Mantuitorul a folosit la Cina cea de Taină pîinea dospită. Papistașii au înlocuit-o cu azima

Cina cea de Taină, în vremea căreia Domnul Iisus Hristos a instituit Sfânta Taină a Euharistiei, este relatată de toţi cei patru Sfinţi Evanghelişti. Sfântul Matei descrie evenimentul istoric al mântuirii noastre în acest chip: ,,Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând Ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor’’ (Matei 26, 26-28). Sfântul Luca a consemnat îndemnul Mântuitorului: ,,Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea’’ (Luca 22, 19). Cei trei Evanghelişti sinoptici folosesc în relatările lor cuvântul ,,pâine’’ (greceşte: artos = paine dospită) pentru materia care se preface în Trupul Domnului. Dintru început, Sfânta Biserică a lui Hristos, a folosit pâinea dospită la Sfânta Liturghie.

Cu trecerea vremii, apusenii au părăsit această rânduială biblică şi au introdus azima (greceşte: azimos), care s-a generalizat şi a rămas până în zilele noastre, constituind unul din multele motive care îi ţin pe catolici în afara Bisericii. ,,Practica romano-catolicilor de întrebuinţa azimă în loc de pâine dospită, este o inovaţie fără temei, nici scripturistic, nici tradiţional. Ea s-a intrtodus târziu, în veacul al VII-lea în Spania, în al VIII-lea în Anglia, în al IX-lea în Germania, generalizându-se în Apus abia în veacul al XI-lea. În veacul al IX-lea, răsăritenii nici nu ştiau de ea, căci Fotie n-o înşiră între abaterile papale de la ecumenicitatea creştină. Abia în veacul al XI-lea se cunoaşte şi în Răsărit şi Mihail Cerularie acuză pe apuseni de introducerea acestei inovaţii’’ (Teologia Dogmatică şi Simbolică, vol. II, E.I.B.M.O., Bucureşti, 1958, p. 868) La Sinodul de la Ferara-Florenţa (1439) o parte a ortodocşilor au consimţit, sub presiunea evenimentelor vremii, să admită ca validă folosirea azimei, fără a exclude pâinea dospită. Pentru catolici Sinodul de la Ferara-Florenţa a căpătat valoare de Sinod Ecumenic, dar Biserica Ortodoxă l-a respins, prin câţiva ierarhi prezenţi, dar şi prin poporul dreptcredincios care s-a ridicat împotriva celor convenite.

Fără îndoială, abaterea apusenilor de la practica şi Tradiţia Bisericii, de la însăşi Revelaţia Dumnezeiască, reprezintă un act de nesăbuită cutezanţă. Biserica Ortodoxă este unica păstrătoare a tezaurului Dumnezeiesc revelat care ne este necesar mântuirii, fără adaosuri sau omisiuni, fără răstălmăciri sau înnoiri pierzătoare de suflete.

Presbiter Iovița Vasile




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *