Sfantul Arsenie Boca a avut un mare cuvant:”Dai in Hristos intr-o parte si rasare in alta; Îl omori pe Hristos (ca Om) intr-o parte si înviaza în alta”. Omori un luptator patriot si inviaza in alta mai puternic. Omori crestinul intr-o parte si inviaza in alta. Omori Ortodoxia intr-o parte si înviaza in alta mai puternica, mai frumoasa, mai stralucitoare. Cine sunt „portile iadului” de care tot zice Evanghelia ca nu vor putea distruge Ortodoxia? Sunt cei care îi tot sapă groapa de 2000 si ceva de ani si tot la zero sunt, tot la creșă sunt. Sunt cei care tot vor ei de peste doua mii de ani sa ingroape umanitatea, civilizatia (sperand sa ramana numai ei,” poporul ales”) si tot incepatori au ramas. Cu Ortodoxia aceasta e ca si cum ai vrea sa omori tu vantul fara macar sa poti intelege tu insuti de ce faci tocmai asta.
In cei 70 de ani de guvernare iudaică in Rusia sovietica,
zi de zi se petrecea un lucru de coma: tot aparatul de stat in loc sa fie preocupat de problemele economice,problemele de zi cu zi ale Rusiei, de strategia militara de aparare a Rusiei (URSS) contra NATO si SUA, toata activitatea statului rus era paralizata de toata guvernarea de la Moscova, pana la catunul cutare si era setata numai pe urmarirea si persecutarea unui grup minor din tot colosul rusesc: acei o mie de crestini, monahi si preoti care se rugau pe ascuns, slujeau Sf Liturghie pe ascuns.
Acum sper ca intelegeti de ce Ortodoxia nici portile iadului nu o pot birui: pentru ca acele „porti ale iadului” uita sa se mai dezvolte, sa se mai tehnologizeze tot urmarind si fiind total preocupati in supravegherea non stop a catorva oameni.
De ce au ajuns ei acum la razboi? Pentru ca au inteles acum ca lupta lor impotriva libertatii umane, a libertatii de constiinta a ajuns la epuizare totala ramanandu-le razboiul sa puna capac nu libertatii, nu libertatii de constiinta ci lor, de fapt pentru ca ei nu vor putea vedea niciodata ca impotriva spiritului, alcatuirii spirituale a omului nu se poate folosi nicio arma fizica. Toate razboaiele au cazut si vor cadea in continuare in genunchi, invinse cu aplauze universale de alcatuirea spirituala umana.
Ioan F.