La data de 22.12-2021, Tribunalul Botoșani a dat câștig de cauză celor 257 de săteni care fuseseră evacuați din Parohia Schit Orășeni în mod abuziv, decizând repunerea lor în situația anterioară.
Instanța a recunoscut dreptul lor de folosință asupra bunurilor bisericești, dreptul lor de a primi servicii religioase ortodoxe, în conformitate cu Statutul BOR, și, cel mai important, faptul că sunt încă membri ai Bisericii Ortodoxe Române și deci ai Adunării parohiale de la Schit Orășeni, întrucât împotriva lor nu s-a pronunțat o excludere din Biserica Ortodoxă Română.
În consecință, cei 257 de credincioși îi solicită mitropolitului Teofan să îi repună în drepturile lor, cu respectarea conștiinței lor ortodoxe, care refuză comuniunea cu un episcop semnatar al deciziilor din Creta și promotor al ecumenismului.
Înaltpreasfinția Voastră,
Subsemnatul, Mihai-Silviu Chirilă, membru al Parohiei “Schimbarea la Față” Schit Orășeni, Comuna Cristești, Protopopiatul Botoșani, în nume propriu, în calitate de contestator apelant, și ca reprezentant, recunoscut ca atare de instanță, în urma dezbaterilor din dosarul nr. 15627/193/2019, al celor 257 de contestatori apelanți, față de care s-a dispus repunerea în situația anterioară executării silite, prin Decizia civilă nr. 560A/2021, pronunțată în ședința publică din 22.12.2021 a Tribunalului Botoșani, respectuos vă solicit luarea de măsuri urgente pentru punerea în executare a deciziei instanței, în vederea repunerii în drepturile lor a celor 257 de credincioși ortodocși din satul Schit Orășeni, Comuna Cristești, Județul Botoșani, evacuați în mod abuziv din parohie, ca urmare a executării silite efectuate în data de 2 decembrie 2019.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/in-prag-de-iarna-in-plin-post-mitropolitul-eretic-teofan-vekkos-pregateste-evacuarea-cu-bodyguarzii-a-comunitatii-de-la-schit-oraseni/embed/#?secret=07ThqkkLWO Ca urmare a deciziei Tribunalului Botoșani și pentru a rezolva în mod amiabil această situație, creștinește, fără apelul la forța de coerciție a statului, mai ales într-o perioadă atât de specială ca cea a Postului Învierii Domnului, vă solicităm luarea următoarelor măsuri menite să ne asigure respectarea drepturilor recunoscute de către instanța civilă, obligatorii pentru cei trei creditori implicați în executarea silită a cărei întoarcere a decis-o instanța.
-Respectarea dreptului de folosință al contestatorilor
-Respectarea drepturilor noastre de membri ai Adunării parohiale
–Îndeplinirea obligației de a ne oferi asistență religioasă
(Preluare de pe Mărturisirea Ortodoxă)
Lăsaţi-vă în voia lui Dumnezeu, El nu vă va dezamăgi…
Ar fi greu să trăim pe pământ dacă n-ar exista nimeni care să ne ajute să răzbim în viaţă… Dar deasupra noastră este însuşi Dumnezeu Atotţiitorul, Iubirea însăşi… De ce să ne temem şi să ne întristăm, pentru ce să ne ferim de greutăţile vieţii, să presupunem şi să pricepem… Cu cât e mai complicat şi mai greu să trăim, cu atât mai puţin trebuie să facem aceste lucruri…
Lăsaţi-vă în voia lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu vă va dezamăgi. Lăsaţi-vă nu cu cuvintele, ci cu faptele… De aceea a devenit viaţa grea, pentru că oamenii o încurcă cu deşteptăciunea lor.
În loc să se îndrepte spre ajutorul lui Dumnezeu, au început să se adreseze raţiunii lor şi se încred în ea.
Nu vă temeţi nici de necazuri, nici de suferinţe, nici de toate ispitele: toate acestea înseamnă cercetarea lui Dumnezeu, care este spre folosul vostru.
