Alexandru Lungu, un cunoscut preot din Moldova, a relatat o minune produsă la Sfânta Parascheva pentru o familie care şi-a adus copilul de şapte ani bolnav la racla sfintei.
„Este vorba despre o familie care zilele acestea a ajuns să urmărească pagina de Facebook şi în doar câteva ore şi-au făcut bagajele şi Sfânta Parascheva le-a făcut un miracol. Citiţi şi daţi Slavă lui Dumnezeu”, scrie preotul Alexandru Lungu, care a redat mai apoi mărturia unei mame care a trăit un adevărat miracol la Sfânta Parascheva.
Pentru început femeia mărturiseşte preotului că relaţia ei cu Dumnezeu s-a răcit.
„Eu necredincioasa, care ani de zile nu am vrut sa mai aud de Dumnezeu, sfinţi, preoţi. Nu am fost niciodată uşă de Biserică. (…) Era o relaţie rece, mai evadam într-un weekend pe la munte şi atunci din curiozitate, vizitam câte o mănăstire. Lăsam eventual un pomelnic, dar atât tot”, spune femeia, care apoi relatează momentul în care a sesizat că fiul ei are probleme.
„Copilul era foarte agitat, plângea noaptea inexplicabil”
„Necazul meu a început în urma cu 4 ani. Am născut un băieţel perfect sănătos. Vioi, plin de energie, lumina ochilor mei. Fiind o femeie de cariera, recunosc că am neglijat mult partea mea de responsabilitate in ce priveşte creşterea lui. Am angajat o bonă care din nefericire, mult mai târziu am aflat, că tot ceea ce făcea în lipsa mea era să îl proptească pe cel mic în faţa televizorului şi a telefonului, iar ea stătea liniştită pe canapea.
Practic copilul meu de doar doi ani, a crescut cu televizorul. Zi de zi , 8 ore. Adormea la televizor şi se trezea cu televizor. Am depistat în timp faptul că era foarte agitat, plângea noaptea inexplicabil, până când a început să facă crize din ce în ce mai mari. Când vă scriu acest mesaj băieţelul nostru are deja 7 ani.
Până joi nu s spus niciodată Mama, Tata , Apa . Părinte, l-am dus la zeci de specialişti, am cheltuit mii de euro, fără nici un folos. Am fost de câteva ori pe la biserică, dar trebuie să recunosc, superficial, fără aşteptări”.
„Iaşiul este într-o vibraţie aparte, îţi dă un sentiment dumnezeiesc”
„Săptămâna aceasta o prietenă din lista mea v-a distribuit postarea şi am început să citesc. Apoi aţi tot postat şi a început să se nască în inima mea o mică speranţă. I-am soţului că eu plec la Iaşi, noi fiind din Constanţa. Zis şi făcut. Am pus câteva haine într-un bagaj improvizat şi ne-am găsit în Iaşi pentru prima dată. Da , într-adevăr, Iaşiul este într-o vibraţie aparte. Iar apropierea de catedrală îţi dă un sentiment dumnezeiesc”.
„Copilul a fost pentru prima dată liniştit”
„Ne-am aşezat la rândul format, cred ca totul a durat aproximativ 4 ore. În timpul acesta copilul meu a fost pentru prima dată în viaţa mea liniştit. I-am dar câteva cărticele, l-am ţinut în braţe, dar se purta de parca ar fi fost sedat. Părinte, atât am spus când am ajuns in faţa raclei: Doamne dacă iubeşti acest copil şi poţi să-mi dai o şansă, ajută-mă! Părinte, am plecat de acolo încărcaţi, dar totuşi încă nedumeriţi dacă am procedat corect. Mulţi veneau cu haine, cu vată, eu doar am pus palma mea peste vesmântul Sfintei şi l-am atins cu fruntea pe băieţelul meu. Bineînţeles, ca după toată această experienţă am mâncat ceva şi ne-am urcat în maşină, întrucât nu se mai găsea cazare”.
„Sfânta Parascheva îţi mulţumesc”
„Băieţelul meu a adormit şi înainte sa ajungem în Constanţa s-a trezit Părinte spunând exact aceste cuvinte: „Sfânta Parascheva, îţi mulţumesc!” Părinte, copilul meu nu a spus niciodată Mama, iar pentru prima dată în viaţa lui a spus o frază. Va scriu aceste rânduri şi sunt plină de lacrimi şi nu pot să vă aştern în scris ce înseamnă pentru mine acest miracol. Astăzi a început după ce s-a trezit să repete această frază de câteva ori : Sfânta Parascheva îţi mulţumesc! În această după amiaza a venit la mine în bucătărie, m-a luat în brate şi mi-a spus: Te iubesc, mama!
Părinte, copilul meu nu a vorbit niciodată până la 7 ani şi în doar 24 de ore a spus mai mult decât în toată viaţa. Este mult mai liniştit, privirea pare alta, eu cred că Sfânta Parascheva este un miracol pentru oameni. Părinte, dau mărturie că viaţa mea s-a schimbat într-o secundă. Eu nu am fost o Credincioasă, un om fidel lui Dumnezeu, dar Ştiu că Dumnezeu atât de mult ne iubeşte încât are răbdare şi lucrează în aşa fel încât nimic nu este cu neputinţă la El. Sunt convinsă că mărturia mea va atinge multe mame care sunt poate într-o situaţie asemănătoare. Va mulţumesc şi datorită postărilor dumneavoastră, astăzi mi-am recăpătat copilul şi sufletul înapoi. Vă voi purta veşnic în rugăciune şi abia aştept sa ajungem la biserica unde slujiţi. Va îmbrăţişez!”, a mărturisit femeia prin intermediul preotului Alexandru Lungu care a împărtăşit această experienţă pe Facebook.
Marius Boeriu Preluare de pe ,,Bună Ziua, Brașov’’
Da, Sfânta Parascheva este vie! Pot să confirm și eu, în urma unei experiențe trăită în urmă cu puțin timp la racla Sfintei, deși nu sunt demnă de ceea ce am primit acolo. E o „întâmplare” care ține de intimitatea relației mele cu Dumnezeu, motiv pentru care nu voi scrie aici ce mi s-a întâmplat, chiar dacă ar fi, poate, o mărturisire. Aleg, totuși să nu. Tot ce pot să spun e că, într-adevăr, Sfânta Parascheva este vie, prezentă, pur și simplu! Credeți în ea și cereți-i ajutorul!
