Mitropolitul Luca a reamintit clerului că sarcina lor cheie este să se roage pentru încheierea rapidă a războiului. Vlădica a scris despre asta pe canalul său Telegram: „Acum, când trebuie să ne rugăm cu toții împreună pentru instaurarea rapidă a păcii în îndelung încercata noastră Tară Mamă, unii clerici, cedând emoțiilor și patimii mândriei, seamănă dezbinare. Este azi oare momentul potrivit pentru a începe discuții pe rețelele de socializare despre un lucru și altul?
Este oare aceasta prima noastră preocupare într-o perioadă atât de groaznică?” a scris Mitropolitul Luca.
Potrivit lui Vlădica, orice război este opera diavolului.
„Pentru mine, nu doar ca mitropolit, ci doar ca ortodox, cel mai groaznic lucru este că oamenii care provin din același izvor, ale căror mame se roagă în aceeași Biserică, care poartă aceleași cruci la piept, se ucid unul pe altul. Amândoi citesc aceleași rugăciuni înainte de luptă și se întorc la același Dumnezeu.
Inima Maicii Domnului se rupe când vede toată această nebunie a copiilor ei! Sun și îi rog pe Preotul eparhiei Zaporizhia – să nu mai răspândească confuzie în Turma noastră, să nu mai urmeze diavolului. Amintește-ți că va trebui să răspunzi pentru fiecare cuvânt înaintea lui Dumnezeu!” a adresat IPS Sa aceste cuvinte, clerului.
„Astăzi, mai mult ca niciodată, trebuie să-ți trăiești chemarea – să arăți chipul lui Hristos în această lume: să ai îndurare față de toată lumea, să ai milă de toată lumea, să arăți dragoste jertfelnică, mai degrabă decât să te implici în jocurile politice. ”, a rezumat Mitropolitul Luca.
Anterior, UJO a raportat că Episcopul Silvestru de Bilohorodka consideră că încercările unora de a semăna ura și neîncrederea în rândul oamenilor în timpul războiului, sunt o nebunie.
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
Anii pe care îi străbatem sunt foarte grei și foarte primejdioși, dar în cele din urmă va birui Hristos
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Suferințele lumii sunt fără de sfârșit. O descompunere generală, pe familii, și mici și mari. În fiecare zi inima mi se toacă. Cele mai multe case sunt pline de supărări, de neliniște, de stres. Numai în casele care trăiesc după Dumnezeu oamenii sunt bine. În celelalte, divorțuri, unii falimentari, alții bolnavi, unii accidentați, alții drogați!
Mai mult sau mai puțin cu toții, sărmanii, au o durere. Mai ales acum nu au de lucru; datorii de aici, suferințe de dincolo; îi trag băncile, îi scot din case cu grămada. Și nu pentru o zi sau pentru două. Sau dacă un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sănătoși, se îmbolnăvesc din pricina acestei situații. Multe familii de acestea dacă ar avea lipsa de grijă a monahilor, ar petrece cel mai bun Paște!
Câtă nefericire există în lume! Când cineva îl doare și se interesează de ceilalți și nu de sine, atunci el vede întreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovnicești… De multe ori atunci când rostesc rugăciunea „Doamne Iisuse…“ văd copilași mici, sărmanii cum trec pe dinaintea mea mâhniți și se roagă lui Dumnezeu. Mamele lor îi pun să facă rugăciune pentru că au probleme, greutăți în familie și cer ajutor de la Dumnezeu. Întorc butonul pe aceeași frecvență, și astfel comunicăm.
Astăzi lumea s-a umplut de asigurări și asigurări, dar fiind depărtătă de Hristos, simte cea mai mare nesiguranță. În nici o epocă nu a existat nesiguranța pe care o au oamenii contemporani. Și deoarece asigurările omenești nu îi pot ajuta, ei aleargă acum să intre în corabia Bisericii, ca să simtă siguranța duhovnicească, căci văd cum corabia lumească s-a scufundat. Dar dacă văd că și în corabia Bisericii intră puțină apă, că și acolo au fost prinși de duhul lumesc și nu există Duhul Sfânt, atunci oamenii se deznădăjduiesc, pentru că nu mai au de ce să se alipească.
Lumea suferă, se pierde și, din păcate, toți oamenii sunt nevoiți să trăiască în acest iad al lumii.
