ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Sufletul care va păcătui, acela va muri

Sectarii cei împuţinaţi la minte, întru care nu este adevărul lui Hristos, vin şi încearcă să strâmbe învăţătura cea dreaptă a Bisericii, care ne spune că omul este alcătuit din trup stricăcios şi din suflet nemuritor. Pentru aceasta, ei se folosesc de un text scripturistic pe care nu-l înţeleg: ,,Sufletul care va păcătui, acela va muri’’(Iezechiel 18, 20). Explicarea acestui text este aceasta: omul fiind cu natură dublă, trup şi suflet, este numit în Sfânta Scriptură cu unul sau altul din aceste două cuvinte, înţelesul fiind acelaşi, adică ,,om’’. Astfel, omul e numit trup în mai multe locuri, din care amintim câteva. ,,Lauda Domnului va grăi gura mea şi să binecuvântezetot trupul numele cel sfânt al Lui’’(Psalmul 144, 21); ,,Şi dacă nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici untrup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile’’(Matei 24, 22); ,,Precum i-ai dat stăpânire peste tottrupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui’’(Ioan 17, 2). În aceste versete, şi în multe altele, trupeste sinonim cu om.Substituiţi în aceste texte cuvântul trup cu om şi veţi constata că nu se schimbă înţelesul, ba chiar se limpezeşte.

În alte locuri omul este numit suflet: ,,Suflete, ai multe bunătăţi, strânse pentru mulţi ani’’(Luca 12, 19); ,,Totsufletul să se supună înaltelor stăpâniri’’(Romani 13, 1); Sfântul Apostol Petru ne spune că în corabia lui Noe,,puţinesuflete, anume opt, s-au mântuit prin apă’’(I Petru 3, 20).

Aşadar, înţelesul corect al cuvintelor Sfintei Scripturi, invocate de cei rătăciţi,este acesta:,,Omul care va păcătui, acela va muri’’, nicidecum că sufletul ar fi muritor.

Preot Ioviţa Vasile

Păcatele împotriva Duhului Sfânt

Mântuitorul Iisus Hristos ne vorbeşte despre nişte păcate teribile, care nu se iartă nici în acest veac, nici în cel care va veni. Iată preasfintele cuvinte ale Domnului: ,,Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie’’(Matei 12, 31-32). Părinţii Bisericii au identificat aceste păcate şi au scris despreele, ca să le cunoaştem, pentru a nu le săvârşi. Ele sunt în număr de şase:

            – Lepădarea de Credinţă sau apostazia. Este păcatul aceluia care a cunoscut şi a trăit în Credinţa Ortodoxă, însă, din felurite pricini, părăseşte această Credinţă şi se îndreaptă spre credinţele deşarte ale sectelor, sau pur şi simplu alunecă în necredinţă. Dacă omul îşi dă seama de gravitatea păcatului şi  se întoarce la Credinţa adevărată, este primit şi iertat. Când moare în acest păcat, merge în iad.

            – Împotrivirea faţă de adevărurile de Credinţă cuprinse în Revelaţia Dumnezeiască şi propovăduite de Biserică. În Sfânta Scriptură citim că Dumnezeu ne-a rânduit să postim, ne-a învăţat şi cum să postim, a postit Mântuitorul Însuşi, au postit Sfinţii Apostoli. În faţa unui adevăr atât de evident, rătăciţii nu postesc, îndeamnă şi pe alţii să se ferească de post. Cel care cade în acest păcat are cale de pocăinţă şi, lepădându-se de el, Dumnezeu îl iartă.

            – Încrederea nesăbuită în bunătatea lui Dumnezeu este un păcat de care se face vinovat cel care spune nebuneşte că oricât ar păcătui, Dumnezeu este atât de bun şi milostiv, încât îl va ierta. Aşa poate ajunge omul la sfârşitul vieţii, cu această încredere nesăbuită, care îi va aduce osânda veşnică.

            – Neîncrederea în bunătatea lui Dumnezeu înseamnă deznădejdea celui care gândeşte că Dumnezeu nu-l va ierta dacă se va pocăi, şi atunci continuă păcatele sale până la moarte. Iuda a căzut în păcatul deznădejdii şi s-a spânzurat, refuzând pocăinţa.

            – Invidia harului fraterneste păcatul aceluia care vede darurile cu care Dumnezeu împodobeşte pe aproapele său, şi în loc să se bucure, îl invidiază. Şi-n acest caz omul se poate lepăda de acest păcat în timpul vieţii, iar Dumnezeu îl iartă, prin pocăinţă.

            – Nepocăinţa până la moarte,prin însuşi caracterul şi formularea sa, arată că omul refuză să se întoarcă la Dumnezeu în timpul vieţii, şi atunci este evident că va merge la osânda veşnică.

            Socoteşte, iubite cititorule, primejdia mare care ne pândeşte atunci când înclinăm fie şi numai spre unul din aceste şase păcate. Ascultă de Biserică şi nu de potrivnicii lui Dumnezeu, căci aceştia s-au pus în slujba diavolului.

Preot Ioviţa Vasile

Falsificarea Sfintelor Scripturi

Se spune, pe bună dreptate, că poporul român s-a născut creştin. A fost creştin pentru că a fost cuprins în Biserica lui Hristos, el însuşi alcătuindu-se ca o parte a acesteia. Este de la sine înţeles că, dintru început, românii au avut Sfânta Scriptură în graiul lor, care s-a sfinţit tocmai prin rostirea adevărurilor Dumnezeieşti, veşnice şi mântuitoare. Când poetul a scris versul ,,Limba noastă-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii’’, o făcea cu deplină îndreptăţire. Oamenii luminaţi ai Bisericii s-au străduit, de-a lungul veacurilor, să tălmăcească Sfânta Scriptură cât mai exact în limba noastră, sau să aducă traducerile anterioare la măsura limbii care între timp se dezvoltase şi se îmbogăţise cu mijloace noi de exprimare.

