-Gheronda, de ce are cineva o deosebită evlavie la un Sfânt?
-Pentru ca o persoană să aibă o deosebită evlavie la un Sfânt, trebuie ca Sfântul să-i fi vorbit înlăuntrul său, într-un fel sau altul. Fiecare, din pricina unui anumit fapt care i s-a întâmplat cu ajutorul unui Sfânt, are și o deosebită dragoste față de acest Sfânt. Acest fapt poate fi ceva serios sau poate fi lipsit de importanță. Iată, eu, deoarece de mic mergeam la bisericuța Sfintei Varvara, acolo la Koniţa, am mare evlavie la Sfânta Varvara. Sfânta m-a ajutat și în armată, când, deși eram fără carte, m-au luat la transmisiuni.
M-a ajutat apoi și la sanatoriu, după operația la plămâni. Atunci medicii mi-au spus că de îndată ce se va curăța plămânul, îmi vor scoate furtunașele și aparatul. Și deși trebuia să fie scoase la cinci zile după operație, iată că trecuseră douăzeci și cinci de zile și eu tot cu ele eram, din care pricină sufeream mult. Sâmbătă, pe 3 decembrie, îi așteptam pe medici să mă slobozească de această mucenicie, dar, din păcate, nu au venit. Duminică dimineaţa, când se prăznuia pomenirea Sfintei Varvara, mi-am spus:
„Dacă era să mă ajute Sfânta Varvara, trebuia să o fi făcut până acum. Medicii au plecat. Astăzi, duminică, este imposibil să vină. Acum cine îmi va scoate furtunașele?”. Am spus și vreo două cuvinte de nemulțumire: „Am aprins candela de atâtea ori în bisericuța Sfintei Varvara… Ce plute am pus, cât untdelemn am dus! Am curățat și biserica și am aranjat-o. Și să nu-mi scoată două furtunașe?”. După aceea m-am gândit: „Se vede că am supărat-o pe Sfânta Varvara și de aceea nu s-a îngrijit să mi le scoată…”.
Deodată am auzit zarvă. „Ce se întâmplă? A pățit cineva ceva?” „Vin medicii”, mi-a zis cineva. Nu știa nimeni ce l-a apucat pe director, că le-a spus medicilor dis-de-dimineaţă: „Mergeți și scoateți furtunele călugărului!”. Intră medicii în salon și îmi zic: „Avem ordin să-ți scoatem furtunașele”. Se vede treaba că nu i-a plăcut Sfintei Varvara că am spus acele cuvinte de nemulţumire… Dar mai bine este să nu cârtești! Dacă nu cârteşti, înseamnă că ai noblețe.
(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Volumul IV. Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 99-100)
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi
Patriarhul ecumenic Bartolomeu pomenește la slujba pe Papa .
https://m.youtube.com/watch?v=gbm0Z04SmqY
Vad ca povestea e veche. Atunci era papa Benedict. De atunci s-au schimbat multe. In rau.
Da din păcate .
Am pus filmulețul ăsta pe acest blog pentru ca să vadă și cei care nu știu .
Cel ce I se aseamănă lui Hristos în suferință, I se va arăta Lui și în slavă
Sfântul Nicolae Velimirovici
Fiecare zi de suferință, necaz și umilire vă va aducea veacuri și veacuri de fericire, fiindcă voi veți fi răsplătiți cu cetățenia îngerească în Împărăția Sa. Cel ce I se aseamănă lui Iisus în suferință, I se va arăta Lui și în slavă. Rănile și lacrimile voastre, acum ascunse, vor fi luminate de un soare ce nu apune niciodată. Înfrângerile voastre iluzorii pentru binele Sfintei Sale Evanghelii se vor preschimba în biruință triumfătoare ce nu va fi vestită de oameni, ci de îngerii lui Dumnezeu prin răsunetul trâmbițelor.
Mai bine este pentru cei nedrepți să tremure și să plângă acum, decât la Judecată. Dar voi, purtătorilor de Hristos, bucurați-vă că Mesia al vostru este Judecătorul lumii, fiindcă El va judeca cu dreptate. Iată, Același Iisus pe Care Irod a vrut să-l condamne la moarte din iesle, pe care Iuda L-a vândut pentru treizeci de arginți, pe care mai marii iudeilor L-au chinuit și L-au bătut, pe Care Pilat L-a declarat nevinovat și apoi L-a răstignit pe cruce, care în mari chinuri pe Golgota Și-a dat duhul, Care a înviat cu slavă din mormânt a treia zi și Care S-a înălțat la Ceruri după patruzeci de zile și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, are să vină cu putere și cu slavă.