Deși iubită și de sârbi, așa cum am văzut în Belgrad, Sfânta a vrut să ne fie alături, nouă, și prin trupul ei, spre și mai mult ajutor. S-o cinstim cum se cuvine!
Doamne, ajută!
Scrieți mărturisirea, aveți această datorie, însă numele vă va fi trecut sub tăcere și nescriere. Scrieți acum, dacă puteți.
Cuvioasa îi răsplătește întotdeauna pe credincioși, având câte ceva dumnezeiesc pus de-o parte pentru oricare suflet, în special după credința și nevoia fiecăruia dintre noi, cei care credem și ne punem nădejdea. Fără îndoială, care creștin-ortodox nu știe și mai cu seamă nu acceptă că sfinții sunt persoane vii, că se află printre noi și mai ales în mâna lui Dumnezeu, putând să acționeze prin puterea lor chiar ei înșiși? Cine i-a vorbit Maicii Domnului și a dat greș, adică nu a primit mângâierea ei? Dar Sfântului Ioan Botezătorul ori Sfântului Nicolae care merg până și la păcătoși și la criminali de îi scapă din patimi și din necazuri? Sunt de părere că ostenindu-ne, putem izbândi, deoarece cunoaștem iubirea și disponibilitatea lui Dumnezeu de a ne îmbogăți sufletește.
Părinte, vă rog, am o nedumerire: credeți că Ortodoxia, în esența ei, este mai puțin diluată la ortodocșii de rit vechi? Credeți că ei vor strânge rândurile și vor rezista mai bine în astfel de vremuri, în care se urmărește unirea cu ereticii și nu numai, decât noi, ceilalți, care aparținem celei de rit nou? Pentru că îmi par mult mai aplecați către conservarea și prezervarea dreptei credințe, decât ceea ce remarc prin bisericile noastre, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România neavând nicio comuniune cu nicio
„biserică” care nu prezintă o mărturisire de credința ortodoxă și o succesiune
apostolică autentică. Puteți, vă rog mult, să mă dumiriți în legătură cu diferențele dintre ei și noi? De ce-mi par mai apropiați de adevăr? Mai știu că Patriarhul Teoctist (Dumnezeu să-l odihnească!) a încercat să-i aducă în sânul Bisericii noastre, dar au refuzat.
poate vă ajută acest articol :
Despre stilisti si calendar. Stilistii sunt schismatici.
By pr. Matei Vulcănescu –
10 ani ago
Dupa cum stiam, deja, totul a inceput de la revolta contra schimbarii calendarului, dar apoi au ajuns schismatici, au rupt succesiunea apostolica si ii considera pe cei pe stil nou schismatici.
Aici- eclesiologia BOSVR, semnata de insusi intai-statatorul lor: http://www.manastirea-amd.ro/prezentare-AMD/eclesiologia-bisericii-ortodoxe-de-stil-vechi-din-romania.html
Au o eclesiologie incoerenta, care permite acceptarea Tainelor “schismaticilor pe stil nou” prin iconomie, dar in zig-zag:
– hirotonia intru episcop au primit-o doar cu o singura ocazie (anume, cea care le-a servit lor, in interesul de a se legitima ca “biserica”), cand l-au primit pe PS Galaction Cordun;
– botezul “nostru” il primesc mereu, fiindca este facut in numele Sfintei Treimi si in trei afundari, asa ca il considera valid ca botez de mirean (desi, daca suntem schismatici, nu ar fi trebuit sa fie valid- sunt efectiv incoerenti si se vad urmarile ruperii de Biserica).
Trebuie ceva rabdare ca sa citesti, avand in vedere stilul incalcit, dar merita.
Aici mint in privinta constituirii BOSVR, formuland astfel incat sa nu reiasa ca au avut hirotonii necanonice: http://www.manastirea-amd.ro/prezentare-manastirea-adormirea-maicii-domnului.html
Iata si istoria reala, cu povestea hirotoniilor necanonice, care pe vremuri se gasea si la ei in pagina: http://ro.wikipedia.org/wiki/Galaction_Cordun
Individul a reactionat de parca in el si deciziile lui “originale” statea salvarea Bisericii lui Hristos.
Citat din pagina: Hirotonia de episcopi și preoți. Mitropolitul Galaction, văzând că nu reușește să ia legătura cu un episcop din afara României, fiind în permanență supravegheat, și nereușind să convingă vreun alt episcop din cadrul Patriarhiei Române să adere la mișcarea de rezistență, a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Astfel, la Mănăstirea Copăceni, el a hirotonit noaptea primii doi arhierei, arhimandritul Evloghie Oța († 1979) și părintele Meftodie Marinache († 1977), precum și alți mulți preoți și diaconi.
Cat despre “moastele sf Glicherie”… Nu exista poze, decat o chestie chinuita, cu un fragment din care nu se intelege nimic, si insisi povestesc despre cum au reconstituit scheletul si au turnat peste el “ceara multa si moale”, altfel spus despre cum au fabricat “sfintele moaste”. Vezi: http://www.traditia-ortodoxa.ro/interviu.htm
Citat de la link-ul de mai sus:
Reporter: Cum a fost pentru Sfinţia Voastră ziua în care s-au descoperit moaştele Sfântului Glicherie? Părintele Arhimandrit Nifon: Pentru mine?… Am fost alături de toată scena aceasta…Până în momentul în care a trebuit să i se facă toată rânduiala. Când l-au scos din groapă, l-au aşezat pe masă… După ce i-au spălat osemintele, l-au pus într-un sicriu şi l-au dus unde e veşmântăria. Acolo nu m-au primit, au rămas vreo doi-trei care au citit continuu Psaltirea la capul lui. Au avut ceară multă…I-au aşezat oasele aşa cum le are corpul. I le-au aşezat în sicriu şi toată ceara aceea multă şi moale a îmbrăcat sfintele moaşte…Şi apoi, s-a făcut sfinţirea cuvenită.
De altfel, daca ai lor sunt mucenicii si marturisitorii Adevarului, cum se face ca nu e plin de sfinte moaste, la Slatioara??
Am mai aflat, citind despre BOSVR, chiar de la ei, ca sunt in comuniune cu mateitii si florinitii.
In concluzie, ai nostri, abereaza cu ecumenismul, dar, pana una, alta, nu se trag din vreunii care sa fii adoptat un Crez eretic, ci din arhierei si preoti avand botez si hirotonii canonice, savarsite in numele Dumnezeului adevarat si pastrand succesiunea apostolica. Biserica locala a Romaniei e bolnava, dar e parte din Biserica. Ceea ce nu se poate spune despre BOSVR si alte grupari similare.