Înainte de sfârşitul vostru, mulţumiţi-i lui Dumnezeu nu pentru bucurii şi fericire, ci pentru necazuri şi suferinţe. Cu cât sunt mai multe în viaţa voastră, cu atât veţi muri mai uşor şi sufletul se va ridica la Dumnezeu.
Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 413
„Gura nedreaptă, prin rugăciune se astupă”
Cum ne putem izbăvi de vorbirea de rău a altora?
De această patimă cumplită ne putem izbăvi mai ales prin sfânta rugăciune. Că auzi ce zice dumnezeiescul părinte Maxim Mărturisitorul: „Cu cât te rogi mai mult din suflet pentru cei ce te defăimează, cu atât Dumnezeu le arată adevărul celor ce se smintesc”. La fel zice și Sfântul Isaac Sirul: „Gura nedreaptă, prin rugăciune se astupă”.
Să ne rugăm mai mult ca să ne izbăvim de clevetire, de osândire și de mânia lui Dumnezeu.
Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 47
Orice bine pe care îl facem este de la Dumnezeu
Să știți că numai patimile și păcatele sunt ale noastre. Orice bine pe care îl facem este de la Dumnezeu și orice neghiobie pe care o facem este a noastră. Fie și pentru puțin să ne părăsească harul lui Dumnezeu, și nu mai putem face nimic. Precum în viața fizică, dacă Dumnezeu ne ia pentru puțin timp oxigenul, îndată murim, tot astfel și în viața duhovnicească, dacă se retrage pentru puțin harul dumnezeiesc, s-a terminat, ne-am pierdut.
Odată, pe când stăteam la rugăciune, simțeam o bucurie. Ore întregi stăteam în picioare și nu simțeam deloc oboseală. Atât timp cât m-am rugat, am simțit o desfătare lăuntrică, ceva ce nu o pot exprima în cuvinte. După aceea mi-a trecut un gând omenesc: „Deoarece îmi lipsesc două coaste și răcesc repede, pentru ca să nu pierd această stare, ci să merg înainte cât va ține, mai bine să iau un șal, să mă înfășor cu el, ca nu cumva să răcesc mai târziu”. De îndată ce am primit gândul acesta, imediat am căzut grămadă la pământ. Am rămas astfel cam o jumătate de oră și abia după aceea m-am putut ridica și merge la chilie ca să mă întind. Mai înainte, cu cât înaintam în rugăciune simțeam un fel de mângâiere, de ușurare, de veselie, ce nu se pot explica. Dar de îndată ce am primit acest gând, am căzut grămadă. Dacă aș fi adus un gând de mândrie și aș fi spus, de pildă: „Nu știu dacă există trei într-o astfel de stare”, atunci aș fi pățit o mare vătămare. Am gândit omenește, precum se gândește șchiopul la cârjele lui, iar nu diavolește. A fost un gând firesc, și cu toate acestea ai văzut ce am pățit.
Singurul lucru pe care îl are omul este intenția lui și potrivit cu ea îl ajută Dumnezeu. De aceea spun că oricâte bunătăți am avea, ele sunt daruri ale lui Dumnezeu. Faptele noastre sunt zero, iar virtuțile noastre sunt un șir de zerouri. Noi vom încerca să adăugăm mereu zerouri și vom ruga pe Hristos să pună unitatea la început ca să devenim bogați. Dacă Hristos nu pune unitatea la început, osteneala noastră este pierdută.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 315-316
In atentia populatiei Romaniei.
In contextul razboiului din tara vecina si a situatiei tensionate din Europa atragem atentia populatiei Romaniei ca din acest moment Federatia Rusa devine stat imprevizibil din toate punctele de vedere mai ales militar.Populatia trebuie sa stie ca un stat vecin cu unul din cele mai mari potentiale de tehnologie militara si economica precum Rusia ca stat se comporta acum ca un vehicul cu echipament superdotat la zi ceea ce nu ati stiut pana acum.In schimb rusii ca persoane ale statului rus stiindu-se acum cu un mare potential economic si militar la dispozitia lor se comporta haotic de la presedinte pana la ultimul om.Asa e cand ai exces de potential;nu mai ai fraul discernamantului si al ordinii dominatiei.Prin urmare,pentru a nu fi Cassus belli trebuie avut in vedere cateva lucruri:
1.Cand va veti trezi cu fortele rusesti in tara/oras/ograda nu protestati ,nu va opuneti.Lasati-i sa faca ce vor daca vreti sa ramaneti intregi.Protestul trebuia sa fie facut inainte de „furtuna si de inundatii”nu atunci.