            Din păcate, prin anul 1916, un fost călugăr şi diacon al Bisericii noastre, Dumitru Cornilescu, a călcat făgăduinţele pe care le făcuse lui Dumnezeu, a părăsit mănăstirea şi a ales să locuiască la conacul prinţesei Rallu Calimachi. Părăsind Sfânta Biserică, i-a încolţit în minte gândul luciferic de a ,,traduce” Biblia în limba română! Spun că gândul era luciferic deoarece Cornilescu n-avea pregătirea necesară, nu cunoştea limbile ebraică şi greacă, se găsea în afara Bisericii, adevărata deţinătoare a Scripturilor Sfinte. Toate acestea n-au fost pentru el un impediment. Ceea ce a făcut cutezătorul Cornilescu a fost o traducere din româneşte în… româneşte! Cu alte cuvinte a luat textul Bibliei tradus în Biserica Ortodoxă Română şi l-a adaptat cerinţelor protestante, adică şi-a îngăduit să falsifice Sfânta Scriptură în modul cel mai grosolan şi apoi să-şi prezinte ,,lucrarea” ca o nouă traducere, pe care singur a elogiat-o ca fiind cea mai bună! La scurt timp, şi-a comercializat ,,opera”, oferind-o spre publicare Societăţii Biblice Britanice. Acest fals a devenit textul ales de toate sectele vorbitoare de limbă română. Cornilescu a beneficiat de sume imense de bani care i-au permis un trai îmbelşugat până în momentul când Dumnezeu l-a chemat să dea seama de toate păcatele vieţii, care au culminat cu nesăbuinţa  de a batjocori textul Sfintei Scripturi.

            ,,Traducerea” lui Cornilescu a fost primul pas major de falsificare a Bibliei, dar nu singurul. În anul 2006 martorii lui Iehova au pus în circulaţie un nou fals biblic, ,,Sfintele Scripturi, traducerea lumii noi”. Chiar titlul te face să te întrebi: care lume nouă? Desigur, cea de acum, aceea a tăgăduirii şi batjocoririi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Sfintei Fecioare Maria, a tuturor Sfinţilor şi a Bisericii lui Hristos. Cine va citi această biblie satanică se va îngrozi de felul cum aceşti nelegiuiţi au continuat ,,opera” lui Cornilescu. Câteva exemple vor fi suficiente pentru ca orice om de bun simţ să-şi dea seama că se află în faţa unei cărţi inspirate de diavolul. ,,Fiul’’, atunci când se referă la Domnul Iisus, este scris cu literă mică (Matei 1, 1; 4, 3); Duhul Sfânt este denumit batjocoritor ,,spiritul sfânt’’. Când însă e vorba de numele celui rău, diavolul, întotdeauna este majusculizat!. Cu alte cuvinte, dispreţ pentru Persoanele Sfintei Treimi şi respect pentru diavolul! Biserica este înlocuită cu ,,congregaţia’’, Sfânta Cruce a devenit ,,stâlp de tortură’’, Episcopul e înlocuit cu ,,supraveghetorul’’, diaconului i se spune ,,slujitor auxiliar’’, harul Dumnezeiesc a fost substituit cu ,,bunătatea nemeritată’’, Domnul e redat prin Iehova. Toate locurile care vorbesc despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Dumnezeu Adevărat au fost răstălmăcite. Cine au fost cei dintâi care I-au tăgăduit Dumnezeirea? Evident, evreii. Nu este greu să pricepem că tot ei, cei din vremea noastră, răstălmăcesc Scripturile, prin interpuşi români, aducând mari blasfemii asupra numelui Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cât mi-a stat în putere am atras atenţia asupra fărădelegilor comise de Cornilescu, o fac şi acum în cazul bibliei satanice a martorilor lui Iehova.

            Privind cu atenţie trecutul, nu este greu să pricepem ce va urma. Scripturile Sfinte vor fi încă şi mai mult batjocorite. Va fi pusă în circulaţie o nouă ,,biblie’’ din care numele cel mai presus de orice nume (Filipeni 2, 9), Iisus Hristos, va fi înlăturat, şi se va scrie numele blestematului antihrist care se va ridica şi se va substitui lui Dumnezeu (cf. II Tesaloniceni 2, 4).

            Iubite cititorule! Ai posibilitatea să te convingi singur vremurile groaznice pe care le trăim. Apropie-te cu încredere de ,,stâlpul şi temelia adevărului’’(I Timotei 3, 15) care este Biserica cea mult hulită a lui Hristos. Dacă ai Sfânta Scriptură a Bisericii, păstreaz-o cu mare grijă. Vor veni timpuri când aceasta se va găsi foarte rar. ,,Bibliile’’ satanice de felul celor despre care am scris, vor inunda lumea, încât oamenilor le va fi din ce în ce mai greu să deosebească adevărata Sfântă Scriptură de făcăturile diavoleşti.

Preot Ioviţa Vasile

Cursele diavolului

Diavolul este un geniu al răului. El a fost printre îngerii cei buni din ceruri, fiind el însuşi înger bun, până în momentul în care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi a fost aruncat din ceruri. Diavolul şi demonii săi au stat în faţa tronului ceresc şi L-au lăudat pe Dumnezeu, au văzut slava cerească, de aceea  scria Sfântul Apostol Iacov despre ei că ,,cred şi se cutremură’’(Iacov 2, 19). Diavolul cunoaşte întreaga istorie a omenirii, a amăgit generaţie după generaţie. Poate să grăiască în oricare din limbile pământului şi are capacitatea de a opera în mintea oamenilor, aducându-le gânduri rele şi înşelătoare. De cele mai multe ori se prezintă cu identitate falsă, căci dacă s-ar arăta pe faţă că este diavol, ar fi alungat cu mai multă uşurinţă. Spune Sfântul Apostol Pavel că ,,nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii’’,iar slujitorii lui dintre oameni îl urmează în viclenie şi ,,iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor’’(II Corinteni 11, 14-15).