Respectul meu, Domnule Ciprian. Ați dat un răspuns minunat. Se vede că sunteți documentat și nu vorbiți pe langă subiect. Aduceți elemente pe care nici eu nu le știam. Fiți mai mult prezent la Comentarii.
Mulțumesc frumos pentru amănunte! Și eu le-am citit documentația pe același site, dar n-am remarcat inadvertențele! Habar n-am avut! Cert e că undeva trebuie să „migrez” (la biserică mă refer) pentru că-s sătulă duminică de duminică să văd maici catolice la Sfânta Împărtășanie! Mulțumesc, în mod sincer, încă o dată!
alte detalii mai găsiți pe acest site:
https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/erezii-schisme-rataciri-sminteli-inselari/stilism/
Sunt schismatici și eretici. Schismatici pentru că s-au rupt de Biserică și eretici pentru că s-au rehirotonit, rebotezat și și-au facut episcopi și „Biserică” paralelă. Lucru interzis de canoane. Doamne ajută!
Asta înseamnă a pune punctul pe i, în cuvinte puține și lămuritoare.
https://www.google.com/url?q=https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ne-vorbeste-parintele-cleopa-vol-3/stilul-vechi-81219.html&sa=U&ved=2ahUKEwjQ9rCw3I6JAxUXgv0HHaTVMUoQFnoECAkQAg&usg=AOvVaw3sPeT6QL8GTVH4iwjIAGXY
Stil nou/Stil vechi Pr. Ilie Cleopa
O altă minune a Sf Parascheva sa întâmplat imediat după Creta când obștea de la Mănăstirea Sf Paraskevi din Milohori urma să fie scoasă/evacuată din mănăstire în frunte cu starețul mănăstirii Pr Maximos Karavas, in urma mobilizării credincioșilor Părintele cu întreaga obște au rămas în mănăstire
E uimitor cum timpul stă-n loc atunci când oamenii se unesc în rugăciune și așteaptă vindecarea, iertarea… mântuirea. De ziua Sfântei Parascheva a fost liniște, deși ofițerii de serviciu au încercat să bage bățul prin gard. Nu le-a mers, pentru că n-au înțeles că nația asta, atât de atașată de credință, nu L-a abandonat niciodată pe Dumnezeu; n-au înțeles că nici opresorii dinaintea lor cu strategii complexe, n-au putut să-L scoată pe Dumnezeu din om. De ce? Pentru că nu poți îngropa ceea ce te salvează! Iar demersurile pe care le fac ei au doar efect de bumerang.
Câtă vreme vom alege să nu ne temem de ei, câtă vreme ne vom aminti Cui aparținem și cine suntem, ca neam, și prin ce încercări sistematice de „întemnițare” a trecut Biserica (avem file de istorie din vremurile de atitudine ostilă puternică împotriva credinței), când, la Vohodul Mare, auzind „Pe fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa.”… ne îndreptăm coloana vertebrală, ne plecăm capetele, și, închizând ochii, îi simțim pe cei care L‑au iubit pe Hristos mai mult decât propria lor viaţă, – vom supraviețui!
Căci, din iubire izvorăște tot. Din iubire crezi, din iubire ajuți, din iubire rabzi, din iubire te jertfești, iar rugăciunea e, probabil, cea mai profundă formă de iubire. Ce am văzut, ieri, la Iași, a fost despre iubire, și a trecut dincolo de ecrane.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să păstrăm cât mai mult, în minte și suflet, liniștea și bucuria zilei de ieri.
D-le Ștefan, probabil mi-ați răspuns mie, care am cerut niște lămuriri despre Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România. Cred că greșiți… iată ce declară ei în „Mărturisirea de credință”: Sfântul Botez se poate face doar prin întreita afundare, invocând la fiecare afundare (completă) câte o Persoană a Sfintei Treimi. Orice altă modalitate de a ”boteza” nu este corectă, iar „botezul” nu este valid. Acesta este singurul Botez al creștinului. BOSVR nu-i rebotează pe cei botezați o dată în dreapta credință.”
Atunci, vă rog să-mi clarificați și mie în ce fel s-au rebotezat? Că nu pricep!
Vă las aici un link, pe care l-am studiat și eu din curiozitate și mai ales din dorința de-a scăpa definitiv de minciuna și prefăcătoria din Biserica noastră, de rit nou: https://www.manastirea-amd.ro/wp-content/uploads/2022/12/marturisire-credinta.pdf
În plus, referitor la fățărnicie, iată ce-a declarat episcopul Ignatie al Hușilor: https://episcopiahusilor.ro/ps-ignatie-domnul-ne-cere-sa-fim-sinceri-el-nu-i-ajuta-pe-cei-vicleni-le-strica-socotelile-chiar
Citez un fragment extrem, extrem de sugestiv: „Din păcate – și îmi asum aceasta – cea mai mare viclenie și nesinceritate este în Biserică și-n oamenii Bisericii, începând de la noi slujitorii și până la credincioșii care vin la biserică. Este foarte multă nesinceritate, nu avem curajul să spunem ceea ce gândim – dar nu în logica unei obrăznicii.” – O fi destul de sugestiv? Că „duhovnicul” meu, spre exemplu, n-are niciodată timp de mine, iar Taina Spovedaniei durează 2 minute pe motiv că oamenii așteaptă la rând și nu poate aloca timp suficient fiecărui enoriaș. De câte ori mă împărtășesc mă gândesc că iau cuminecătura spre osândă, pentru că la mărturisire ori m-am grăbit ori n-am spus totul. Și chiar m-am săturat de asemenea „practici” ale preoțimii noastre!
Îi numiți schismatici și eretici! De acord! Dar noi, cei de rit nou, unde ne situăm? Cum putem fi catalogați după semnarea documentelor oficiale ale Sinodului de la Creta? Cum ne putem numi noi care facem slujbe comune cu papistașii, cel puțin o dată pe an? Că la Biserica pe care eu o frecventez „minunea” are loc de câte 3-4 ori într-un an, iar lumea tace și înghite și nu zice nici pâs pe motiv că-i supără pe preoți.
Nu știu ce să zic… Or fi „băieții” de la Biserica de Rit Vechi rehirotoniți, rebotezați, schismatici, eretici, dar măcar la slujbele lor n-am văzut papistași! Nu mi-i vâră pe gât să-i văd cum își fac cruce cu toată mâna și pe dos, de la stânga la dreapta, să-i văd ocupând locurile cele mai bune în Biserică și să-i văd stând pe scaun inclusiv la Crez și Tatăl Nostru… că de Prefacere… nici nu mai pun problema să se ridice în două picioare! Doream să-l întreb pe Părintele Vasile, de când s-a dat voie în BOR ca papistașii să se alinieze la Sfânta Împărtășanie? Că la Bisericuța mea de cartier, asta fac! Și li se dă de către paroh fără probleme! Repet: n-am văzut o singură dată fenomenul! Deci nu se pune problema unei întâmplări nefericite!
Declar într-o manieră sinceră că încă nu-s hotărâtă cum să procedez! Am fost câteva duminici la cei de rit vechi și mi-am liniștit sufletul. Măcar n-am mai tolerat catolici prin jur. Ah, uitam! Tot la Biserica mea am observat călugărițe catolice (îmbrăcate complet în culoare albă, având pe șalul de pe cap și pe marginea straielor dungi albastre nu foarte groase, dar destul de vizibile, prin urmare, habar n-am să vă spun cărei congregații/abații aparțin) cărora li se oferă Sfânta Împărtășanie în fața ușilor împărătești, exact ca și nouă, tuturor ortodocșilor. Singura diferență este că respectivele își scot încălțările atunci când o iau. Dacă noi ținem lumânarea în mână, maicile catolice își țin pantofii/sandalele ori ghetele, depinde ce poartă în funcție de vremea de afară. Așa că, mi-am permis să vă întreb care vă este părerea, considerându-vă mult mai documentați decât mine. Desigur, hotărârea urmând să mi-o iau singură. Vă mulțumesc pentru răspuns!
Patriarhul Gherman al II-lea al Constantinopolului (sec. al XIII-lea):
„Vă legiuiesc și vouă, tuturor mirenilor, să fugiți alergând departe de preoții care au căzut în erezia latino-cugetătorilor. Și nici în Biserică să nu vă adunați împreună cu ei, să nu luați Sfânta Împărtășanie din mâinile lor, nici anafură să nu luați din mâinile lor, ci să vă rugați singuri în casele voastre. Altminteri veți avea parte de aceeași osândă ca ei”.
Mulțumesc mult, doamnă! Până la urmă, neavând încotro, voi recurge și la metoda Patriarhului Gherman. Nu de alta, dar e infernală situația!
Cei pe stil vechi sunt schismatici, dar și noi (BOR) avem o mare problemă cu calendarul gregorian.
Anul acesta, a fost încălcată una din poruncile bisericești: aceea de a ține cele 4 posturi din an. Au fost doar 3 posturi, cel al Sfinților Apostoli coincizând cu Săptămâna Sfântului Duh. Or, fiind Praznic Împărătesc, nu se postește in săptămâna care ii urmează. Ca în Săptămâna Luminată. E hulă împotriva Sfântului Duh.
Diavolul e foarte răbdător, lucrează încet, dar își atinge ținta, în cele din urmă.
Da, și eu am remarcat aspectul sesizat de către dvs. și l-am împărtășit „duhovnicului”. Știți ce mi-a răspuns? „Ei, și ce? Așa se întâmplă să cadă câteodată, funcție de numărătoare!” M-am uitat la el uluită. Mi-a zâmbit larg, e destul de carismatic, dar cam la atât se reduce preoția și consilierea… la carismă.
Draga PIF,
Anul trecut, în Săptămâna Mare, eram foarte tristă ca nu am unde merge la Sfintele Slujbe. Trăiesc în străinătate. Am 2 biserici românești, fiecare la câte 10 minute de casă, pe jos, dar am renunțat. Cunoaștem motivele.
Tot „răsfoind” eu site-uri ortodoxe și citind una-alta, îmi sare în ochi, efectiv, sfatul cuiva, pe un comentariu: dacă doriți o liturghie curată, ascultați pe părintele cutare….
A fost o descoperire MINUNATĂ. Sunt dure și dureroase predicile părintelui, dar eu de așa ceva am nevoie.
Dacă doriți, până găsiți o biserică cu preot cu cuget curat ortodox, vă dau emailul meu și va indic (după ce-mi scrieți) site-ul respectiv.
flotanta@hotmail.com
Doamne, ajuta!
Vă mulțumesc mult! Acum am văzut mesajul. Imediat vă și scriu!
Constanța … exagerați oleacă. Nu e hulă sa postești după Cincizecime dacă așa s-a stabilit, chiar dacă nu e normal așa ceva datorită calendarului .
Nu se postește in perioada aceea în mod normal… însă datorită faptului că … puncte puncte…trebuia să se aleagă in a anula cu totul postul sau a pune post. Că nici a schimba iarăși calendarul pe vechi nu e o treabă așa ușoară și simplă de făcut.
Nu de la mine vine „exagerarea”. Ci de la preoți în care am toată increderea. Această anomalie este o consecință (foarte gravă, că de-aia e anomalie) a schimbării (siluirii) calendarului, lăsat nouă de Sfinții Părinți. A produs multă sminteala si tulburare în omeni, anul acesta. Tăiem de-aici ca să cârpim dincolo… Este exact ce dorește diavolul, căruia nu-i scapă niciun detaliu. Bisericile care au păstrat calendarul vechi nu au această tulburare, care nu este puțin lucru.
Mila Domnului (cum zicea cuviosul și plin de Duhul Sfânt părinte Proclu Nicău).
PIF, în linkul ce l-am pus mai sus vă lămurește Pr. Cleopa Ilie de ce sunt și eretici și schismatici. Vă spun sigur că nu greșesc în ce am scris mai sus. Dacă ați fi citit canoanele Sf. Părinți nu ați mai avea asemenea nelămuriri și nu ați mai merge pe la ei. În România singurii care țin calendarul vechi și sunt în comuniune cu Biserica ortodoxă universală și au episcopie canonică sunt sârbii. Dacă vreți să țineți calendarul vechi mergeți la ruși, ucraineni( cei canonici), moldovenii ce aparțin de ruși, sârbi, etc.( Faceți ca și Sf. Ioan Iacob Hozevitul care nu s-a rupt de Biserică când s-a schimbat calendarul).Calendarul nu este dogmă. Nu te poți rupe de Biserică pe orice problemă administrativă cum au făcut ei. Toată dogma Bisericii este în Crez. Unde scrie de calendar? Da, s-au rehirotonit, rebotezat și și-au făcut preoți și episcopi pentru că nu au mai recunoscut botezul și hirotoniile din BOR și nici harul după schimbarea calendarului (cel mai recent caz este a preotului Ioan Miron din satul Turdaș AB care după sinodul din Creta s-a rebotezat și s-a rehirotonit prin Canada sau SUA și nu mai recunoaște harul din BOR). Toți care merg pe această cale sunt schismatici și eretici chiar dacă la ei totul pare ortodox. Cât despre problemele din BOR și grăbirea unirii cu ereticii papistași și cu restul de religii și secte, după canoanele Sf. Părinți ne îngrădim de ei și ducem lupta cea bună din Biserică( vezi canonul 15 I-II Constantinopol și celelalte canoane care vorbesc despre erezie). Nu ne facem Biserică paralelă că ne osândește alt canon. Până la un sinod ortodox care să îi condamne ei fac parte din Biserică.( Vezi cum s-a procedat în vremea lui Arie, Nestorie și alți eretici). Căutam preoții care țin cu adevărat dreapta credință și le pasă de mântuirea turmei și mergem la ei. Sfinții Părinți nu au părăsit Biserica, au stat și au luptat până la ultima picătură de sânge(din Biserică). Vă rog să începeți cu începutul, nu cum au început mulți cu sfârșitul( Apocalipsa și sfârșitul lumii). Citiți istoria Bizanțului, istoria Bisericii, luptele sfințiilor în vremuri de erezie, prigoană, marea schismă de la 1054( la fel ca și stiliști au facut și apusenii). Cumpărați Pidalionul, Străjerii Ortodoxiei, Biserica și Ecumenismul și alte cărți, citiți-le, și în colaborare cu un duhovnic și alți preoți ortodocși care o să vă lumineze, să rămâneți în Biserică și pe calea cea dreaptă și să luați decizia cea bună. Rugați-vă la Dumnezeu să vă lumineze calea. Pe cei sinceri și dornici de mântuire Dumnezeu nu îi va lăsa. Cu toate problemele din Biserică să ne bucurăm că am rămas în ea și nu am sărit gardul ca și ereticii și schismaticii. Sper că v-am fost de folos. Doamne ajută! Cu drag, Ștefan Arad
Vă mulțumesc mult de tot, domnule Ștefan! Da, am înțeles până la urmă cum stau lucrurile! N-am citit canoanele Sf. Părinți și nici celelalte cărți recomandate, recunosc, abia am timp să-mi fac pravila de rugăciune (care-i mult mai stufoasă decât acatistele zilelor săptămânii ori rugăciunile de dimineață sau de seară) pe care încerc din tot sufletul să n-o „sar”, deși am zile extrem de aglomerate, uneori. Probabil, voi schimba biserica, în sensul că merg la alta, nu la cea de rit vechi, pe motiv că mi-e teribil de greu să-i mai văd pe papistași stând în fund, tolăniți pe scaune, la Tatăl Nostru, la Crez, la Prefacere ori la cei 6 psalmi din Utrenie, așa cum mi-e peste mână graba „duhovnicului” la Taina Spovedaniei. Frate, ori ai răbdare cu omul, ori pune-ți haina-n cui și fă-te altceva decât preot! Nu știu, șofer de taxi, gunoier, orice! În plus, dacă încerci să discuți cu el despre cipare, vremurile de pe urmă, vaccinare etc. etc. îți trântește-n față expresiile: „Astea-s prostii! Eu m-am vaccinat și n-am pățit nimic! Despre ce fel de cipare vorbești? Baliverne!” Și-o ține mult și bine cu prostiile și balivernele, dar fără argumente, adică, fără să-ți demonstreze de ce ești prost că gândești în felul ăsta. Cam așa stau lucrurile. De aceea am căutat conservatorism în Biserică și nu doar vorbe de suprafață, de complezență.
Vă mulțumesc mult pentru sfaturi și vă doresc numai bine!
PIF, cunosc starea dvs., am trecut prin aceleași frământări, și am fost foarte aproape de a merge la stiliști, deși n-am văzut/ auzit (încă) mizeria despre care spuneți, cu papistașii & Co., pe unde merg, în București fiind, deși conștientizez că, nu târziu, se va generaliza. E doar despre „când”, nu „dacă”. Momentan, știu doar despre ce se întâmplă la Cașin, cu a lor săptămână, care e, deja, „tradiție”.
Tot aici, întrebând, am primit răspunsuri echilibrate.
Dacă sunteți din București, puteți încerca la Mănăstirea Antim (acum c-am scris, m-a luat teama să nu citească și „alții” care să aibă grijă să schimbe lucrurile), și nu numai. Mai sunt și biserici, unele mici, necunoscute publicului larg (ce bine!), unde încă mai putem merge. Căutați. Nu vă lasă Dumnezeu, pentru că vă cunoaște inima, gândurile și intențiile!
La fel, vă încurajez să mergeți la pr. Ilie Lăcătușu și la pr. Constantin Sârbu, care pe mine m-au ajutat enorm! La pr. Ilie Lăcătușu veți întâlni (și) oameni care simt și gândesc ca dvs. Să nu vă luați după „port” (vestimentație); aceștia despre care zic, sunt printre cei la care nici nu ne-am gândi că sunt dintre cei buni… Am rămas surprinsă, a fost o „lecție” care m-a vizat direct, a.î să nu mai pun etichete. Sau, măcar, nu atât de ușor🙂
Doamne, ajută!
Doamna Monica, pe catolici au început să-i bage prin bisericile mici, din cartierele proaste ale Bucureștiului. Deși lângă bisericuța mea există o mănăstire papistașă a ordinului carmelit, dacă nu mă înșel, parcă așa scrie la intrare, totuși ei vin la noi, aproape la fiecare 2-3 săptămâni îi văd prezenți, fix în primele rânduri. Pe de altă parte, i-am văzut asistând în grup și mai numeros la Sfânta Liturghie din Biserica Sf. Mare Mucenic Mina, care nu-i amplasată în zonă rău famată. Nu știu care-i situația, dar turiști nu-s!
