Se numeşte Virgil Ţurcaş şi a îndeplinit această funcţie în cadrul Prefecturii judeţului Sălaj, până la data de 21 iunie, ora 13, 40. L-am cunoscut prin anii 90 ai secolului trecut, când ţărăniştii încă nu fuseseră desfiinţaţi de Băsescu Petrov şi şleahta lui. După dispariţia acestora, Virgil Ţurcaş a sărit în luntrea liberală şi a rămas în politică până la sfârşit, îndeplinind diverse funcţii.
În 12 octombrie 2020 era prefect al judeţului. În această calitate i-am trimis o scrisoare deschisă, rugându-l să o transmita lui Iohannis şi lui Orban. Bineînţeles că n-a făcut-o, nu putea să-şi strice blazonul, dar cel puţin a avut buna cuviinţă să-mi răspundă. Redau un mic fragment din acea scrisoare, alcătuită la supărare, deoarece grangurii ţării au instaurat teroarea numită covid peste România: ,,Voi nu ştiţi încotro vă îndreptaţi, dincolo de împlinirea orbească a unor ordine venite de la nişte demenţi. Ţineţi cu dinţii de nişte privilegii, care se vor risipi curând, precum fumul. Vă chemăm să (re) veniţi în Sfânta Biserică Ortodoxă şi să va bucuraţi de darurile cele veşnice ale Marelui nostru Dumnezeu’’.
Virgil Ţurcaş nu m-a ascultat, a continuat să-şi exercite funcţiile cu mult zel, mai ales după ce plandemia a fost generalizată peste pământul românesc. Îmi spunea cineva, mai demult, că mergea prin instituţiile din oraş, ca să impulsioneze procesul de inoculare a populaţiei cu acea substanţă blestemată, mincinos numită vaccin. Omul i-a atras atenţia cu aceste cuvinte: ,,Lasă oamenii în pace, nu-i trimite la vaccinare, pentru că sunt unii care se simt foarte rău şi te blestemă. Ştii că ai trimis-o şi pe femeia cutare, care acum are grave probleme de sănătate’’. N-a ascultat, şi pentru că acela cu care vorbea era ortodox practicant, l-a îndemnat să citească coranul. ,,De ce să-l citesc?’’ ,,Ca să vezi că mai sunt şi alte religii, nu numai a voastră’’. Din câte ştiu, Virgil Ţurcaş era botezat în Biserica Ortodoxă, numai că ajunsese ca Ortodoxia să fie a altora. A lui – nu.
Privilegiile şi măririle lumeşti s-au risipit ca fumul, la data şi ora menţionate mai sus. În vreme ce se afla în localitatea Hurez pentru a servi masa, o rafală puternică de vânt a prăbuşit foişorul peste ei. Virgil Ţurcaş şi-a încheiat astfel viaţa pământească la numai 52 de ani, şi tare mă tem că se va duce la Judecata particulară într-o stare care nu îndreptăţeşte prea multe nădejdi de mântuire. Bine spunea Psalmistul: ,,Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei? Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă moartea’’ (Psalmul 48).
Aici stă tragedia omului: se crede nemuritor şi trăieşte ca şi cum moartea loveşte doar în alţii. Iată că nu-i aşa. Mulţi din mai- marii Zalăului ar putea învăţa din această nenorocire. Învăţa-vor, oare?
Presbiter Ioviţa Vasile
Doamne-ajuta,Sfinţia Voastră!
Minunat articol ! Printre darururile nenumărate primite de la Duhul Sfânt, fără îndoială se află si cel al scrisului.
Sfârşitul tragic al omului despre care aţi făcut vorbire, sa ne dea de gândit nouă tuturor!. Ce rămâne în urma lui? „Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?” (Ecclesiastul1;2,3)
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Doamne ajuta, Distinsa Doamna Doctor
Cu unda de tristete care m-a invaluit de ieri, Va multumesc si va transmit gandurile mele cele bune. Dumnezeu sa ne ajute tuturor si pe cei adormiti sa-i miluiasca.