            Viclenia diavolului este extraordinară, deoarece ştie să întindă omului curse cu greu de sesizat. Scriind cea dintâi Epistolă episcopului Timotei al Efesului, Sfântul Apostol Pavel îl previne asupra primejdiei ce stă asupra celui care vrea să fie slujitor al Bisericii, aceea de a cădea în cursa diavolului(I Timotei 3, 7). Sfântul Ierarh rus Ignatie Brianceaninov a scris despre cursele celui rău în acest fel: ,,Mă cufund gânditor în cugetarea asupra curselor diavolului. Ele sunt răspândite în afara şi în lăuntrul omului. O cursă este unită îndeaproape cu alta; în unele locuri cursele stau pe câteva rânduri; în altele sunt făcute deschizături largi, dar care duc în laţurile cele amarnice, din care izbăvirea pare deja cu neputinţă. Privind la cursele cele mult meşteşugite, mă tânguiesc cu amar! Fără voie reiau întrebarea fericitului locuitor al pustiei: Doamne! Cine, oare se va izbăvi din aceste curse ? Răspunsul l-a primit cu multe secole în urmă Sfântul Antonie cel Mare: ,,Smerita cugetare trece de aceste curse, iar ele nu pot nici măcar a se atinge de ea’’.

            Am dorit să scriu despre cursele diavolului, cinstite cititorule, deoarece toţi suntem războiţi de el şi ne este de folos să-i cunoaştem vicleşugurile pentru a şti cum să-l biruim. Biruinţă asupra diavolului, a cohortelor sale de demoni şi asupra oamenilor care s-au făcut slugi ale sale, nu putem avea decât cu ajutorul lui Dumnezeu. Lui să ne rugăm în vreme de ispită şi să privim la pilda Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care, fiind ispitit de cel rău, l-a biruit şi l-a alungat.

Preot Ioviţa Vasile

Sfântul Apostol Pavel îi îndemna pe cei din Biserica Tesalonicului: ,,Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi’’(I Tesaloniceni 5, 17-18). Voi reproduce o minunată Rugăciune a Sfântului Ioan Gură de Aur, dintre cele rostite la ceasurile dimineţii, cuprinsă în cărţile bisericeşti. Te sfătuiesc, cinstite cititorule, să o rosteşti cu toată evlavia şi fără grabă: ,,Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc. Doamne, izbăveşte-mă de muncile cele veşnice. Doamne, de am greşit fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, iartă-mă. Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea. De neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită. Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu, ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă, văzând neputinţa sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preaslăvesc preasfânt numele Tău. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun. Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun. Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău. Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău întru împărăţia Ta. Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă. Doamne, nu mă lăsa pe mine. Doamne, nu mă duce pe mine în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte şi umilinţă. Doamne, dă-mi cuget ca să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare. Doamne, dă-mi răbdare şi voie nebiruită şi blândeţe. Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea. Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori, de diavoli şi de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, ştiu că faci precum voieşti Tu, deci să fie şi întru mine, păcătosul, voia Ta; că binecuvântat eşti în veci. Amin’’.

Nevrednic rob al lui Iisus Hristos

 

 

Ai de dat pe 6-7 Octombrie cel mai greu examen din istoria ta de până acum, examenul de a arăta că încă mai trăiești, că încă ești preponderent normală, că poți să discerni Adevărul, că alegi viața iar nu moartea.
Arată-mi că nu am fost un mare fraier că am mizat pe tine, arată-mi că nu e cazul să cer azil politic în Estul neafectat de propaganda agresivă sodomită! Vei pierde ceva în urma plecării mele? Nu știu, poate că nu mare lucru. Și nici nu cer mila nimănui. Sunt un tip foarte ingenios și creativ, și îmi găsesc mereu cu ușurință ceva de făcut oriunde aș fi. Sănătos să fiu și cu Dumnezeu înainte! Pe tine te las în pace să beneficiezi de programele de homosexualizare forțată (spui că ai alte probleme mai mari ca acest referendum), cu programele de hăituire a copiilor cu vaccinări forțate, dar și de popularea ta cu neamuri străine. Asta crezi tu că-ți va rezolva problema natalității și a siguranței viitorului. Eu cred că îți vei atrage doar duhul urâciunii, al pustiirii și al anarhiei.
Pierderea acestui examen ar fi declanșator pentru mine ca să pun punct și de la capăt! România, din ziua următoare eșecului si-a atras începutul sfârşitului, ar fi un muribund care in loc să ia medicamentul, alege tigara aducătoare de boală si moarte! România ar mai reprezenta pentru mine doar o amintire. Să nu fie!

ing. Silviu Ioan M. – Constanța

 

 

Cinstiţi cititori, vă rog cu stăruinţă să citiţi textul scripturistic de la Apocalipsa 2, 1-7. Unii spun că acesta ar fi o epistolă, eu socotesc că este o adresare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos către Sfânta Biserică din Efes din întâiul secol. Vă rog să observaţi că Biserica din Efes este cea dintâi, fireşte, într-o ordine statornicită de înţelepciunea Dumnezeiască. Este bine să înţelegem că ,,Îngerul Bisericii din Efes’’ este Episcopul acesteia, Căruia Fiul lui Dumnezeu îi socoteşte o sumă de fapte bune, pe care le laudă. Imputarea ce i se aduce este cuprinsă în versetele 4-5: ,,Dar am împotriva ta faptul că de dragostea cea dintâi te-ai lepădat. Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar, de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, de nu te vei pocăi’’.

Acum, binevoiţi a vă uita puţin mai sus în textul scripturistic, unde veţi citi: ,,iar cele şapte sfeşnice sunr şapte Biserici’’(Apocalipsa 1, 20). Aşadar, ,,sfeşnic’’ este sinonim cu ,,Biserică’’, în tălmăcirea corectă a Scripturii. Că ,,sfeşnicul’’ va fi mişcat din locul său înseamnă că Biserica va înceta să mai existe în acel loc, în Efes, din pricina nevredniciei Episcopului său, a nepocăinţei sale, dar şi pentru faptul că acea Biserică nu şi-a împlinit menirea pentru care Dumnezeu a întemeiat-o pe pământul Asiei.

