cu Alexandru Rafila, fostul șef al Securității din Arad în perioada 1945 – 1949. Practic, răspundeam unui apel al locuitorilor din patru comune de pe Valea Crișului Alb, care făcuseră o plângere la Procuratura Militară (nr. 1316 din 28 decembrie 1990), în care îl denunțau pe Alexandru Rafila ca autor moral al uciderii, în anii 1947-49, a numeroși țărani care s-au opus colectivizării.
Interviul a fost difuzat la TVR 2 în anul 2009 și redifuzat în 2012, 2016, în cadrul ”Seriei negre” a Memorialului Durerii, iar acum reprodus într-o carte, ”Cerberii penitenciarelor”, alături de „Reeducarea de la Pitești”.
Numele fiind foarte rar, Rafila, mulți s-au întrebat dacă e vreo legătură între Alexandru Rafila tatăl și Alexandru Rafila fiul? Și au descoperit că e. Descoperirea am făcut-o acum, pentru că a fost expus numele dumneavoastră în listele pentru Parlament.
Alexandru Rafila fiul se justifică, afirmând că nu sunt obiectivă în Memorialul Durerii. Și rudele țăranilor împușcați în mijlocul uliței sunt tot fără obiectivitate? Documentele de la AFDPR Arad spun limpede că Rafila a fost Șeful Securității între 1945 și 1949. Masacrul condus de el a avut loc în perioada 31 iulie-3 august 1949. Alexandru Rafila mai era Șeful Securității, așa cum arată documentele pe care le-au folosit când au înaintat plângerea către Procuratura Militară.
Domnul Rafila n-a fost un simplu medic, ci șef al unei Securități în anii 1945-49, când s-au făcut cele mai teribile represiuni. Filmul nostru există de 20 de ani. Nu este un atac la adresa PSD. Nici acum, nici altădată. Când am publicat cartea, nu știam că dumneavoastră candidați. Este o descoperire care a stat ascunsă mai bine de 20 de ani, dumneavoastră prin candidatură ați produs deconspirarea numelui.
Locuitorii din cele patru comune, Apateu, Berecliu, Somoșcheș și Sepreuș, au cerut filmul, au vizionat în lacrimi cele 45 de minute și nimeni n-a contestat adevărul celor scrise. Cei care au scăpat cu viață, au primit în 1949, 340 de ani de muncă silnică și temniță grea. Peste 100 de familii au fost deportate, mulți au fost răniți. Securitatea condusă de Alexandru Rafila a acționat cu o cruzime extraordinară. Unul dintre cei uciși, care avea 20 de ani, le-a spus soldaților „ridicați-mi capul să mai văd o dată biserica și câmpul”.
Eu nu am nimic cu dumneavoastră, domnule Rafila, nici cu PSD-ul.
Adevărul e acesta pe care l-am scris. El trebuie recunoscut și asumat măcar din compasiune pentru țăranii care au murit acolo.
Recunoșterea, chiar dacă se face cu greutate, fiind tatăl dumneavoastră, e absolut necesară.
Aceasta mi se pare a fi un semn de obiectivitate și poate de milă creștină”
– Lucia Hossu-Longin
surse:libertatea.ro; impact.ro
Europarlamentarul Cristian Terheș despre minciunile pLandemice!
Un discurs extraordinar, care merită urmărit:
https://www.facebook.com/www.Aurelian.RO/videos/1080295989385688/
Nasc si in Salaj oameni. N-avem numai ciolosi, bode-i, sau helvigi. Dar si Cr. Terhes are un cusur: e un pic greco-catolic, facut, iar nu nascut.
Nimeni nu-i perfect…😊 Lăsând gluma la o parte trebuie să recunoaștem, în duhul adevărului, demnitatea de care au dat dovadă toți ierarhii Bisericii unite și o bună parte din preoții ei în fața abuzurilor dictaturii comuniste. În timp ce alții au adoptat calea compromisului sergheianist…
Recunosc demnitatea si taria tuturor care s-au impotrivit comunismului satanic. Pot sa va dau si niste date statistice despre numarul celor care au patimit in inchisori: ortodocsi, greco-catolici, evrei, protestanti, sectari.
Dar atentie.Sfinti sunt numai patimitorii ortodocsi din inchisorile comuniste.Daca se spune contrariul atunci ne vor mustra Sfintii Parinti care au lasat sf.canoane:”Ereticii nu pot fi nici sfinti si nici mucenici”.
Ereticii raman in istorie cu contributiile care le-au avut dar asta nu inseamna ca au avut si sfintenie.Nicidecum.Ortodoxia credintei si faptei in ceasul marturisirii este dovada sfinteniei mucenicului si nu merite carturaresti sau de patriot.Una e a fi patriot si alta e sfant.Sincai si multi din Scoala Ardeleana care erau greco-catolici nu erau iubitori de neam,patrioti,oameni de rascruce ai literaturii romane si ai neamului romanesc?Da.Dar nu pot fi sfinti.Sa nu avem daltonism duhovnicesc regasit din plin in mediile teologice ecumeniste.