Pomenirea lui 29 aprilie
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Sfinților închisorilor din România care ați pătimit pentru credința ortodoxă, neam și țară rugați-vă lui Dumnezeu pentru poporul român ortodox!
Postez o dovada,un mic fragment care dovedeste ca NATO actioneaza la comanda politica.Multi nu l-ati observat.
„In pregătirea recomandărilor privind cerințele de forță, comitetul militar și comandanții majori, în limitele informațiilor puse la dispoziție, au ținut cont de îndrumările cuprinse în Directiva Politică. și MC 48/2 „Măsuri de implementare a Concepției Strategice”. Comitetul Militar nu și-ar îndeplini datoria dacă ar trimite să recomande forțe inadecvate Amenințării „fapt ce indica clar ca NATO si-a pus la cale si alte structuri (de mercenari neo-cruciati papali) militare paralele cu NATO,in afara de cele americane in caz de amenintare.
Din nefericire, au rămas prea puțini Gheorghe și Ioni dispuși să „bea libertatea din ciuturi”, dispuși „să-și pună sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane”! Mesajul poeziei este extraordinar, dar nu mai există peste veacuri aceeași contemporaneitate a vlăstarelor aceluiași popor, ca și simțământul apartenenței la același trunchi – neamul românesc, care să se adăpostească în sufletul fiecăruia – implicând solidaritate, mândrie, statornicia țelurilor – imboldul de a duce mai departe și de a înălța – cu jertfe la nevoie – nepieritoarea ființă a acestei țări.
NU voi pricepe niciodată mecanismele unei asemenea „dizolvări” (ca s-o numesc astfel, pentru că nu știu cum altfel s-o încadrez) a fibrei românilor, transformarea lor într-o națiune fără reacție, dar mai ales fără țintă! Oricâte operațiuni psihologice (de tip PSYOP) s-ar fi încercat asupra noastră și-a materialului nostru ereditar, tot NU s-ar fi putut să se ajungă aici, tot NU ar fi trebuit să renunțăm la rostul nostru pe acest pământ curățat de vitregii, tot NU ar fi trebuit să uităm că suntem mandatari ai atâtor jertfe făcute de înaintașii noștri, că suntem titulari ai unei răspunderi față de originea noastră și față de locul originii noastre: România.
Puntea dintre ieri și mâine, care ar fi fost necesar să fie construită zi de zi, pătimaș și tenace, a fost complet distrusă, acest aspect fiind doar unui dintre rolurile unui capitalism crud și nemilos adus și implementat după lovitura de stat din ’89, deoarece în vigoarea inimii multora dintre noi NU mai sălășluiesc străbunii și nici tezaurul moștenit, întreaga metamorfoză din ultimii peste 30 de ani având capacitatea unui pumnal bine înfipt în viitorul acestei țări, reprezentând, de fapt, perfecta definiție a irosirii unei națiuni care și-a jucat viața doar pe cartea căpătuielii.
O parte semnificativă dintre noi a uitat că suntem făuritori ai propriei istorii, că există clipe decisive și momente hotărâtoare, că Dumnezeu ne-a oferit posibilitatea să alegem de fiecare dată și MAI ALES să deținem pionieratul deciziei concrete în noianul de solicitări și variante cu care ne-au atras occidentalii. Este ceea ce se cheamă rostul, sensul și rațiunea unei acțiuni, este ceea ce se cheamă nu numai viitorul nostru ca specie, ci și al României căreia îi aparținem. O alchimie care NU ne-a reușit și de care generațiile care vor veni după noi NU va dispune. De ce? Cred că o spune mult mai bine decât mine jurnalista Cora Muntean: https://www.activenews.ro/opinii/Cora-Muntean-Televizorul-Telefonul-si-Prostia-181761
Mai trezește conștiințele versurile inegalabilului Radu Gyr? Slabe șanse! Și pe cât conștientizăm mai greu că totu-i pierdut, pe atât ne afundăm mai mult, FĂRĂ să mai deținem acea însușire formidabilă a reconsolidării arhitecturii spiritului românesc: întregire, neatârnare, dreptate.