Ce ştim despre această Biserică Biblică, cea din Efes?

• A fost întemeiată de Mântuitorul Hristos, prin strădaniile Sfinilor Apostoli, spre mântuirea sufletelor cuprinse în ea.
• Deşi s-a învrednicit de multe fapte bune de la Dumnezeu, netrecute cu vederea, asupra ei plana păcatul de a se fi lepădat de ,,dragostea cea dintâi’’. Prin aceasta, tâlcuitorii înţeleg că râvna dintâi a Episcopului pentru cele sfinte a scăzut. Începuse drumul propovăduirii cu mult zel care, cu vremea, s-a diminuat.
• Bisericii din Efes i-a fost adresată una din Epistolele Sfântului Apostol Pavel, cuprinsă în Sfânta Scriptură, scrisă la anul 63 după Naşterea Mântuitorului, ceea ce e un lucru extraordinar!
• Biserica din Efes a fost destinatara Epistolei scrise de Sfăntul Ignatie Teoforul (Scrierile Părinţilor Apostolici).
• În anul 431 după Naşterea Mântuitorului, Sfânta Biserică din Efes a găzduit Sinodul III Ecumenic.

Puţine Biserici locale s-au bucurat de o asemenea cinste, precum cea din Efes. Şi totuşi, sfeşnicul a fost mutat. Neîmplinindu-şi rosturile Dumnezeieşti pentru care a fost întemeiată, această Biserică a dispărut. Astăzi, pe locul Efesului stă un sat musulman şi doar ruinele aduc mărturie despre ce-a fost oarecând Biserica Biblică a Efesului.

În decursul istoriei, multe Biserici locale şi-au încetat existenţa. Cel mai elocvent exemplu, şi cel mai dureros, este Biserica Romei, care în anul 1054 s-a despărţit de Biserica lui Hristos, alcătuindu-se separat ca o comunitate eretică, până în ziua de astăzi.

O vreme, Biserica din Constantinopol, respectiv Patriarhia Ecumenică a cetăţii, şi-a împlinit rosturile statornicite de Sinoadele Ecumenice. Din păcate, în ultima sută de ani pe tronul patriarhal s-au perindat un şir de patriarhi nevrednici, eretici. Amintim pe Meletie Metaxakis, cel cu intrducrea calendarului papist, Atenagora, ereticul care a ridicat anatema din 1054 fără niciun temei, şi actualul Bartolomeu, care îi întrece pe toţi predecesorii în materie de erezie şi schismă. Acest necredincios împlineşte comandamentele vrăjmaşilor lui Hristos şi ai Bisericii Sale fără crâcnire. Încă nu ne dăm seama ce consecinţe imense nefaste are faptul că Patriarhia Moscovei şi a toată Rusia a suspendat comuniunea cu Bartolomeu Ereticul. ,,Suspendat’’ e un eufemism, căci această comuniune a fost realmente ruptă, fără să ştim când şi în ce condiţii va fi restabilită. Hotărât lucru, Patriarhia din Constantinopol nu-şi mai îndeplineşte menirea încredinţată ei de Biserica a lui Hristos, prin Sinoadele Ecumenice. Dimpotrivă, îi pricinuieşte mult rău, datorită lui Bartolomeu şi al celor care-l înconjoară. Dorim cu din toată inima ca pe tronul patriarhal din Constantinopol să avem un patriarh vrednic, chiar numit Bartolomeu, dacă se va lepăda de satana. Altfel, e posibil ca Dumnezeu să mute sfeşnicul Constantinopolului din locul său şi această Biserică să-şi înceteze existenţa. S-a petrecut cu Biserica din Efes, cu cea din Roma, şi totuşi Biserica lui Hristos n-a putut fi biruită de porţile iadului. Va reveni Bartolomeu la Sfânta Credinţă Ortodoxă?

Preot Ioviţa Vasile

Părintele Ioan a ajuns în sala de judecată. Fără voia sa. Toată lumea ştie de lupta care se duce în această localitate botoşăneană între Părintele Ioan Ungureanu de o parte, şi mitropolitul Teofan, susţinut de autorităţile civile ,,imparţiale’’, de partea cealaltă. Este elocventă imaginea care ne arată o huidumă de jandarm troglodit pângărind sfânta biserică a Părintelui, stând cu nesimţire într-un loc în care nici preotul nu calcă oricum, şi oricând. Pentru mai-marii mitropoliei nimic nu contează decât dorinţa lor nebună de a supune această redută a rezistenţei ortodoxe. Care ar  fi ,,vina’’ Părintelui Ioan? Aceea că s-a făcut scut viu în calea cretanilor, care vor să impună ereziile sinodului tâlhăresc în Biserica lui Hristos. Din această pricină a oprit pomenirea ierarhului semnatar al documentelor eretice, împlinind imperativul Sfintelor Canoane şi al Scripturilor Sfinte, care spune: ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te’’(Tit 3, 10). Rezistenţa Părintelui Ioan n-ar fi fost posibilă fără sprijinul Bisericii vii, a credincioşilor care i s-au alăturat, deoarece au simţit primejdia schimbării Sfintei Credinţe Ortodoxe. Ne-am convins de vigilenţa lor în momentul când ne-am apropiat cu maşina de sat: imediat s-a dat alarma prin mijloacele ştiute de dânşii şi suflarea toată a aflat că nişte posibil intruşi pătrund în sat.

Aş aminti mitropolitului Teofan şi slujbaşilor săi ce statorniceşte,  cu limpezime, Canonul 15 al Sinodului I II din Constantinopol: ,,unii ca aceştia (care au intrerupt pomenirea, n.a.) nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de de comuniunea cu cel ce se numeşte episcopi, chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici de cinstea cuvenită celor ortodocşi… ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învătători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schism şi dedezbinări’’. Fireşte, nimeni nu se aşteaptă ca mitropolitul să dea cinstea cuvenită Părintelui Ioan, dar măcar un dram de decenţă ar trebui să-i arate.