Despre Pr. Ilie Lăcătușu vă pot spune că am fost la capela din Giulești și am rămas neplăcut impresionată de organizare. Domnul de lângă Părintele Lăcătușu, am înțeles de la o doamnă c-ar fi un nepot, m-a grăbit la închinare și m-a „eliminat” repede din „schemă” 🙂 declarându-mi răstit: „haideți doamnă mai repede, că trebuie să vină o delegație mai numeroasă de la Călărași și vreau să termin cu coada până atunci”! M-a scârbit brusc! În plus, mirosul din încăpere era insuportabil! Mirosea groaznic a băutură, aveai impresia că te afli într-o speluncă d-aia grețoasă, în care se spală cu motorină pe jos. Am plecat val-vârtej! Omul o fi fost cherchelit, nimic de zis, dar mie una mi-au repugnat atitudinea și emanația.
De Părintele Constantin Sârbu am citit, dar încă nu am ajuns la Sapienței.
Vă mulțumesc mult, doamnă, pentru toate sfaturile! Voi încerca la Mănăstirea Antim, deocamdată duminică am fost la Parohia Cotroceni-Răzoare. Parohul spovedea pe bandă băbuțele, dar mi-am propus să nu mă grăbesc și să stau cuminte ca să mă conving de mai multe. Probabil, acelea sunt „abonate” – ca să zic așa – la preot și le cunoaște mai îndeaproape, tocmai de aceea le triază în viteza aceea…. că le știe metehnele 🙂
Doamne, vezi multe ciudățenii, dar asta-i viața! Problema o fi la mine, nicidecum la ei! Oi fi eu prea pretențioasă și l-oi căuta pe Părintele Iustin Pârvu printre toți și prin toate bisericile. Habar n-am! Cert e, că-mi doresc un duhovnic exact așa cum a fost el! Doamne ajută! Și vă mulțumesc, încă o dată!
PIF ,
iartă-mă, dar ai fost la mormântul pr. Iustin?
Chiar ca el n-ai să mai găsești…poate aproape de el …
acolo este pr. Gherman … vorbește cu el .
PIF, vorbim despre biserica Sf. Mina de la Unirii?! E drept, n-am mai mers acolo de aproape 1a6l, și nici înainte de perioada asta nu mergeam în fiecare duminică, pentru că nu mă simțeam bine, cum suna clopotul mă scotea din minți, preotul paroh, nu mai spun, etc., iar când mai ajungeam, stăteam în spate, cum se intră-n stânga, aproape de icoana și papucelul Sf. Efrem. Dar chiar și așa, nu am asistat niciodată la ceea ce ați scris! Doamne, pur și simplu, nu pot să cred! – și nu, nu planează nicio umbră asupra a ceea ce spuneți, doar că e șocant!
Pot să vă scriu în privat, pe mail?
Mulțumesc!
PIF ,
unu la mână: de azi începând, nu mai ai ce căuta în biserica din cartierul tău unde ( ferească Dumnezeu, pt prima dată aud așa ceva ) îngăduie pe eretici.
doi: dacă așa procedează duhovnicul și nu te lasă liniștit să te spovedești…atunci poți sa îți cauți altul, bineînțeles cerându-i binecuvântare pt a te spovedi la altul din motivele menționate.
trei cu T mare : lasă-i pe stiliști ( schismatici) că dai in ispită de-a dreapta, nu te înjuga cu ei. N-ai ce căuta acolo pt că o să intri și tu sub influența schismei care e alt păcat foarte grav .
Roagă-te Maicii Domnului sa îți găsești un alt duhovnic .
să știi că și în America mai sunt vreo două feluri de ” episcopii” de astea schismatice care se intitulează biserica originală ( genuine) și care se crede singura cu succesiune și e antiecumenista și anti erezii…dar au alte înșelări care la prins vedere nu se văd.
Trebuie avut grijă ….ești o binecuvântată fiindcă ai întrebat . Dar îți zic , mersul la stiliști nu e o rezolvare.
Mulțumesc mult, am priceput după primele explicații și linkuri! N-am știut toate acestea, tocmai de aceea am îndrăznit să-l întreb pe Părintele Vasile, pentru că simțeam eu, pe undeva, că ceva nu-i în regulă, că-s pe cale să greșesc enorm. Aveam așa… un soi de intuiție afectivă, dar Dumnezeu și Măicuța Domnului au vrut ca – prin voi și sfaturile voastre, motiv pentru care vă mulțumesc tuturor încă o dată! – să mi se lumineze calea.
PIF, botez canonic (trei afundări) este una și rebotezare alta. Ei nu au mai recunoscut botezul și hirotoniile lor făcute de preoți canonici. Ei cred că odată cu schimbarea calendarului a plecat și harul din Biserică și toți au devenit mireni cu taine nevalide. Înșelare demonică. Doar un sinod ortodox stabilește, condamnă, mustră, iartă. Era haos dacă fiecare se rupea după capul lui de Biserică. Și ereziile apusenilor au început cu mult timp înainte de ruperea de Biserică de la 1054. Era jale prin Spania de azi cu filioque. Biserica i-a acceptat prin iconomie, până la un timp. Sf. Părinți s-au îngrădit de eretici până când sinodul a dat anatema pe ei. Sunt multe de spus. Lupta este grea dar și frumoasă. Trebuie citit ca să înțelegem lucrurile. Doamne ajută!
Domnule Ștefan, nu contest că aveți perfectă dreptate! Dar eu nu stăpânesc deloc diferențele dintre termeni, așa că n-am știut. Revelația am căpătat-o după ce am început să scormonesc netul în funcție de linkurile primite și să mă documentez. Nu dispun de timp decât foarte rar, în special noaptea, pe tura de noapte vreau să zic, iar atunci mă mai uit pe știri să mai văd ce-i pe lumea asta, că mă trezesc cu vreun război pe cap și eu habar n-am!
Aveți dreptate: trebuie să citesc mai mult în domeniu! Vă mulțumesc mult, mult! Doamne ajută!
PIF, am gmail-ul dvs.și am să vă trimit mai multe materiale. La preotul de care vorbiți să nu mai mergeți nici măcar să vedeți ce face, dacă mai trăiește. Este un ecumenist eretic necondamnat. Nu ai ce să mergi acolo.Te osândesc canoanele care spun că nu avem ce să ne rugăm împreună cu ereticii. Roagă-te acasă până găsești un preot ortodox (nu doar cu numele). Să spovedești comuniunea în rugaciune cu ei. De preotul care nu are timp să spovedească sau o face în grabă să fugi de el. Doamne ajută!