Mare petrecere, Ioronimos Liapis distracție cu dușmani feroce ai bisericii, imagini foto cât o mie de cuvinte https://agonasax.blogspot.com/2022/06/blog-post_62.html
E rentabil sa fii ecumenist si sa te insotesti cu vrajmasii Bisericii. Ce daca avem erezii si schisme? Noua sa ne mearga bine. Si le merge din plin. Cinstitii pseudo-ierarhi, uneltele masonilor, o duc bine peste tot, inclusiv la noi. A u ales sa primeasca cele ,,bune” in viata aceasta. Poate ca nici nu cred in Dumnezeu si in viata vesnica, si-atunci ce sa mai asteptam de la ei? Intristator e tot ce se intampla.
Despre frumuseţea fiicei Împăratului
„Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru,” (Psalmul 44: 15).
Biserica lui Dumnezeu este fiica Împăratului. Oricât de săracă şi de lipsită de farmec ar putea ea părea celor care o privesc cu ochiul trupesc, din afară, oricât de prigonită sau de umilită, ea este plină de strălucire regală şi de frumuseţea dinlăuntru.
Regele, Cel Care „este împodobit cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor” (Psalmul 44: 3), dăruieşte din frumuseţea Lui şi fiicei Lui regale.
Biserica lui Dumnezeu este ca un strai al lui Hristos; Hristos sălăşluieşte întru dânsa. Nicio frumuseţe exterioară nu se poate compara cu frumuseţea cea dinăuntru, adică cu frumuseţea lui Hristos.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este fiica Împăratului. Ea este „îmbrăcată în haină aurită şi preaînfrumuseţată” (Psalmul 44: 11). Această haină este virtutea sufletului ei. Că trebuie să înţelegem cuvântul „haină” ca „suflet” se vede din parabola nunţii fiului de împărat. Omul care nu este îmbrăcat în haină de nuntă este izgonit de la masa Împăratului şi pedepsit cu moarte (cf. Matei 22: 11-13).
Adevărata credinţă în Dumnezeu a fost haina aurită şi preaînfrumuseţată a Preasfintei Fecioare. Fecioria, blândeţea, milostivirea, sfinţenia, evlavia, supunerea desăvârşită faţă de voia lui Dumnezeu şi toate celelalte virtuţi, au fost ca nişte alesături cusute cu fir scump pe această haină aurită.
Cu toate acestea, frumuseţea ei adevărată a fost dinăuntru, de la Domnul Hristos Care S-a ascuns în ea şi S-a născut din ea.
Sufletul fiecărui creştin credincios este ca o fiică a împăratului.
Toată frumuseţea sufletului este în Hristos şi vine de la Hristos, Care este în suflet. Sufletul lipsit de Hristos Soarele Dreptăţii este întunecat şi trist, fără chip şi fără frumuseţe, precum şi lumea din care soarele trupesc ar dispărea desăvârşit.
O, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Cela ce eşti Izvorul milostivirilor şi Chivernisitorul cel iubitor de oameni al vieţilor noastre, îmbracă-ne pre noi cu straiul virtuţii, ca să nu ne aflăm goi şi acoperiţi de ruşine în Ziua Înfricoşată a Judecăţii. Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci. Amin!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
https://www.youtube.com/watch?v=atYo4X9CswU&ab_channel=GeorgeGrigoriuChannel
„Postul taie de la inimă toată răutatea”
„Nu ne-ați vorbit despre reținerea de la mâncăruri”, a observat teologul.
– Se subînțelege, a răspuns Ascetul, din cele zise. Ne reținem de la anumite mâncăruri nu pentru că simțim repulsie față de ele, ca și cum ar fi spurcate, ci din motive pur ascetice, astfel că nu cădem în osânda ereticilor.
– Deci, a reluat teologul, consecințele acestei asceze se limitează la păstrarea neatinsă a neprihănirii sufletului?
– Nu, ele se extind mult dincolo de aceasta, a răspuns Pustnicul. Dacă „acest neam (de demoni) nu iese decât numai cu rugăciune și cu post” (Marcu 9, 29) și se are în vedere influența generală a satanei, devine evident cum consecințele ascezei cuprind întreg sufletul. Și, cu toate că încredințarea axiomatică a Domnului nostru Iisus Hristos soluționează definitiv chestiunea, totuși vă voi cita din memorie câte rețin din Sfântul Vasile cel Mare: „Fiindcă nu am postit, am căzut din paradis; să postim, deci, ca să revenim în el”.
Și alta: „Postul înalță rugăciunea la Cer, devenind un fel de aripă a ei în mersul spre cele de sus; postul este spor al caselor, mamă a sănătății, pedagog al tinereții, podoabă a bătrâneților, bun însoțitor în călătorii, colocatar sigur pentru conlocuitori”.