Hristos a inviat! Doamne ajuta, sora Ecaterina! Sufetul curat, deschis si modeat intru legile Lui Hristos, al poporului roman, a fost faramitat si remodelat inca din anii 50, de a inceputul comunismului, cand oamenii au fost adusi in orase sa munceasca, sa locuiasca in cutiile de chibrituri, sa mearga pe strazi si bulevarde fara frica de-a fi vazut facand ceva nelalocul lui, de catre obstea locala in care traia neam de namul lui si in care erai constrans crestineste, sa faci ceea ce Hristos ne-a lasat sa facem. Altiminteri, deveneai persoana non grata, si primeai iertarea batranilor doar dupa ani de zile de nevointa la revenirea in moralitatea crestina.
Am ajuns a concluzia (poate nu e corecta, cine stie?) ca Nicolae Ceausescu s-a abatut de la planul comunistilor in ultimii zece ani, din dragoste pentru tara lui, dar, cu durere spun: daca avea dragoste si de Dumnezeu si ar fi fost un ortodox adevarat, ma indoiesc ca ar fi devenit jertfa criminalilor care au pus mana pe Romania, in ziua Nasterii Domnului.
Eram copil, in gimnaziu, si diriginta mea era profesoara de limba romana, din Cernauti, si ne spunea des: ,,dragii mei copilasi, cand se va termina cu taranimea romana, se va termina cu poporul nostru, tinut aici doua mii de ani, doar de catre credinta strabunicilor nostri!
Dumnezeu s-o odihneasca, pe draga mea, Maria Gusevatai!
Adevărat a înviat!
Îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului, dar abia acum v-am observat comentariul.
Ceaușescu a fost o victimă pentru că a îndrăznit să iasă din rândul impus de mafia khazară. Vă recomand (dacă nu cumva ați citit-o) cartea „Sincronicitate și Simbol în executarea lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu” scrisă de Bogdan Herzog, în care veți constata că totul a fost premeditat și pregătit cu mare migală și în detaliu, că au avut loc niște ritualuri anti-creștine cu ocazia Crăciunului în România și mai ales în raport cu decesul soților Ceaușescu. Vă mai întrebați de ce și mai ales pentru ce am ajuns o națiune aflată în pragul extincției? N-o mai faceți! Coincidențe nu există! Cel puțin, nu în cazul răposatului președinte! Dacă era sau nu credincios, habar n-am! Știu că și-a îngropat părinții-n Scornicești în credința creștin-ortodoxă în mod tradițional.
Da, aveți perfectă dreptate! Atunci când va dispărea satul românesc (și mult nu mai are, deoarece România nu-i capabilă să descătușeze forța internă), nici țara aceasta nu va mai fi! În primul rând, România trebuie să aibă conducători de glie ca să poată să fie un stat suveran, nu robi ai intereselor occidentale, dar, din nefericire, cetățenii au renunțat la luptă, vor sclavie în formă continuată (ca-n Dreptul Penal) și eventual vor să ajungă niște ciudățenii asimilate în cadrul periferiilor altor națiuni. De ce ciudățenii? Pentru că niciun stat vecin arealului nostru geografic NU deține aceleași tradiții, obiceiuri, aceeași spiritualitate așa cum sunt ale noastre. Fără țărănime, leagănul civilizației românești va fi transformat în cenușă! Dar dacă asta ne dorim unii dintre noi… și se întâmplă ca doritorii să fie majoritari, atunci asta avem!
Acolo unde se va arăta voia lui Dumnezeu, nici cele mai puternice obstacole nu vor birui
Sfântul Cuvios Lev de la Optina
Dorința voastră de a ști despre mine dacă mă îngrijorez, n-o pot satisface întru totul printr-un simplu răspuns: voi spune doar că în exterior nu se vădește prin nimic, iar înăuntru, chiar dacă se întâmplă ceva tainic, nu am cunoștință de aceasta, ci doar siguranța că nimic nu mi se poate întâmpla fără îngăduința lui Dumnezeu. Iar dacă El va voi să-mi trimită ceva pentru păcatele mele, acestea trebuie să le primesc cu umilință, pentru că nicăieri nu putem fugi de mâna Lui.
Acolo unde se va arăta voia lui Dumnezeu, nici cele mai puternice obstacole nu vor birui.
Iar Milostivul Dumnezeu le împlinește și le transformă pe toate întru voia Lui și spre folosul nostru, chiar dacă o face la vedere prin mijloace și urmări neplăcute nouă. Noi cu ajutorul Multmilostivului Dumnezeu vom răbda și vom vedea.
Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 102
Să ne aşezăm cu umilinţă în faţa lui Dumnezeu şi să-I vorbim parcă la ureche
Sfântul Teofan Zăvorâtul
Rugăciunea este lucrul cel mai important. Ea este calea noastră către Dumnezeu; toate celelalte sunt doar mijloace ajutătoare ale acesteia. Spun însă că trebuie să facem o cât de mică pregătire înainte de rugăciune. Nu treceţi dintr-odată la Dumnezeu; trebuie să vă gătiţi duhovniceşte. Cum face lumea când merge la împărat? Măcar puţin înainte de aceasta să ne gândim şi la noi înşine, şi la Dumnezeu. Cine suntem noi şi cine este Acela cu Care vrem să vorbim? Ce ne este nouă de trebuinţă şi cu ce drept îndrăznim să-I cerem acestea? Şi aşa mai departe.
Principalul este ca, de la început, să ne aşezăm cu umilinţă în faţa lui Dumnezeu şi să-I vorbim parcă la ureche, simplu, copilăreşte. Ce bine este să faci metanii, ce bine este să stai în poziţie de drepţi, fără a-ţi slăbi alene şi neglijent mâinile şi picioarele, ci ţinându-le într-o oarecare încordare! Doamne, miluieşte-ne! Să ne dea Domnul să ne nevoim, fiecare cu puterea şi cu sârguinţa pe care o are. Maica Domnului să vă acopere cu acoperământul Ei!
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, Editura Sophia, București, 2012, p. 16
Doamne! Tu toate le ştii. Fă cu mine precum voieşti…
Arhimandritul Ioan Krestiankin
Mulţumiţi Domnului pentru mila Lui şi nu o refuzaţi din mândrie.
Nu vă apucaţi să-i învăţaţi pe alţii, căci aceasta este uneltirea vrăjmaşului, care v-a ţinut sub tutelă până de curând şi v-a împins acum dintr-o rătăcire într-alta. Acum el a inventat pentru dumneavoastră altă momeală, ca să vă abată de la calea mântuirii. Amintiţi-vă din ce beznă v-a chemat Domnul şi ţineţi minte că mintea dumneavoastră nu a putut să facă altceva decât să vă ducă pe căile pierzării. Domnul nu v-a însărcinat să-i mântuiţi pe alţii, căci îi mântuieşte El Însuşi pe căile ştiute numai de El. Iar dumneavoastră urmaţi-vă calea purtând cu răbdare epitimia bolilor şi mulţumind pentru ea lui Dumnezeu.
Rugaţi-vă mai des cu rugăciuni scurte: „Doamne, binecuvântează!”, „Doamne, ajută!”, învăţându-vă să le faceţi pe toate în viaţă cu binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu. Ba să primiţi în inimă şi această rugăciune: „Doamne! Tu toate le ştii. Fă cu mine precum voieşti. Amin!”.
Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra dumneavoastră! Urarea mea este să vă ţineţi tare de nepreţuitul mărgăritar al credinţei pe care vi l-a dăruit Dumnezeu.
Din Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, p. 103
Dl Ion Iliescu e chemat la Tribunal.
Acu’ la batranete da socoteala la tribunale.Acu’ sa privim si din partea lui:de ce e tot chemat?Ca sa tot taca.Daca ar spune acum tot ce stie:ar deveni cu viteza martir,ar dovedi ca iubeste poporul si poporul pe el fara discutie si numele lui nu i s-ar sterge deloc.
Dumnezeu cand i-a scris Decalogul lui Moise pe Muntele Sinai Era rastignit pe Cruce,plin de sange si incoronat cu spini.Moise nu I-a vazut fata nu pentru ca nu vroia El si nici pt ca Moise ar fi murit de durerea inimii la asa drama ci pt ca Fata Lui,infatisarea Lui frontala era un fluviu de sange de la cap pana la Sfintele Lui Picioare iar tablele Decalogului au scrisul rosu pt ca literele au fost incrustate cu sangele din degetul Lui.De aceea Chivotul Legii in care erau Tablele Decalogului avea asa de mare putere sa faca minuni de omora batalioane de armate intregi inarmate pana la radacina parului.