Cu câteva luni în urmă, am stat la aceaşi masă cu Părintele Ioan Ungureanu şi, având răgazul necesar, i-am adresat această întrebare: ,,Părinte, dacă în cele din urmă vor reuşi să vă îndepărteze din parohie, ce veţi face?’’ Sfinţia sa şi-a îndreptat privirea şi arătătorul spre cer, fără să spună măcar un cuvânt. Atunci am înţeles că în faţa mea stă biruitorul luptei de la Schit-Orăşani.

Preot Ioviţa Vasile

 

Cinstite cititorule! Adu-ţi aminte de preasfintele cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri’’ (Matei 10, 32).

Sâmbătă şi Duminică se va desfăşura referendumul care va pune în cumpănă Legile lui Dumnezeu. Un lucru nerfiresc. Cine suntem noi ca să hotărâm prin vot că Legile lui Dumnezeu trebuie acceptate sau respinse? Şi totuşi, El a îngăduit această încercare a noastră, şi se va vedea la sfârşit cine s-a hotărât pentru Dumnezeu şi cine se opune voii Sale sfinte. Votul nostru va fi o mărturie prin faptă. De vom avea tăria să convingem prin cuvânt măcar câţiva dintre semenii noştri să voteze DA, pentru bunele aşezăminte Dumnezeieşti, mărturia noastră va fi deplină, prin cuvânt şi faptă.

Spuneam, într-un articol trecut, că mărturia noastră cea bună ne va fi socotită la Judecata universală a lui Dumnezeu.

În 22 septembrie facem pomenirea mai multor Sfinţi. Printre ei şi Cuviosul Petru, vameş zgârcit şi netemător de Dumnezeu. Spun cărţile noastre bisericeşti că fără voia lui Petru, s-a dat săracilor o pâine din casa lui. ,,Vameşul s-a îmbolnăvit şi i s-a arătat în vedenie o cumpănă având de o parte nişte diavoli urâţi la chip, iar de cealaltă parte bărbaţi cu chipul luminos. Diavolii au pus în cumpănă toate faptele cele rele pe care Petru le săvârşise până atunci şi cumpăna s-a înclinat spre ei, deoarece bărbaţii luminoşi n-au găsit nimic să pună în cumpănă. Şi totuşi, unul din ei a spus: ,,Cu adevărat nu avem nimic, fără numai o pâine pe care a dat-o lui Hristos mai înainte cu două zile, şi aceea fără de voie’’.Când au pus pâinea în cumpănă, aceea a atârnat mai greu decât toate faptele cele rele. Atunci i-au zis îngerii luminoşi: ,,Mergi, sărace Petre, şi mai adaugă la pâinea aceasta, ca să nu te ia pe tine arapii aceia mârşavi şi să te ducă la chinul cel veşnic!’’

Aşadar, o singură faptă bună a precumpănit în raport cu faptele cele rele ale Cuviosului Petru. Aşa cum şi votul nostru, prin care spunem răspicat DA voii lui Dumnezeu, poate avea o greutate imensă în balanţă, la Judecată. Dacă eu, nevrednic preot al lui Hristos, voi fi de partea Sa la referendum, nădăjduiesc că Dreptul Judecător va pune fapta mea în balanţă şi va spune: ,,Cu adevărat acest netrebnic n-a făcut niciun bine în viaţa lui. Odată însă, prin 2018, a apărat şi el dreptatea lui Dumnezeu în faţa nelegiuiţilor lumii’’.

Avem acum prilejul să mărturisim prin faptă pentru Mântuitorul Hristos, fără nicio primejdie. Dacă n-o vom face acum, vom putea mărturisi când ne vom afla în temniţele antihristice sau când sabia puternicilor zilei se va ridica asupra noastră?

Preot Ioviţa Vasile

�

 

Teoretic şi ipotetic, optimist si fantezist aş prezuma următoarele rezultate:

1. La vot se vor prezenta 18 milioane de votanţi. Toţi, fără excepţie, vor vota împotriva spurcăciunilor homosexuale, cu toate nuanţele şi consecinţele lor. Molima sodomită va fi eradicată din România. Dă, Doamne, să fie aşa!
2. La vot se vor prezenta 18 milioane de suflete. Toate se vor pronunţa pentru păcatul sodomit. Vom merita ca Dumnezeu Atotputernicul să sloboadă peste România ,,ploaie de pucioasă şi foc din cer’’ (Facere 19, 24) şi teritoriul românesc să devină asemenea celui pe care au fost cetăţile Sodoma şi Gomora: pustiu, înfricoşător, peste care nici păsările cerului nu mai zboară.
3. La vot se vor prezenta 18 milioane de persoane. 17 999 999 vor voi ca homosexualii să aibă ,,dreptul’’ de a întemeia ,,familii’’. Un singur suflet va spune DA, vreau să rămân credincios lui Dumnezeu şi Legilor Sale. Vreau ca bunele rânduieli, pe care Dumnezeu le-a statornicit pentru făpturile Sale, să rămână neschimbate. ADEVĂRUL VA FI DE PARTEA ACELUI SUFLET, CARE VA FI DAT MĂRTURIA CEA BUNĂ. ACESTA VA FI BIRUITOR, ÎMPOTRIVA MILIOANELOR CARE VOR FI ALES CĂILE SATANEI. Să nu fie!
4. Procentele şi cifrele vor fi, desigur, altele. Şi ele nici nu mai contează. Contează că Dumnezeul Adevărului va separa pe cei credincioşi de vrăjmaşii Lui. Deznodământul citiţi-l în Cartea Facerii 19, 1-29.
5. Omule al lui Dumnezeu! Române drag! Române care pribegeşti printre străini, pentru că aşa au voit vrăjmaşii lui Dumnezeu şi a tot binele! Du-te la vot şi arată-ţi ataşamentul şi dragostea pentru Legile lui Dumnezeu. Dacă le vei spune acestora DA, ţi se va socoti la înfricoşătoarea Judecată.