Vă mulțumesc mult, domnule Ștefan! Aștept cu nerăbdare materialele. Pe duhovnic l-am cam abandonat de 3 săptămâni, n-am mai fost la biserica pe care o frecventam că deja ajunsesem să mă enervez de ceea ce vedeam. Ori nervii nu m-ajutau să particip cu sufletul și nici cu mintea la Sfânta Liturghie. Așa că am abandonat și m-am plimbat prin altele. Într-una dintre ele, parohul era bărbierit complet precum papistașii, grăbindu-se cu slujba pentru că veneau cei de la Oastea Domnului să-și țină ritualul. Am fugit efectiv, n-am mai suportat să-mi zică în predică despre cât de patrioți sunt cei din Oastea Domnului! N-am mai stat să se termine, că n-avea rost!
Acum sunt în alta, la Răzoare, relativ aproape de casă, dar să vedem cum o mai fi și aici. Încă n-am depistat „anomalii”, decât că mărturisirile bătrânelelor durau cca un minut – un minut și jumătate. Cronometrat cu telefonul. Îmi vine să râd, pe de-o parte, dar pe de alta mi-aș lua lumea-n cap! Parol!
Mulțumesc mult pentru dialog și pentru răbdarea avută, domnule Ștefan!
Draga PIF,
Anul trecut, în Săptămâna Mare, eram foarte tristă ca nu am unde merge la Sfintele Slujbe. Trăiesc în străinătate. Am 2 biserici românești, fiecare la câte 10 minute de casă, pe jos, dar am renunțat. Cunoaștem motivele.
Tot „răsfoind” eu site-uri ortodoxe și citind una-alta, îmi sare în ochi, efectiv, sfatul cuiva, pe un comentariu: dacă doriți o liturghie curată, ascultați pe părintele cutare….
A fost o descoperire MINUNATĂ. Sunt dure și dureroase predicile părintelui, dar eu de așa ceva am nevoie.
Dacă doriți, până găsiți o biserică cu preot cu cuget curat ortodox, vă dau emailul meu și va indic (după ce-mi scrieți) site-ul respectiv.
flotanta@hotmail.com
Doamne, ajuta!
Părintele Ieronim despre el este vorba. Doamne ajută!
Domnule, Stefan,
Nu știu dacă mie îmi era adresat mesajul dv., dar, în relatarea mea către PIF, nu de părintele Ieronim este vorba (pe care nu-l cunosc).
Doamne, ajută!
Ciprian
Am fost la Mănăstirea Petru Vodă la mormântul Părintelui Iustin acum 4 ani. N-am discutat cu niciun preot și nici n-am văzut vreunul, nici măcar la liturghii, erau toți călugări care primeau banii și hârtiuța cu cei vii și cu cei adormiți. Ce-i drept, am ajuns acolo în pelerinaj prin Basilica, iar în curtea mănăstirii mai erau încă 6 grupuri venite de prin țară. Toate însoțite de preoți. Despre Părintele Iustin am citit destul de mult și știu cu exactitate implicarea sa fenomenală în cadrul ridicării și administrării Mănăstirii Paltin, a orfelinatelor și adăposturilor pentru bătrâni. În opinia mea, NU există și nici nu va mai exista un altul cu o asemenea frumusețe și gingășie sufletească!
Monica
Da, doamnă, despre acea biserică vorbesc! Despre Biserica Sfântului Mare Mucenic Mina-Vergului, din apropierea Pieței Unirii.
Desigur, dacă doriți, puteți să-mi scrieți pe adresa de e-mail. Vă voi răspunde negreșit.
Doamne ajută!
Gânduri bune
Pentru PIF.
Deși am încercat să vă trimit e-mail de 3 ori (de două ori de pe tel., o dată de pe laptop – gândindu-mă că, tel. fiind model vechi, e pe ducă), nu am putut să vă scriu. Nu mi s-a întâmplat până acum. Aș fi vrut să vă scriu în privat, pentru a nu mai încărca aici. Altfel, nu-i nimic secret. Și, deci, nici important.
Acum…
Înainte de toate, vreau să vă spun că mă bucur c-ați scris aici, pentru că, altfel habar n-aș fi avut că s-a ajuns până acolo. Nici nu vreau să știu de cât timp se întâmplă asta la biserica Sf. Mina… Pe mine, Sf. Mina m-a ajutat foarte mult, acesta fiind unul dintre motivele principale pentru care mergeam, uneori, acolo.
Papistașii pe care i-ați văzut asistând la slujbă, au fost împărtășiți ȘI acolo? Nu c-ar conta prea mult.
Teama îmi e(ra) că, începând cu anul viitor, va fi oficial, dat fiind că Paștele nostru va pica în aceeași zi cu al papistașilor, dar se pare că unii au furat startul, tocmai pentru a obișnui oamenii. Se tot bate fierul pe subiectul sărbătoririi Paștelui cu papistașii (sunt și afișe, de multă vreme, cu papa & papa 2.0 Bartolomeu 1), mai ales că, anul viitor se-mplinesc 1700 de ani de la Sinodul 1 din Niceea, dar sigur știți acest lucru și mult mai multe decât mine.
Va fi (pare a fi, deja, în București, după cum spuneți) jale… nu știu unde vom mai merge, pentru că, inclusiv între cei îngrădiți după tâlhăria din Creta sunt tensiuni, din păcate; am mai scris asta o singură dată – sper să nu se supere, din nou, părintele Vasile. Eu nu am reperele necesare de a dibui care dintre cei îngrădiți sunt ce trebuie. Am mers o singură dată la cineva îngrădit, unde nu am simțit să merg și a doua oară. Așa a fost pentru mine.
Eu, din acest motiv, am fost foarte aproape să merg la stiliști, dar șansa a fost c-am întrebat aici, înainte să fac pasul ăsta. Așa a fost să fie, din nou.
Deci, încotro, în curând? În catacombe, probabil. Trăim vremea despre care ni s-a spus că vom auzi despre un preot cum trebuie, la sute de km de noi. Iată că…
Cu ceea ce spuneți despre pr. Ilie Lăcătușu, despre condițiile de acolo, eu nu am făcut un impediment din asta. Se aude că-l vor duce, după ce va fi canonizat, la Periprava. De ce? Nu cunosc. Știu ce a fost acolo și că locația este menționată în Acatistul Părintelui, însă nu înțeleg de ce l-ar lua din București, unde avem atât de multă nevoie de sfinți! Ah, poate tocmai de-aia.