Și Sfântul Hrisostom: „Să iubim postul, căci este mamă a înțelepciunii și izvor a toată filosofia”.
Cum cântă de asemenea și Biserica noastră: „Postul taie de la inimă toată răutatea”.
Prin urmare, dacă postul, care constituie numai un element al întregului ciclu al ascezei, poate aduce atâtea bunuri duhovnicești, atunci lucrarea împreună a tuturor formelor care constituie asceza, ce fel de transformare a omului lucrează? Pentru încredințare întrebați și pe părinții sfinți de față, care negreșit cunosc mai multe decât mine…
– Drept învățați, frate sfânt, cuvântul adevărului venerabilei noastre Maici, Biserica, a zis Bătrânul Teolipt. Voi, Pustnicii, aveți o cunoaștere foarte adâncă în ce privește condițiile vieții sufletului, ca unii care trăiți mult mai aspru decât noi filosofia după Hristos și dați mărturie zilnic de aceasta prin conștiința voastră. De aceea v-ați învrednicit să vă bucurați încă de aici de eliberarea de patimi, „cu care ne-a eliberat Hristos” (Galateni 5, 1).
Teoclit Dionisiatul, Dialoguri la Athos. Volumul I – Monahismul aghioritic, traducere de Pr. Prof. Ioan I. Ică, Editura Deisis – Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, Alba-Iulia, 1994, pp. 179-180
Lasă-L pe Hristos să intre în existența ta…
„Căci ajutor mai mare decât Iisus nu vei afla în toată viața ta. Fiindcă numai Domnul singur cunoaște, ca Dumnezeu, vicleniile, meșteșugirile și înșelăciunile dracilor.” (Sfântul Isihie)
Un ajutor mai bun decât rugăciunea lui Iisus nu vei găsi în toată viața ta, fiindcă rugăciunea este chemarea și folosirea numelui lui Iisus, care îți dă energia, lucrarea Lui. Deci, când tu pomenești numele lui Iisus, Îl folosești pe Iisus ca pe propriul tău organ. De aceea, zice: ajutor mai mare decât Iisus nu vei găsi în toată viața ta.
Sfântul (Isihie) vorbește aici cu multă limpezime ca să ne spună: Oriunde ai merge în lume, chiar și în stele, niciunde nu vei putea găsi un ajutor, un instrument mai bun decât Iisus, fiindcă El știe toate înșelăciunile satanei și poate să-l războiască. Tu, orice ai face, nu poți să știi când e satana și când ești tu, care te ispitești pe tine însuți, și nici când te cercetează Dumnezeu.
Nu înțelegem aceasta pentru că trăim cu indiferență. De cele mai multe ori însă, pe când ne îndeletnicim cu noi înșine, cu problemele noastre, cu durerea noastră, cu pofta noastră, cu tot ce se mișcă în noi, în acest timp dormim un somn adânc, neștiind că demonii prăznuiesc dănțuindu-și hora lor, iar noi ne omorâm pe noi înșine. De aceea, lasă-L pe Hristos să intre în existența ta.
Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Cuvânt despre trezvie. Tâlcuire la Sfântul Isihie.
Si de ce vine razboi?Sa curete.Au ajuns paganii sa interzica faradelegile iar crestinii le adopta ca legi?Vedeti unde suntem?Vedeti cine suntem si cat credem in Hristos?Papa flutura steagul homosexualilor iar regele Qatarului interzice pacatul desfranarii.Si va vaitati ca de ce vor veni navala paganii peste noi.Uite de ce:din cauza pacatoseniei pt ca ei vor zice ca sunt mai curati ca noi si ca de-aia vor fi indreptatiti sa ne cucereasca.Care sunt mai pacatosi:rusii care nu au adoptat homosexualitatea chiar daca violeaza si femei si oameni sau europenii care au adoptat legi homosexuale?Normal ca europenii sunt mai pacatosi.Sa nu i mai judece ei pe rusi de ce fac.Care sunt mai nebuni si animale:rusii care nu au adoptat legile pro homo si violeaza femei si oameni sau europenii care chiar daca nu violeaza femei si oameni au adoptat legi pentru:necrofilie,adica sex cu cadavrele de oameni si de animale,zoofilie,pedofilie,homosexualitate,iar in bisericile din vestul salbatic al Europei”preotii””crestini”au oficiat „cununii”ale oamenilor cu cai,vaci,caini?Normal ca europenii sunt de o mie de ori mai pacatosi ca rusii.Normal ca salbaticii ne-dresabili sunt europenii.