Preot Ioviţa Vasile

Referendumul nu va vindeca şi nu va înlătura boala gravă a societăţii româneşti numită sodomie. Să nu fim naivi, să nu ne facem iluzii. Indiferent de rezultatul votului, homosexualii vor deveni mai răi, mai agresivi, mai întunecaţi la minte, încât va trebui ca oamenii normali să fie din ce în ce mai prudenţi. Mai marii lumii, stăpâniţi de aceasta teribilă boală, au avut grijă să impună legi atât de permisive şi favorabile sodomiţilor, încât aceştia ameninţă să devină dominanţi în societate, să instituie un fel de dictatură a minorităţii lor, să-şi impună voinţa lor pervertită în detrimentul celor care vor rămâne credincioşi legilor lui Dumnezeu. Legile Dumnezeieşti nu se votează. Se încalcă, se ignoră sau se respecta. Tendinţa sodomiţilor este aceea de a perverti toate făpturile lui Dumnezeu, căci au părăsit orice urmă de ruşine şi s-au pus în slujba celui rău, care le guvernează vieţile şi-i inspiră în toate acţiunile lor nesăbuite. Ne vom gândi bine cum să ne ferim copiii de această molimă.

Este posibil ca acest referendum să fie validat. Nu va fi un mare câştig. Se vor găsi formule legislative care să ocolească Constituţia. În forma ei actuală, aceasta interzice societăţile secrete şi totuşi acestea proliferează şi funcţionează nestingherite. Tot Constituţia ne ,,garantează’’ că am fi un stat suveran. Îţi vine să râzi, un râs amar, când vezi cum curg directivele obligatorii venite de la Washington, Bruxelles, Londra, Paris şi alte capitale.

Faţă de referendum, ne putem situa pe una din următoarele poziţii:

1. Ne prezentăm la urne şi votăm DA, opunându-ne desfrâului spurcat al sodomiţilor, aducător de mari nenorociri în viaţa omului pervertit, culminând cu pierderea mântuirii. Să ne ierte Dumnezeu Atotputernicul, nu vrem să punem la îndoială legile Sale, doar să ne arătăm ataşamentul faţă de ele, chiar dacă o facem printr-un referendum. La înfricoşătoarea judecată a lui Hristos vom da răspuns bun dacă, printr-o simplă aplicare de ştampilă, ne-am exprimat voinţa de a păstra bunele rânduieli pe care Dumnezeu le-a dat făpturilor Sale.
2. Nu ne ducem la vot. Este cea mai păgubitoare atitudine pe care o poate avea un fiu al Bisericii lui Hristos. Octavian Paler spunea că între bine şi rău nu există echistanţă, nu poţi fi neutru sau indiferent, căci aceste poziţii te situează, neîndoielnic, de partea răului. Să ne amintim ce spune Mântuitorul despre căldicei: ,,Astfel, pentru că eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea’’ (Apocalipsa 3, 16). Imaginaţi-vă că prin indiferenţa dumneavoastră nu se întrunesc cele 30 de procente necesare validării referendumului. Rezultatul? Aţi făcut voia sodomiţilor, care tocmai asta îşi doresc.
3. În sfârşit, cei care vor merge la urne şi vor vota pentru ,,dreptul’’ homosexualilor de a întemeia ,,familii’’. Dumnezeu să aibă milă de ei. Cel puţin aceştia contribuie la întrunirea procentajulului de 30%, lucru pe care nu-l fac cei care stau acasă, adică indiferenţii, căldiceii. Nu-i urâm, nu-i dispreţuim, doar ne întristăm profund pentru răul pe care singuri şi-l fac, cu bună ştiinţă. Să-şi aducă aminte aceştia că Dumnezeu i-a scos din mijlocul lor pe cei drepţi, apoi a trimis urgiile asupra Sodomei şi Gomorei. Să se uite la locul unde-au fost aceste cetăţi şi să se gândească că nici ei nu vor fi cruţaţi de mânia lui Dumnezeu. Să nu încerce să ne mintă, spunându-ne că aşa i-a creat Dumnezeu şi ei n-au nicio vină. Singuri s-au dedat acestui viciu în care persistă şi refuză să îl părăsească. Aducă-şi aminte că Sfânta Biserică Ortodoxă le ţine porţile deschise în faţă, le întinde mâna şi-i îndeamnă la pocăinţă. Români sodomiţi, până acum aţi primit tot ce v-aţi dorit. Nu încercaţi să ne supuneţi. Nu cumva să vă ajungă pedeapsa lui Dumnezeu, când nici nu vă veţi aştepta.

Preot Ioviţa Vasile

�

Canon de rugăciune pentru împăcare şi înţelegere în familie

• Acatistul Sfântului Ioan Rusul (de 3 ori)
• Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana (de 3 ori)
• Psalmul 132 (de 7 ori)

Cinstite cititorule,

De-a lungul câtorva săptămâni, am publicat aceste Canoane de rugăciune pentru diferite trebuinţe şi împrejurări din viaţa noastră. Am făcut-o cu toată dragostea, nădăjduind că fiecare se va folosi de ele, acum şi în viitor. Vă doresc tuturor ca Dumnezeu Atotputernicul să vă împlinească bunele cereri şi să vă învrednicească de cereasca-I Împărăţie. Doamne ajută.

 

Minunea arătării Maicii Domnului în chip de lumină a fost surprinsă (foto) la slujba de priveghere a Sfintei Icoane „Plângătoare”, la praznicul ei, în timpul Utreniei, luni 24 septembrie (25 septembrie – ziua liturgică) 2018, la Mănăstirea Boian (Ucraina), jurisdicția Arhiepiscopului Longhin Jar.