Va să vină ca Judecător suprem al lumii să judece viii și morții. Va să vină ca Împărat nemuritor, pentru a deschide celor drepți Împărăția cea fără de moarte. În acea împărăție drepții vor străluci ca soarele. Aceasta este credința drepților, a celor smeriți și blânzi, dar neînfricați pe calea cea dreaptă. Această credință nu o pot primi cei ale căror inimi urmează ochilor lor. Această credință este iubită de către cei ce cunosc măreția lui Dumnezeu și dreptatea veșniciei Sale. Pentru ei este o bucurie să mediteze la măreția Dumnezeului Celui Nemuritor, învăluiți fiind de duhoarea morții din jurul lor.
Și bucurie este pentru ei să pășească pe calea dreptății, înconjurați fiind de nedreptate. Măreția dumnezeiască îi atrage și frumusețea dreptății îi captivează. Ei merg pe calea dreptății, dar nu se încred în faptele lor, ci își pun nădejdea în mila lui Dumnezeu. Cu cât sunt mai drepți, cu atât așteaptă cu mai mare înfricoșare Judecata lui Hristos. Dar cei necredincioși de aceea și fac nedreptăți fiindcă ei nu se tem de Judecata lui Hristos. Fericiți sunt aceia care așteaptă venirea Domnului, în putere și în slavă și îi ajută pe frații mai mici ai lui Hristos ca și cum L-ar ajuta pe Hristos Însuși.
Sfântul Nicolae Velimirovici – „Dicționarul vieții veșnice”, Ed. Egumenița, 2014, pp. 387 – 389.
Cel care îi osândește pe ceilalți cade în aceleași greșeli
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Dacă cineva osândeşte pe un altul pentru o greşeală pe care o face şi nu îşi dă seama de căderea sa, ca să se pocăiască, de obicei cade în aceeaşi greşeală, ca să-şi înţeleagă greşeala. Adică Dumnezeu, din dragoste, îngăduie ca el să ajungă în starea celui pe care l-a osândit. Dacă spui, de pildă, că cineva este avar şi nu-ţi dai seama că ai osândit, Dumnezeu îşi retrage Harul Său şi îngăduie să cazi şi tu în avariţie; şi atunci te pui şi tu pe adunat. Până îţi vei da seama de căderea ta şi vei cere iertare de la Dumnezeu, vor acţiona legile duhovniceşti.
Ca să te ajut, îţi voi spune ceva despre mine. Când eram la Sfânta Mănăstire Stomiu, am aflat despre o colegă de-a mea din şcoala primară că apucase pe o cale greşită şi făcea multe suflete să păcătuiască în Koniţa.
Am început aşadar să mă rog să o lumineze Dumnezeu şi să-i dea în gând să urce la mănăstire, ca să-i vorbesc. Am pregătit şi câteva pasaje despre pocăinţă din Sfânta Scriptură şi din scrierile Părinţilor. Într-o zi a venit împreună cu alte două femei. I-am vorbit, şi părea că a înţeles. A continuat apoi să vină adeseori împreună cu copilul ei şi aducea lumânări, untdelemn, tămâie pentru biserică. Odată nişte cunoscuţi de-ai mei, închinători din Koniţa, mi-au spus: Părinte, femeia asta se preface. Aici aduce lumânări şi tămâie, iar acolo jos continuă să păcătuiască cu ofiţerii. Când aceea a venit din nou, am găsit-o în biserică sărutând icoanele. Atunci am început să strig la ea: Pleacă de-aici! i-am spus. Ai pângărit tot ţinutul!. Ea, sărmana, a plecat plângând. Nu a trecut mult timp şi am început să simt un mare război trupesc. Ce este asta? mi-am spus. Niciodată nu am avut o astfel de ispită. Ce se întâmplă?. Nu puteam să găsesc pricina. Am făcut rugăciune. Nimic. Atunci am luat-o la deal spre Cămila. Mai bine să mă mănânce urşii, mi-am spus. Şi am înaintat destul în munte, dar războiul nu mă slăbea. Am scos o secure mică pe care o aveam agăţată la brâu şi mi-am lovit de trei ori piciorul, crezând că prin durere va fugi ispita. Pantoful s-a umplut de sânge, dar nimic! Deodată mi-a venit în minte acea femeie şi cuvintele pe care i le spusesem. Dumnezeul meu, am spus atunci, eu am trăit acest iad numai pentru puţin şi nu-l pot îndura, dar această femeie, sărmana, trăieşte continuu acest iad… Iartă-mă că am osândit-o!. Şi îndată am simţit o răcorire dumnezeiască şi războiul trupesc a dispărut. Vezi ce face osândirea?
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 100-102