Sexul va fi interzis la Campionatul Mondial pentru prima dată în istorie!” Avertisment pentru suporterii care călătoresc în Qatar
Campionatul Mondial din 2022 se desfășoară în perioada 21 noiembrie – 18 decembrie și va avea loc în Qatar.
author logo
SPORT.RO
Data publicarii: Luni 20 Iunie 2022, 11:57
Data actualizarii: Luni 20 Iunie 2022, 12:00
DIN ARTICOL
„Sexul va fi interzis la Campionatul Mondial pentru prima dată în istorie!” Avertisment pentru suporterii care călătoresc în Qatar
Nasser Al-Khater: „Vor avea dreptul să asiste la meciuri, dar cu o condiție!”
Qatar este cunoscută ca fiind o țară strictă în legi și reguli de toate tipurile, astfel că ediția aceasta a Campionatului Mondial se anunță a fi una cu adevărat „specială”, în contextul în care fanii care au în plan să călătorească au fost deja avertizați în legătură cu anumite reguli. Legile se aplică oricui merge în Qatar, iar pedepsele sunt extrem de dure, astfel că au apărut avertismente serioase.
Astfel, susținătorii trebuie să fie extrem de atenți la legile locale, după cum a informat o sursă din poliție pentru tabloidul britanic Daily Star.
„Sexul va fi interzis la Campionatul Mondial pentru prima dată în istorie!” Avertisment pentru suporterii care călătoresc în Qatar
După ce fanii englezi au fost avertizați în privința posesiei de droguri la Campionatul Mondial, acum primesc un nou avertisment. Qatarul are legi stricte și în privința sexului, iar suporterii au fost informați că singurele excepții acceptate sunt în cazul în care un cuplu este căsătorit.
În caz contrar, fanii riscă pedepse dure. Sursa citată informează că sexul între persoanele care nu sunt căsătorite poate fi pedepsiit cu până la 7 ani de închisoare.
„Sexul este ‘scos din meniu’, doar dacă nu mergi în calitate de cuplu căsătorit. În mod clar vor fi reguli stricte împotriva aventurilor de o noapte la acest turneu.
Nu vor fi deloc petreceri, toți trebuie să fie atenți la acest lucru, asta dacă nu își doresc să se supună riscului de a ajunge în închisoare. Practic, va exista o interdicție la sex la această ediție a Campionatului Mondial, pentru prima dată în istorie. Fanii trebuie să fie pregătiți”, a informat o sursă din poliție pentru Daily Star.
Nasser Al-Khater: „Vor avea dreptul să asiste la meciuri, dar cu o condiție!”
Nici homosexualitatea nu este privită cu ochi buni, iar pe acest subiect, chiar directorul executiv al turneului a transmis un mesaj clar. Liderul din Qatar a vorbit pentru CNN despre subiect, iar declarațiile sale au stârnit o nouă serie de controverse și reacții negative.
„Demonstrațiile de afecțiune în public sunt văzute rău și asta se aplică tuturor. Qatar și țările vecine suntem mult mai conservatoare și cerem ca fanii să respecte asta. Suntem siguri că vor face asta, așa cum și noi respectăm diferite culturi, sperăm ca și a noastră să fie respectată.
Toți vor veni în Qatar ca suporteri și participanți la un turneu de fotbal și vor putea face ceea ce fac toți. Îi întâmpinăm pe toți și îi invităm să vină să cunoască țara înainte de Mondial. Nimeni nu se simte amenințat aici, cred că percepția de pericol e datorată acuzațiilor multiple și știrilor care dau o perspectivă negativă țării”, a spus Al-Khater, citat de Marca.
Urmăriți SPORT.RO
Extraordinar cuvântul Părintelui Visarion Alexa! Recomand din toată inima!
https://www.youtube.com/watch?v=nIKVVssQqmk&ab_channel=doxologia.ro
Aceasta este doar o parte a pocăinţei
Când ne gândim la pocăinţă, vedem mereu imaginea obscură sau cenuşie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atat de întunecat şi de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viaţa care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinţei, mai bine zis trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăinţa trebuie să crească în bucurie şi lucrare. Fără acestea, pocăinţa este neroditoare, fără acestea, ceea ce putea deveni pocăinţă se transformă în regret, regret steril care de cele mai multe ori omoară forţa de viaţă în loc să o trezească, să o înnoiască.