2.Cand veti fi fata in fata cu soldatul rus si va va cere ceva sau va va intreba de ceva sau cineva raspundeti frumos si cu amabilitate si fara a da detalii pt ca de cele mai multe ori nu ii intereseaza detaliile tale pana la urma.Orice raspuns in raspar sau vehement sau protest are urmari imediate si la indemana-impuscarea pe loc.
3.Cand soldatii rusi va vor cere sa faceti ceva ce vi se pare imposibil de realizat nu va certati cu ei,nu le raspundeti in raspar,nu protestati,nu va maniati pe ei.Ei se vor purta ca unii care au potentialul lor indreptat impotriva voastra ca niste augusti si vor alege solutia cea mai urgenta si la indemana-impuscarea.
4.La venirea lor trebuie sa-i informati fara rautate ca nu voi sunteti cei care i-ati provocat ci pacatele voastre.Vor rade de voi dar va vor lasa in pace.
5.Din acest moment pt toata Europa Rusia a devenit stat imprevizibil si e de asteptat ca orice decizie luata la Kremlin sa fie in defavoarea voastra.Din acest moment diplomatia nu-si mai face efectul pt ca Rusia se comporta ca o masinarie cu motoarele pornite.
Daca v-au fost utile cele recomandate tineti cont de ele daca nu va convin dati foaia si lasati-i pe altii sa le lectureze.
Să tindem cu toată fiinţa spre Lumina cea adevărată
Sfântul Luca al Crimeei
Dar unde este această lumină adevărată?
Ne răspunde la această întrebare Sfântul Apostol Ioan Teologul: “Lumina cea adevărată, Care luminează pe tot omul care vine în lume. În lume era şi lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1, 9-11)
Domnul nostru Iisus Hristos este strălucirea slavei Tatălui, este lumina lină a sfintei slave a Tatălui Ceresc. Sunt orbi cei care, după cuvântul aceluiaşi sfânt, nu L-au primit pe El, ci care au refuzat să vadă în Hristos adevărata lumină. Sunt orbi cei care îşi închid ochii la lumina cereştii Evanghelii a lui Hristos. Sunt orbi cei care vor cu mintea lor, cu cunoştinţele lor, să găsească adevărata lumină. Sunt orbi cei care cred că, dacă dispun de cunoaştere ştiinţifică şi de gândirea filosofică, au cunoscut deja adevărata lumină şi nu mai vor să cunoască vreo alta.
Pentru acei iudei şi farisei pe care i-a demascat Domnul Iisus Hristos, singura lumină erau cărţile Vechiului Testament. Ei ştiau doar acea lumină care a strălucit de la marele Proroc Moise, respingeau lumina lui Hristos, Îl prigoneau pe Domnul Iisus, L-au răstignit pe Cruce şi gândeau că au stins această lumină adevărată. Dar lumina străluceşte în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o.
Oare cine sunt acei nevăzători pe care Domnul Iisus Hristos, cu venirea Sa, i-a făcut văzători?
Amintiţi-vă de Sfinţii Apostoli. Erau oameni simpli, care nu aveau nicio legătură cu ştiinţa. Aceşti modeşti pescari erau nevăzători în ochii mai-marilor preoţilor şi fariseilor celor care se mândreau cu cunoştinţele lor.
