În satul Pastra din Kefalonia, într-o biserică închinată Adormirii Maicii Domnului, se păstrează una dintre cele mai tulburătoare tradiții legate de o icoană făcătoare de minuni: icoana Maicii Domnului Gravaliotissa. Numele „Gravaliotissa” vine de la „gravala”, grebla cu care, potrivit tradiției, icoana a fost descoperită în chip minunat.
Povestea începe în anul 1720, în primele zile ale lunii august. Contele Lianos, stăpânul locului, își pregătea oamenii pentru lucrările din vie. În timp ce un țăran curăța pământul cu grebla, între dinții acesteia s-a prins o bucată de lemn. Când omul a încercat să o scoată, a descoperit cu uimire că nu era o simplă bucată de lemn, ci o icoană a Maicii Domnului. Înfricoșat de ceea ce văzuse, a așezat icoana pe o căpiță de fân uscat și a alergat să-i spună contelui. Acesta, preocupat de lucrările pentru noua recoltă, i-a spus să ducă icoana la Biserica Sfântului Dimitrie.
În aceeași noapte însă, potrivit tradiției, Maica Domnului i s-a arătat contelui și l-a mustrat: „De ce m-ai luat de la casa mea?” Înspăimântat de această vedenie, contele a mers dis-de-dimineață să aducă el însuși icoana. Și atunci s-a petrecut prima mare minune. Contele avea o fiică paralitică. Când tânăra a văzut icoana Maicii Domnului, s-a ridicat în picioare și s-a vindecat. Cutremurat de această minune, contele a înțeles că locul descoperirii icoanei nu era întâmplător și a hotărât să ridice acolo o biserică în cinstea Maicii Domnului.
Dar minunea nu s-a oprit aici. Când oamenii s-au întors la locul unde fusese așezată icoana, au descoperit ceva care i-a înfricoșat și i-a umplut de uimire: căpița de fân uscat înflorise. Printre firele uscate apăruseră crini mici, cu frunze verzi și flori albe. De atunci, potrivit tradiției păstrate în Pastra, în fiecare an se repetă această minune. Crinii sunt culeși în lunile aprilie și mai și așezați înaintea icoanelor Maicii Domnului. Acolo sunt lăsați să se usuce.
La 1 august, crinii uscați sunt aduși la biserică, iar preotul îi așază în interiorul ramei icoanei făcătoare de minuni. Și apoi, în zilele premergătoare praznicului Adormirii Maicii Domnului, se întâmplă ceea ce îi uimește pe cei care ajung aici: din tulpinile uscate apar frunze verzi și muguri fragezi. Iar în jurul datei de 15 august, crinii înfloresc.
După Sfânta Liturghie de la praznicul Adormirii Maicii Domnului, rama icoanei este deschisă, iar crinii înfloriți sunt scoși și împărțiți credincioșilor ca binecuvântare. Crinul nu înflorește prin puterea lui. Înflorește la vremea rânduită, lângă Maica Domnului.
Să ne așezăm și noi sufletul înaintea Maicii Domnului, asemenea crinilor uscați așezați înaintea icoanei ei, fără teamă și fără deznădejde, cu tot ceea ce este rănit, obosit și neroditor în noi. Și să-I spunem cu smerenie:
Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, primește sufletul meu așa cum este. Tu vezi uscăciunea lui, rănile lui și toate neputințele lui. Nu mă lăsa să deznădăjduiesc! Roagă-L pe Fiul tău să trimită harul Său peste inima mea și să facă să înflorească din nou ceea ce în mine s-a uscat: credința, nădejdea, iubirea și dorul de Dumnezeu.
(Text preluat)