Când, ca rezultat al unei cugetări profunde asupra noastră, asupra Evangheliei şi asupra căilor lui Dumnezeu, ne punem în faţa păcatului nostru, înaintea infidelităţii faţă de cea mai înaltă vocaţie a noastră, atunci desigur în inima noastră se înfige o durere acută, o ruşine adâncă pentru faptul că suntem atât de departe de ceea ce am fi putut fi, că semănăm atât de puţin cu ceea ce a pus la cale Domnul faurindu-ne. Insă aceasta trebuie să fie doar un impuls pentru a începe să trăim o viată nouă.
Da, trebuie să zăbovim asupra trecutului, să scrutăm cu privire neîndurătoare laturile întunecate ale vieţii noastre, ale gândurilor şi ale zvâcnirilor inimii, ale dorinţelor, ale faptelor şi ale atitudinilor. Să privim la acestea treaz şi aspru, aşa cum medicul examinează pe cel bolnav, aşa cum privim uneori, la drum de noapte, calea: să nu ne rătăcim, să nu cădem.
Toate trebuie să le vedem, tot ce este accesibil privirii, şi pentru toate să răspundem cu sinceritate; să ne asumăm până la capăt ruşinea, să primim până la capăt suferinţa, să nu căutăm scuze pentru ca durerea să fie mai puţin acută, iar ruşinea mai puţin arzătoare.
Doar trăindu-ne umilinţa cu toată puterea posibilă ne putem rupe de ceea ce provoacă această umilinţă. Pe când, dacă încercăm să ne atenuăm puţin chipul păcătoşeniei, să ne facem ruşinea ceva mai acceptabilă (măcar şi zicându-ne: „Sunt păcătos ca şi toţi alţii” sau „Cum aş fi putut proceda altfel!?”), dacă ne străduim să înăbuşim în noi această durere, atunci pocăinţa devine imposibilă. Căci doar prin conştientizarea groazei, a puterii ucigaşe a păcatului, a ruşinii faţă de faptul că nu suntem vrednici de noi înşine – cu atât mai mult de alţii şi de Dumnezeu – putem găsi
în noi puterea de a ne smulge din această captivitate; însă cât timp ne complăcem în captivitate, rămânem captivi.
Mustrările de conștiință nu sunt încă pocăință; poți să-ți reproșezi toată viața faptele urâte și cuvântul răutăcios, gândurile și simțirile întunecate, și să nu te mai îndrepți. Mustrările de conștiință pot face din viața noastră un iad adevărat, însă mustrările acestea nu ne deschid porțile Împărăției Cerurilor; la ele trebuie să se adauge încă ceva: ceea ce alcătuiește inima pocăinței, și anume întoarcerea către Dumnezeu cu nădejde, cu încredere că lui Dumnezeu îi vor ajunge și dragostea ca să ne ierte, și puterea ca să ne schimbe.
Mitropolitul Antonie al Surojului, Bucuria pocăinței, Ed. Marineasa, 2005
Aceste trei cuvinte alungă gândurile întristării. Repetă-le în vremea încercărilor şi a necazurilor
În vremea încercărilor şi a necazurilor, atunci când inima este înconjurată, împresurată de gândurile îndoielii, puţinătăţii de suflet, nemulţumirii, cârtirii, trebuie să ne silim a repeta adesea, fără grabă, cu luare aminte, cuvintele „Slavă lui Dumnezeu!”.
Cel ce va crede întru simplitatea inimii sfatul înfăţişat aici, şi îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata putere a slavoslovirii lui Dumnezeu, acela se va bucura de aflarea unei noi cunoştinţe atât de folositoare, se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice şi lesnicioase împotriva vrăjmaşilor gândiţi.
Singur răsunetul acestor cuvinte rostite atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, singur răsunetul acestor cuvinte rostite cu silire de sine, parcă numai cu gura şi parcă în văzduh, este de-ajuns ca toate căpeteniile văzduhului să se cutremure şi să se întoarcă, fugind.
Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Editura Sophia, București, 2000 – fragment