,,Omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor’’ (Psalmul 48, 12; 21). Aceste cuvinte ale Psalmistului sintetizează toată măreţia fiinţelor omeneşti, dar şi decăderea acestora, atunci când trăiesc în necunoaştere de Dumnezeu sau, şi mai rău, ca vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Într-adevăr, de multe şi alese daruri s-a învrednicit omul din partea Creatorului său. Rugăciunea bisericească mărturiseşte că Dumnezeu ,,l-a întocmit după chipul şi asemănarea Sa, l-a împodobit cu înfăţişare şi frumuseţe ca pe o cinstită făptură cerească’’.
Din păcate, a urmat fapta necugetată a părinţilor noştri Adam şi Eva, prin care au nesocotit porunca Dumnezeiască şi de-aici a început istoria omului păcătos, pe care Dumnezeu nu l-a părăsit, ci în tot chipul a căutat să-l întoarcă spre Sine. Îndărătnicia omului în faţa chemării Dumnezeieşti îl aşează pe acesta, de multe ori, în rândul necuvântătoarelor, sau încă şi mai rău decât acestea. Amărăciunea acestui comportament anormal, nefiresc al omului a simţit-o Sfântul Prooroc Isaia, care a scris, la începutul Cărţii sale, despre Israel: ,,Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu Mă pricepe. Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele’’ (Isaia 1, 2-4).
Dacă în vremea aceea iudeii erau mustraţi cu cuvinte atât de aspre, ce s-ar putea spune despre ei, după ce s-au împotrivit Mântuitorului Iisus Hristos şi, în cele din urmă, L-au răstignit pe Golgota? Până în vremea noastră evreii se poartă cu o ură mereu crescândă faţă de Domnul Iisus şi faţă de Biserica Sa cea sfântă, oriunde în lume. Uită-te, iubite cititorule, câte cărţi blasfemiatoare se scriu la adresa Domnului Iisus, prin grija lor. Priveşte cum îşi bat joc Maica Domnului, de Sfinţii Apostoli şi de tot ce are sfânt Biserica Dreptmăritoare.
Învaţă de-aici, iubitorule de Hristos, să nu urăşti pe evrei, cum nici Mântuitorul nu i-a urât. Dacă vreodată vei fi ţinta nedreptăţii lor, lasă toate în seama lui Dumnezeu şi gândeşte-te la cuvintele Mântuitorului: ,,Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El, ziua şi noaptea, şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând’’ (Luca 18, 7-8).
Presbiter Iovița Vasile
Octavian Goga: Aducerile-aminte
Aducerile-aminte, posomorâte urne
Ce-nchid cenușa clipei murite pe vecie,
Uitate-n țintirimuri cu umbre taciturne,
Ce-s mute ziua-ntreagă și noaptea reînvie
Aducerile-aminte sunt harfe spânzurate
De ramura dintâi ce-atinge casa noastră,
Amurgul când adie tresar înfiorate,
Și până-n zorii zilei ne cântă la fereastră.
Aducerile-aminte, copii bastarzi ai vieții,
Ce rătăcesc pe câmpuri și dorm printre ruine,
Dragi licurici de-o clipă din drumul tinereții,
Aducerile-aminte de ce mai vin la mine?!