Şi spune-mi: cine a văzut şi a cunoscut adevărul lui Hristos, cine a primit lumina lui Hristos într-o măsură mai mare decât Sfinţii Apostoli, care au luminat toată lumea cu lumina învăţăturii Evangheliei? Ei era mai înainte nevăzători, dar apoi s-au umplut de lumină duhovnicească. Există şi astăzi mulţi oameni întunecaţi la suflet, care nu sunt luminaţi de nicio ştiinţă şi care nu ştiu filosofie. Aceştia sunt nevăzători. Dar câţi dintre aceşti nevăzători au devenit văzători, care înţeleg totul, care au cunoscut esenţa tuturor lucrurilor, care au cunoscut adevăratele scopuri ale vieţii omeneşti în lumina adevărului lui Hristos?
Cum au devenit ei văzători din nevăzători?
Pe ei i-a luminat lumina lui Hristos, lumina-adevărată, care a venit în lume. Ei au fost cei cărora Domnul Iisus Hristos le-a dat putere asupra fiilor lui Dumnezeu. Dar oare fiii lui Dumnezeu pot fi orbi? Nu! Ei sunt văzători, cunosc mai mult decât oricine adevărul, au primit lumina autentică, adevărată.
Domnul a venit să astupe cu lumina Sa dumnezeiască orice înţelepciune omenească deşartă, orice lumină artificială, care fumegă înălţată de oamenii plini de mândrie, de părere de sine. Ei consideră că pot cuprinde cu mintea lor adevărul întreg. Pe aceştia, care se consideră văzători, Domnul i-a făcut nevăzători, iar pe oamenii simpli, cu inima curată, care au primit Sfânta Evanghelie cu credinţă deplină, precum copiii mici primesc cuvintele părinţilor lor, i-a făcut văzători.
Voi vă credeţi învăţători ai poporului şi nu vă consideraţi orbi. Vai vouă, pentru că nu înţelegeţi că sunteţi orbi! Ascultaţi cuvântul lui Dumnezeu către Sfântul Proroc Iezechiel: “Fiul omului! Tu locuieşti în mijlocul casei răzvrătirii; ei au ochi să vadă şi nu văd; ei au urechi să audă şi nu aud; fiindcă ei sunt o casă a răzvrătirii.” (Iezechiel 12, 2)
La cine se refereau aceste cuvinte? Pe cine a numit Domnul prin gura prorocului “casa răzvrătirii”?
Aceste cuvinte se refereau la poporul lui Israel, care făcea ce făcea şi se lepăda de adevărata închinare, şi pornea pe căile strâmbe ale păgânismului. Evreii se răzvrăteau împotriva lui Dumnezeu, se ridicau împotriva Acelui Dumnezeu Care i-a făcut popor ales, Care i-a scos din robia Egiptului. L-au părăsit pe Dumnezeul lor şi se închinau baalilor şi astartelor. De aceea au asurzit şi au orbit, nu înţelegeau dreptatea, erau surzi la cuvintele adevărului. De aceea, văzând nu vedeau şi auzind nu auzeau.
Dar oare sunt puţini astăzi între oameni astfel de răzvrătiţi? Aceştia sunt toţi cei care nu doresc să cunoască lumina adevărată, preferă să meargă nu pe calea lui Hristos, ci pe propriile căi. Iar Domnul vorbeşte prin prorocul că toţi răzvrătiţii sunt orbi şi surzi faţă de adevăr.
Iată ce spune Sfântul Proroc Isaia despre cei orbi duhovniceşte: “Şi vor duce orbii pe o cale pe care nu o ştiau şi îi vor face să umble pe cărări pe care nu le-au cunoscut; întunericul lor îl vor face lumină şi pe cele colţuroase le vor face netede: acestea sunt lucrurile pe care le voi face Eu şi pe ei nu îi voi părăsi.” (Isaia 42, 16)
Domnul îi va conduce pe cei orbi duhovniceşte pe acea cale pe care ei nu o cunosc, considerându-se pe sine văzători. El îi va conduce pe căi necunoscute, la care nici măcar n-au gândit, şi va face întunericul care îi înconjoară lumină şi căile lor strâmbe le va face căi drepte.
La care întuneric se referă prorocul?
