Evreii din vremea petrecerii pe pământ a Mântuitorului L-au urât de moarte şi L-au răstignit pe Cruce. Timpul nu a domolit ura evreilor asupra Domnului nostru Iisus Hristos, ci a amplificat-o. Urmaşii ucigaşilor lui Iisus Hristos din vremea noastră au ca preocupare de căpetenie defăimarea Fiului lui Dumnezeu cu cele mai josnice minciuni, scornite în străfundurile iadului, pentru a distruge Dreapta Credinţă şi Sfânta Biserică Ortodoxă.
Istoria a consemnat un lung şir de omoruri rituale, săvârşite de evrei în toate ţările pe unde s-au pripăşit. Victimele lor au fost copii creştini, cărora le luau sângele şi-l foloseau la prepararea azimelor, pe care apoi le consumau. Faptele acestea au puternice conotaţii vrăjitoreşti şi sunt rodul unei conlucrări evidente dintre evrei şi diavolul.
În scrierea vieţii Sfântul Chiril al Alexandriei este consemnată o atare faptă abominabilă. După ce au fost izgonţi din Alexandria, pentru nelegiuirile lor, evrei s-au aşezat în alte locuri. ,,Apoi ucigaşii de Hristos şi ucigaşii de Dumnezeu au îndrăznit de au făcut şi acest lucru prea fără de lege, spre ocara şi ruşinea lui Hristos şi a creştinilor. Ei au făcut o cruce lungă, au prins un copil al unui creştin oarecare, pe care, dezbrăcându-l, l-au răstignit pe cruce, nu cu piroane, ci cu frânghii subţiri. Apoi, după ce au râs mult de dânsul, au scuipat în faţa lui şi l-au batjocorit întocmai cum părinţii lor au batjocorit pe Domnul; iar mai pe urmă de toate, l-au bătut atât de mult până ce l-au omorât. Astfel, acest copil binecuvântat s-a făcut părtaş şi următor al Patimilor Domnului’’.
Cunoscutul medic român, Nicolae Paulescu, cel care a descoperit insulina, a scris o carte, ,,Spitalul’’, în care relatează mărturiile unui evreu convertit la creştinism în 1456 despre un asemenea omor ritual, la care au participat mai mulţi evrei. Victima era un copil creştin de doi ani. ,,Patru dintre ei luară parte la gozava execuţie. Unul ţinea întins braţul drept al nevinovatei creaturi; un altul, braţul stâng; un al treielea îi ţinea capul ridicat, în aşa fel, încât să formeze crucea; al patrulea, în sfârşit, băga ghemuri de hârtie în gura nenorocitului copil, pentru a-i înăbuşi ţipetele. Pe urmă, luând nişte instrumente de fier foarte ascuţite şi lungi îndeajuns, îl străpunseră din toate părţile mai ales în regiunea inimii – astfel încât sângele îi curgea din toate rănile şi cădea în vas’’ (N. Paulescu, Spitalul, Thessalonic, 2006, p. 56).
Bineînţeles că evreii tăgăduiesc vehement toate aceste fapte. Ele sunt însă prea numeroase şi prea evidente.
Presbiter Iovița Vasile