Icoana Maicii Domnului „Plângătoare” de la Boian

În seara zilei de 18 decembrie 1993, spre sărbătoarea Sfântului Nicolae, pe când se slujea în biserica din Boian utrenia, la chemarea preotului în faţa iconostasului: „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o să o mărim”, din ochii Maicii Domnului de pe icoana iconostasului a început să izvorască lacrimi. 0 săptămână întreagă a plâns, iar mai apoi de câteva ori pe săptămână. Cu un an mai târziu a început să plângă şi Pruncul, Înalt Prea Sfinţia Sa Onufrie, Arhiepiscopul Cernăuţilor şi Bucovinei a verificat faptul şi s-a constatat că e o minune Dumnezeiască şi icoana a fost canonizată. Despre minunile săvârşite de la ea, sunt o mulţime de mărturii ale acelora care au fost vindecaţi. Ele vor fi publicate cândva într-o broşură aparte, dar până atunci, ca să spulberăm îndoielile unora, amintim în treacăt doar despre unele din ele.
Astfel un copil olog a căpătat umblet, altul cu o tumoare canceroasă s-a vindecat. Femei care erau stăpânite de duhuri rele s-au curăţat şi au devenit normale. Pruncul nou-născut murea şi după rugăciunile făcute la Maica Domnului, a revenit la viaţă. Toţi creştinii, pe unde s-a făcut procesiune cu această icoană, au rămas întăriţi în credinţa ortodoxă şi mulţumiţi sufleteşte de această binecuvântare. Copiile acestei icoane, au fost înmulţite cu binecuvântarea înalt Prea Sinţiei Sale Onufrie, şi împărţite credincioşilor. Plânsul icoanei se repetă în răstimpuri, când mai lungi şi când mai scurte. Astfel, din august 1997, nu s-au mai ivit lacrimi pe icoană până în 13 decembrie acelaşi an. În dimineaţa acelei zile s-a citit acest nou Acatist, iar seara a început să plângă. Parohul a observat şi a dat de veste Ierarhului, care a venit a doua zi, după slujbă şi a săvârşit un Te-Deum cu acatistul Maicii Domnului. În tot timpul acesta au izvorât lacrimi. Amintirea ei se serbează la 25 septembrie. Dumnezeu să binecuvânteze cu harul Său pe toţi cei ce cinstesc pe Maica Domnului şi i se roagă cu credinţă (ortodoxia.md).
PS – Minunea arătării Maicii Domnului în chip de lumină, după umila mea părere, are o importanță deosebită în contextul evenimentelor pe care le trăim astăzi:
1. să ne întărească în credința ortodoxă și să înțelegem că Maica Domnului ne este ocrotitoare și ajutătoare preabună la vreme de încercare;
2. să rușineze pe ecumeniștii care stau împotriva Adevărului;
3. să vădească înșelăciunea facțiunii schismatice a lui Filaret, și să zădărnicească planurile anticanonice și antibisericești ale patriarhului Bartolomeu de a acorda Autocefalia schismaticilor ucraineni;
4. să rușineze și să îndemne la pocăință pe pseudoacriviștii (gruparea Sava-Staicu-Rădeni) care l-au batjocorit fără niciun motiv real pe Vlădica Longhin, Ierarhul Mărturisitor al vremurilor noastre;

Preot Claudiu Buză
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Articol preluat de pe blogul Pr.Claudiu Buză

Suntem un popor obosit, vândut, chinuit, exterminat în închisori politice, gulaguri şi lagăre de muncă după modelul comunisto-sionisto-sovietic, tributar ocultei mondiale, umilit, manipulat, înjosit în propria lui ţară, de venetici, străini de neam, conducatori politici vânduţi satanei şi stăpânilor  vremelnici ai neamurilor din răsărit sau din apus.
A vota DA la referendum, este o mărturisire împotriva statului totalitar, care se foloseşte de minorităţile sexuale, pentru a lovi în familie, în credinţa strămoşească, în libertatea şi identitatea individuală străină de ideologii, în sănătatea fizică şi psihică a omului.
Asistăm, înainte de referendum, la minciuni şi manipulări de tot felul, la scorneli ale răului deghizat, pentru a învrăjbi romanii între ei, făcând drum Revolutiei sexuale cu toate urmările ei nefaste.
Cât de tare se aude mustrător, glasul Apostolului pentru cei care au „urechi de auzit”:
18.Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-l aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?

Încercăm să distingem drumul drept, înotând într-un ocean de imoralitate, propagată cu îndârjire prin toate mijloacele mass-media.
Împotriva celor 3 milioane de semnatari pentru declanşarea referendumului s-au ridicat 150 de organizatii adverse, care nu au avut câştig de cauză.

„România în ițari, cu opinci și ochelari de cal. Anunțatul referendum este de un penibil nebun. Paseism neghiob, idilism rural, pășunism în zdrențe (…) Se poate face referendum despre orice. De pildă despre sexul îngerilor. Sau despre exportul de magiun.” (comentariul lui Vladimir Tismăneanu-politolog, de origine evreiască, fiul militanților comuniști, ai cominternistului Leonte Tismăneanu și ai Herminei Marcusohn).

Progresiştii uniţi în orgnizaţii de tot felul, încearcă cu disperare să arate aşa-zisele eşecuri ale familiei, propagând libertatea cu orice preţ, libertatea fără Dumnezeu, pervertind mintea copiilor şi adolescenţilor într-un mod cinic si injositor.
Să privim cu atenţie şi discernământ cum minoritaţile cu diferite orientări sexuale, iau locul proletariatului pauper, din revoluţia bolşevică marxist-leninistă, căci nu-i aşa, făclia revoluţiei trebuie purtată mai departe, cu orice preţ.
Ţările europene care au votat pentru căsătoriile homosexuale, au dat votul descreştinării ţării, intrând într-un abis păgân, exemplul Irlandei, care nu poate fi combătut de nimeni.