La acel întuneric în care trăiesc oamenii care nu au sprijin duhovnicesc în credinţa profundă în Dumnezeu. Ştiţi cât de mulţi oameni, care au uitat de Dumnezeu, se istovesc într-o apăsătoare tristeţe duhovnicească, nu văd sensul în viaţă şi sfârşesc prin a se sinucide?
Sufletul lor este întunecat. Ei trăiesc într-un întuneric profund. Şi iată, acest întuneric, după cuvântul Prorocului Isaia, Domnul îl face lumină. Şi de pe căile strâmbe îi aduce pe căile drepte: “Acestea sunt lucrurile pe care le voi face Eu şi pe ei nu îi voi părăsi.”
Iată care este sensul acestui răspuns profund al lui Hristos dat fariseilor, care se revoltau pentru că Domnul îi considera orbi!
Să înţelegem şi noi aceste cuvinte ale lui Hristos şi să ne temem de orbirea duhovnicească, să tindem cu toată fiinţa spre Lumina cea adevărată! Doar aceasta se cere de la noi- să renunţăm la căile proprii, să încetăm să ne aranjăm viaţa aşa cum ne place, să recunoaştem că suntem orbi şi cu toată inima să ne îndreptăm spre Lumina cea adevărată, Domnul nostru Iisus Hristos!
Această lumină adevărată, această strălucire a slavei Tatălui să lumineze inimile noastre întunecate!
Extras din Predici– Sfântul Luca al Crimeei, Editura Sophia, 2009.
Ortodoxia și Ecumenismul.
Sfântul Cuvios Sofronie Athonitul.
Iartă-mă; poate că toate acestea sunt de prisos. În acest moment, totuși, aș dori să spun puțin despre faptul că în prezent o parte semnificativă a lumii creștine tinde să accepte una dintre cele mai periculoase erezii. Ceea ce constă este oamenii care spun că în zilele noastre nu există nici o Biserică care să fi păstrat pe deplin adevărata învățătură a lui Hristos; sau care posedă cunoașterea completă a misterului vieții creștine sfinte, pline de har, la nivel etic și ascetic.
Se presupune că multe dintre Bisericile care sunt nominal creștine au un har egal și, din această cauză, ar trebui să mergem către unirea Bisericilor pe baza unui program comun. Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le întâlnim este cine va fi mântuit și cine nu va fi mântuit. Acești oameni cred de obicei că nu numai ortodocșii vor fi mântuiți (conform învățăturii ortodoxe), nu numai catolicii (conform învățăturii catolice), ci toți oamenii virtuoși în general care cred în Hristos. Acest punct de vedere a trecut de la protestanți la credincioșii altor Biserici. Sunt mulți dintre ortodocși care susțin această părere.
Unii oameni cred că nici una dintre Bisericile existente nu poate primi plinătatea cunoașterii și a harului, pentru că fiecare dintre ele într-un grad sau altul s-a abătut de la adevăr. Ei cred că abia acum „la sfârșitul veacurilor” ei (acești înțelepți) au înțeles pe deplin spiritul învățăturii lui Hristos și că întreaga lume creștină a fost dusă în rătăcire de multe secole până acum. Că acum a sosit vremea când trebuie să unim toate părțile separate într-o singură Biserică universală și apostolică, care va avea deplinătatea adevărului în toate aspectele ei, chiar dacă această unire va cuprinde doar ceea ce este comun tuturor Bisericilor. Ce este și mai rău, unii dintre ei se gândesc în inimile lor la o anumită înțelegere înaltă, supra-eclesială, mistică, a religiei creștine, care… nu voi spune mai multe despre asta.
M-am abătut să discut despre asta doar dintr-un singur motiv: să-ți spun că îmi doresc foarte mult (și mă rog lui Dumnezeu pentru asta) să nu fii înșelat de toate acestea, ci să fii convins ferm în inima și mintea ta că pe acest pământ există o singură Biserică unică și adevărată pe care Hristos a întemeiat-o; că această Biserică menține nealterată învățătura lui Hristos, că ea în totalitatea ei (și nu în membrii ei individuali) posedă plinătatea cunoașterii și a harului și a infailibilității. [Vreau să fiți convins] că ceea ce pentru mai mulți oameni pare a fi incomplet în învățătura ei nu este altceva decât potențialul pentru o anumită elaborare savantă a bogățiilor ei inepuizabile și infinite – acest lucru, totuși, nu contrazice în nicio măsură ceea ce am spus. mai sus despre ea deținerea deplinătății cunoștințelor.