Cei mai mulți simt o mare părăsire, o nepăsare – mai ales acum – din toate părțile. Nu au de ce să se țină. Se împlinește zicala: „Cel ce se îneacă se agață și de un pai!“. Asta arată că cel ce se îneacă vrea să se prindă de ceva, ca să se salveze. Vede corabia înecându-se și merge sărmanul să se prindă de catarg. Dar, deși vede corabia în primejdie să se înece, nu se gândește că și catargul se va scufunda. Se prinde de catarg și se îneacă mai repede. Vreau să spun că oamenii caută să se sprijine de ceva, să se agațe de ceva. Și dacă nu au credință ca să se sprijine de dânsa, dacă nu se încred în Dumnezeu, încât să se încredințeze complet pe ei înșiși lui Dumnezeu se vor chinui. Mare problemă este încrederea în Dumnezeu.
Anii pe care îi străbatem sunt foarte grei și foarte primejdioși, dar în cele din urmă va birui Hristos.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești I – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 25-26
Credinţa în Dumnezeu este mai uşoară decât necredinţa
Sfântul Nicolae Velimirovici
Omul drept ştie că suferinţa este îngăduită de Dumnezeu spre răbdarea greutăţilor pentru binele altora şi că pentru a ajunge la desăvârşire trebuie să trăiască o viaţă dură ca fierul care, pentru a deveni oţel, este trecut prin foc. Păcătosul care s-a pocăit ştie că suferă şi pătimeşte din pricina păcatelor lui; rabdă greutăţile şi suferă pentru purificarea lui, asemenea unei ţesături care, pentru a deveni mai albă, este supusă la mare presiune şi la frecare. Păcătosul pocăitsuferă greutăţile în lumea aceasta, pentru a nu suferi în viaţa viitoare.
Păcătosul nepocăit, însă, nu înţelege rostul suferinţei. Îi vede vinovaţi pe toţi ceilalţi oameni, numai pe sine se vede lipsit de vinovăţie. Se păgubeşte, pentru că-i lipseşte credinţa şi nădejdea. Drept urmare, martiriul lui este cel mai chinuitor. Din această cauză, crucea lui este cea mai grea!
Cunoaşteţi argumentul Mântuitorului Iisus Hristos: „Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară”. Într-adevăr, credinţa în Dumnezeu este mai uşoară decât necredinţa. Mai uşor este postul decât lăcomia şi luciditatea decât beţia. Mai uşoară este viaţa cu rugăciune decât fără rugăciune. Mai uşor este să faci milostenie decât să-ţi însuşeşti ceva care nu este al tău. Mai fericit este să sprijini viaţa altor oameni decât să o „denigrezi”. Mai fericită este dragostea reciprocă decât egoismul şi ura. Pentru unii, calea dreptăţii poate părea anevoioasă, însă fiecare trebuie să ştie că drumul nedreptăţii este mult mai greu. Uitaţi cât de grea este calea nedreptăţii: cel care săvârşeşte nedreptate mănâncă, dar niciodată nu se satură; jefuieşte şi răpeşte, dar niciodată nu are îndeajuns. Se răzbună, dar nu e mulţumit. Urăşte pe Dumnezeu şi pe oameni, dar nu e fericit. Şi după ce dobândeşte pe pământ ceea ce-şi doreşte, cade şi se prăbuşeşte, iar copiii lui devin cerşetori sau ajung în închisori. Uşoară nu este nici calea omului drept, însă este mult mai uşoară decât calea nedreptului. Luaţi de exemplu pe dreptul Iov. Cu toate că era drept, a avut de suferit foarte mult. Însă credinţa şi nădejdea în milostivirea lui Dumnezeu nu l-au părăsit niciodată şi nu l-au ruşinat.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism, Traducere din limba greacă de prezbitera Iuliana și pr. Iulian Eni, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 83-84
A inceput numaratoarea inversa pt aceaia de peste Atlantic.Toate tarile se vor lupta cu SUA dar nu acum.Cand va incepe al treilea razb mondial de la Ierusalim.
USA isi are coliva in raft.
Nici nu ma mir, dupa cate razboaie au dus oamenii acestia in lume, de-a lungul anilor. Acolo sunt marii granguri ai lumii. Dar sa vedem. Voia lui Dumnezeu.
Cand va disparea SUA va fi pace in lume dupa cum dupa disparitia Atlantidei au incetat persecutiile din Biserica Primara.America e noua Atlantida care va disparea in acelasi mod si iarasi va fi liniste pentru foarte foarte multi ani.