„Cine are urechi de auzit să audă!’’, strigă Prietenul omenirii, Prietenul tuturor celor asupra cărora se reped negrele răpitoare ale văzduhului ca asupra unui ogor al nimănui.
Strigă a primejdie. Strigă ca să arate singura, strâmta cale de scăpare din stricăciunea şi vâlvătaia lumii. Strigă ca să se vadă că aici nu sunt în joc haine, pământuri sau case, ci însăşi viaţa.
Nu strigă de mânie asupra oamenilor, ci strigă ca o mamă care îşi vede copiii încolţiţi de şerpi.”
Oare dorim să fim mustraţi de Atotmilostivul Hristos, ca nepăsători, trândavi şi slabi, precum glăsuieşte Sf.Ioan Gura de Aur?
,,Nu pierim din pricina celor pe care le facem, ci din pricina celor pe care le-am neglijat.”�

Dr. Gabriela Naghi

 

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, a fost ales de Dumnezeu să scrie Cartea Apocalipsei, prin care ne dă minunate învăţături despre viitorul lumii şi sfârşitul veacului acesuia.

În capitolul 8 al Cărţii, versetele 2 şi 3, ni se descrie imaginea îngerilor care stau înaintea lui Dumnezeu: ,,Şi a venit alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile Sfinţilor’’.

          � Descrierea aceasta ne aduce în faţă slujirea sfinţiţilor slujitori din bisericile noastre. Întocmai cum îngerul aduce lui Dumnezeu jertfă de tămâie în cădelniţa de aur, preotul aduce tămâia ca ardere în cădelniţă, iar fumul acesteia se înalţă către Dumnezeu, laolaltă cu rugăciunile tuturor Sfinţilor. Slujirea noastră în biserică se uneşte cu slujirea Îngerilor şi cu cea a Sfinţilor, încât putem spune că toate făpturile sunt chemate la această slujire Dumnezeiască. Suntem, aşadar, în comuniune unii cu alţii, suntem în comuniune cu Îngerii şi cu Sfinţii, ale căror sfinte rugăciuni pentru binele oamenilor nu încetează, zi şi noapte, a se înălţa către tronul cel ceresc al lui Dumnezeu.

Citind cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul, ne dăm seama ce păcat imens comit cei care s-au lepădat de Sfinţi şi de Credinţa acestora, cât de mult greşesc cei orbiţi de necredinţă atunci când afirmă cu semeţie că n-au nevoie de mijlocirea Sfinţilor, că ei se adresează direct lui Dumnezeu, când Scripturile Sfinte ne spun că ,,prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei’’ (Psalmul 15, 3). Cartea Apocalipsei ne mai vorbeşte de ,,răbdarea şi Credinţa Sfinţilor’’(13, 10), de faptul că Sfinţii ,,păzesc poruncile lui Dumnezeu şi Credinţa lui Iisus’’(14, 12), iar Sfântul Apostol Iuda ne îndeamnă: ,,luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’ (3). Dacă nu suntem nişte vajnici luptători pentru Credinţa Sfinţilor, care este şi a noastră, măcar să nu dăm hulitorilor prilej ca să-şi bată joc de ea, iar dacă totuşi o fac, să ne depărtăm de ei, ca de unii care ,,s-au abătut şi au căzut în păcat, fiind singuri de sine osândiţi’’ (Tit 3, 10-11).

Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii. Amin.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru împăcarea celor învrăjbiţi

• Psalmul 132
• Paraclisul Maicii Domnului
• Rânduiala ,,pentru înmulţirea dragostei şi dezrădăcinarea urii şi a toată răutatea’’, săvârşită de preot în biserică, după ce am adus prescură şi vin la altar.

 

 

,,Luaţi aminte la voi înşivă: De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l, şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă pocăiesc, iartă-l’’(Luca 17, 3-4). Aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos vădesc rătăcirea sectarilor, care se autointitulează ,,pocăiţi’’ şi care cred că odată intrat într-o sectă, eşti pocăit pentru totdeauna şi nu mai ai nevoie să te pocăieşti, trebuie doar să rămâi în acea sectă. Aceasta este o pocăinţă falsă, diavolească şi nu aduce omului îndreptare, ci mai multă rătăcire. Mulţi se lasă amăgiţi de această ,,pocăinţă’’ facilă, care promite tuturor mântuirea, când, în fapt, îi apropie de porţile iadului.

Mântuitorul Hristos ne cere să ne pocăim de şapte ori în zi, sau, de va fi necesar, şi de mai multe ori, încât soarele să nu apună peste mânia noastră, ori peste altă faptă rea pe care am săvârşit-o. ,,De cele ce ziceţi în inimile voastre, în aşternuturile voastre vă pocăiţi’’, ne îndeamnă Dumnezeu prin scrisul regelui David (Psalmul 4, 4). După părerea de rău pe care o simţim când greşim în faţa lui Dumnezeu, urmează să ne mărturisim păcatele preotului duhovnic, după cum ne spune Sfântul Apostol Ioan: ,,Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este Credincios şi Drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea’’(I Ioan 1, 8-9). ,,Cel care îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel care le mărturiseşte şi se lasă de ele, va fi miluit’’(Pilde 28, 13). Fără mărturisirea păcatelor nu există pocăinţă. Abia după ce ne-am spovedit, am făgăduit că nu vom mai săvârşi acele păcate şi am împlinit canonul ce ni se dat, pocăinţa noastră este împlinită.

Iubite citititorule! Cred că aceste scurte învăţături îţi sunt suficiente pentru a te păzi de cei mulţi care vin în numele lui Hristos – ,,mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’(Luca 21, 8), –  şi pentru a te îndrepta pe drumul adevăratei şi mântuitoarei pocăinţe, cea în Sfânta Biserică Ortodoxă.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei suferinzi de boli ale ochilor

• Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (de 7 ori)
• Acatistul Sfântului Antonie cel Mare
• Acatistul Sfintei Muceniţe Paraschevi din Roma (de 3 ori)