Nu știu dacă este adevărat ce am auzit. Lumea vorbește mult(e)! Vom vedea.
Da, cel care faceți referire este nepotul pr. Ilie Lăcătușu, care poate fi cam „repezit” pentru unii, dar pe care eu nu l-am „(sur)prins” sub incidența alcoolului. Niciodată. Sau, poate, din cauza vârstei, simțul meu olfactiv s-a atrofiat sau sufăr de anosmie nediagnosticată🙂; eu am simțit, de fiecare dată, doar mireasma părintelui Ilie Lăcătușu.
Cimitirul din Giulești se-nchide devreme (acum, cu programul de iarnă, mai devreme cu o oră, înțeleg), din acest motiv, uneori, nepotul părintelui accelerează ritmul: să poată intra toată lumea – eu așa am perceput lucrurile. Ba mai mult, ca peste tot, vin și acolo, oameni și oameni (de la tineri pe motor, oameni la „patru ace”, la oameni vulnerabili dpdv material, până la țigani. La acest lucru mă refeream când v-am spus să nu vă înșele „portul”), pe care e greu să-i ții în frâu, pe toți, cu vorba blândă, mereu, mai ales când ești sub presiunea timpului.
Să vedeți cum e la Sfântul Mormânt, în Ierusalim; n-apuci să îngenunchezi, și… raus!
Știu că, de mai bine de-o lună, nu mai deschid sâmbăta – nu știu de ce, dar poate e din cauză că, recent, a murit ginerele pr. Ilie Lăcătușu, care venea și deschidea.
Vreau să știți că n-am niciun interes/ scop cu acest subiect. Asta, ca să fie limpede din capul locului. V-am scris despre, știind că pe mine m-a ajutat.
La Sapienței, vă atenționez să nu aveți așteptări din partea preotului, la Sf. Liturghie. Eu am fost o singură dată, și n-am simțit să mai merg. E (și) despre cum simte fiecare. Poate, la fel, nu veți fi în regulă nici la Antim! Eu am îndrăznit să vă sugerez exclusiv din trăirile mele.
Despre biserica (de la) Răzoare, am auzit lucruri ok…ish, însă n-aș putea confirma sau infirma, pentru că n-am fost. Dar, atenție, biserica are antene 5G pe ea. La fel ca la Cașin. Ăsta a fost un motiv suficient pentru mine să nu-i trec pragul.
Atât.
Nu știu când sau dacă veți citi acest mesaj, pentru că eu, spre exemplu, nu primesc notificări de aici, în urma comentariilor.
Vă doresc să vă găsiți locșorul, oricare ar fi el.
Doamne, ajută!
Toate cele bune
Monica
Doamnă, habar n-am care-s motivele pentru care nu-mi puteți scrie pe e-mail!
Acelor oameni inimoși, care comentează aici și mi-au scris pe această adresă de e-mail, le-am putut răspunde. În cazul dvs., nu știu cauzele pentru care poșta electronică dă rateuri. Oricum, vă mulțumesc pentru atenționări!
La Părintele Ilie Lăcătușu am fost acum 2 ani și am avut ghinionul cu nepotul și cu mirosul de distilerie. De atunci, n-am mai călcat. După ce am citit cele scrise de dvs., mi-am dat seama că n-am luat în calcul o variantă: înaintea mea să fi intrat la închinare vreun domn sau vreo doamnă care consumase ceva mai mult alcool decât limita de suportabilitate a unui organism și să-și fi împrăștiat miasmele pe acolo, zic și eu! În fața mea era un grup numeros din Vâlcea, olteni simpatici, de altfel, dar cam agitați. Nu am stat să-i fixez pe fiecare în parte (nici nu aveam cum, fiindcă erau mulți și nici nu-i politicos să te holbezi), dar… ceea ce știu este că NU am putut să tolerez „aroma” particulară din capelă. Am presupus că-i nepotul, posibil ca izul neplăcut să fi fost de la alții.
Probabil, de la anul vor exista papistași în bisericile noastre duminică de duminică și-n fiecare zi de sărbătoare. Dacă le dă voie de la „împărăție”, nu vor mai fi opreliști. Deși am senzația clară, că nu toți preoții vor accepta mizeria de mixtură (ortodocși-papistași), în ciuda privilegiilor cu care i-a copleșit rangul, funcția și Ciobotea. Cert e că-i văd la fiecare 2-3 săptămâni, ba, le mai remarc și maicile/călugărițele lor (unele au în grijă copii ortodocși) și mi-e de-ajuns! Doresc să clarific: NU îi urăsc, nu-i disprețuiesc, mi-e milă cât de îndoctrinați sunt, uneori, în sinea mea, îi mai acuz și pe ortodocși că nu-i salvează de la dezastrul în care-s vârâți, acela de-a aparține unei biserici în care NU se manifestă harul Duhului Sfânt, în care Hristos nu-i considerat capul ei, dar m-am născut ortodoxă și vreau să mor tot ortodoxă, fără să mi se atribuie spre toleranță în Sfânta Biserică un amestec/mixaj, un haloimis între catolici, sectanți, ortodocși și alți… ciudați, mixaj derivat/provenit din mintea unora aflați la vârful BOR, care NU mai au nimic în comun cu Sfinții Părinți și cu canoanele ortodoxe.
Cu siguranță, NU sunt o bună creștină, dacă gândesc astfel! Pentru că Dumnezeu este iubire, iertare și îngăduință. Perfect de acord! Doar că eu NU sunt vreo sfântă, ci o amărâtă de păcătoasă! Care n-are habar de dogmatică ortodoxă, de catehism, de nu știu ce altă doctrină filosofico-teologică, care nici măcar abonament în Anticamera de Sus nu și-a făcut de la atâtea abateri/greșeli, dar care-și dorește religia strămoșească neștirbită. Cam asta-i!
Doamnă Monica, vă mulțumesc pentru că mi-ați atras atenția referitor la antenele de pe Biserica de la Răzoare. Nu le-am observat! Voi vedea încotro voi merge și mai ales dacă mai dispun de forță interioară, nu doar să iau la pas Bucureștiul mizer, dar și să asist la slujbe ținute de indivizi în sutană plictisiți, hârșiți într-ale vieții ori ticăloșiți de vremuri. FĂRĂ să generalizez! Iau în calcul și ghinionul, posibil să nu fi nimerit eu normalitatea…
Un sfârșit de săptămână frumos și numai bine!
Doamne ajută!