Forma definitivă de exprimare a învățăturii Bisericii la Sinoadele Ecumenice nu poate fi supusă vreunei modificări. Toată lucrarea academică viitoare trebuie să coincidă în mod obligatoriu cu ceea ce a fost dat în revelația divină și în învățătura Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii. Același lucru este valabil și în legătură cu harul: numai Biserica una și unică poate avea plinătatea harului. Toate celelalte Biserici, însă, au har datorită credinței lor în Hristos, dar nu în plinătatea ei. Putem, în plus, să credem că în zilele noastre mai există oameni care, prin harul Duhului Sfânt, sunt egali cu marii Sfinți ai Bisericii din timpurile străvechi. (Spun asta în legătură cu ceea ce am auzit despre mai mulți oameni din Rusia.) [Aceasta este] pentru că Hristos este același ieri și astăzi și în veci (Evrei 13:8). Toate acestea sunt adevărul. Cine se abate de la această credință nu va rezista.
Sursa:
Luptă pentru cunoașterea lui Dumnezeu pp. 144-146. Scrisoarea 11.
Traducere din :
https://classicalchristianity.com/2016/10/17/elder-sophrony-on-orthodoxy-and-ecumenism/
Maica
Monahia Teodosia-Zorica Laţcu
Când El suia cu trudă pe Golgota,
Tu l-ai urmat, uitată în popor.
Și nimeni n-a știut că două trupuri
Se frâng, spre mântuirea tuturor;
Și nimeni n-a văzut, că patru palme
Se-ntind pe lemn și-n cuie că se bat,
Că două capete se-ncununară
Cu spinii grei, în curtea lui Pilat.
Și mintea nu pricepe cum ostașul
Deodată, două trupuri a străpuns,
Și două guri uscate se uniră,
Să soarb-amarul fierei, în ascuns.
Și nimeni nu-ndrăzni vreodat-să scrie
Minunea mare – a veșnicei iubiri,
Că iată, pe același lemn al Crucii,
Se-ntâmplă-n taină două Răstigniri.
Și cum El veșnic suie pe Golgota,
Și-i veșnic Răstignitul întru noi,
Tu, maică, Îl urmezi cu pași de sânge
Ca să muriți pe Cruce, Amândoi.
Bătrânii, iscusiți în vorbe-alese,
Văzut-au singuri jertfa-ți de nespus:
De-aceea ei Îți înălțară slavă,
Decât a Îngerilor mai presus.
Dar cine ar putea să povestească,
Stăpână, ˘mpărăteasca slava Ta?
Precum nepovestită-Ți este jertfa,
Mărirea Ți-e Fecioară, tot așa.
Așa Ți s-a lucrat dreptate Ție,
Și-așa rămâne dincolo de vremi,
Ca mai cinstită decât Heruvimii,
Și decât Serafimii să Te chemi.
(Zorica Lațcu – Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 25)
Să-mi predice un preot pentru că așa a hotărât un tribunal … Eu credeam că slujitorii Domnului o fac de bună voie și cu tot sufletul, că asta este menirea lor firească, că au ales pe deplin conștienți sa se dedice propășirii spirituale a semenilor lor. Cine ar mai asculta un astfel de specimen diavolesc ???
Domnule Nicolae,
Nu cunoasteti situatia de la Schit Oraseni. Nu stiti ca tot o instanta a luat biserica parohiala de la credinciosi si a dat-o unei gasti de ecumenisti, vreo 10-12 persoane. Nu stiti ca Parintele Ioan Ungureanu, alungat din biserica, a fost lovit in cap de o bruta de bodyguard. Acum instanta a dat o sentinta dreapta. Sau va referiti la popa ecumenist Bolohan, cel impus acolo se Teofan Savu?