ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

 

Este oprirea pomenirii o măsură pentru delimitarea de erezie sau de Biserică? Nu de Biserică, ci de erezie. Atunci cum putem să-i socotim pe cei care au aderat la erezia ecumenismului în Creta de vreme ce au hotărât că cei ce se împotrivesc ecumenismului sunt împotriva Bisericii? Îi putem numi eretici în cuget, de vreme ce au făcut și un sinod împotriva Ortodoxiei. Dar nu le putem contesta lucrarea harului, deoarece nu au fost caterisiți, dar de vreme ce au legiferat  o nouă erezie în Biserică și o și propovăduiesc în public, avem dreptul să nu-i mai pomenim la Sfânta Liturghie, nici să participăm la slujbele oficiate de ei sau la cele unde se pomenesc ei. Dar nu numai să oprim pomenirea, ci nici să-i numim episcopi, ci pseudo-epicopi și trădători. În caz contrar, suntem părtași cu ei la pedeapsa caterisirii, iar mirenii a afurisirii, deoarece ei se roagă împreună cu ereticii, dar  le și permit să lucreze cele preoțești, ca niște preoți adevărați , iar după un Sinod Ortodox dacă se va întruni vreodata vom cădea  împreună cu ei sub anatema, dacă nu ne vom pocăi.

 Eretici sunt cei ce teoretizează și profesează cu perseverență erezia, ca patriarhul Bartolomeu, Ioan Ziziulas, Nifon al Târgoviștei, Daniel Patriarhul care numește Sinodul din Creta Sfânt și Mare, dar care „nu s-a ocupat de Dogme”, ci de fapt a stricat dogmele și hotarele Sfinților Părinți care-s Sfinte Canoane; Teofan al Moldovei, care nu face deosebire între  Biserica lui  Dumnezeu și sinagoga Satanei. Ceilalți sunt niște victime care execută mecanic niște ordine ale Noii Ordini Mondiale. Eretici sunt și cei ce sunt condamnați de alte Sinoade dinainte și care au început această erezie, adică protestanții, dar și cei ce se unesc cu dânșii.

Puțini  sunt, totuși, care au curajul să vorbească împotriva ecumenismului și în special împotriva Sinodului din Creta, mulți vorbind indirect, temându-se de consecințele sinodului. Cred că a trecut vremea vorbirii în general despre ecumenism, deoarece, iată avem și un Sinod care l-a legiferat și noi dormim crezând că vom mai putea face ceva din interiorul Bisericii, asa cum se spune. Din interior dacă vrei să faci ceva, ești prigonit ca un schismatic și rătăcit. Dacă ieși din Biserică, se zice că ești tot schismatic sau eretic. Deci care este soluția, fraților? În Biserică mai poți rămâne doar dacă taci, sau spui ca ei, chipurile aplicând teoria struțului „n-am văzut, nici capul nu mă doare”! Dar oare aceasta e „Biserică” în care Hristos ne-a liberat de robia păcatului și a oamenilor? Oare aceștia constituie Biserica, care și-au impus voința lor, împotriva Bisericii și a lui Hristos? Nu, aceștia sunt furi și tâlhari, care nu au întrat pe UȘĂ în staul, ci pe aiurea și care trebuie scoși afară pe unde au intrat. În cazul acesta tăcerea este complicitate, când vezi că erezia se propovăduiește la scară mondială.

Fiecare suntem responsabili de mântuire noastră proprie, dar și de a aproapelui, dar când vezi că aproapele tău, fie el stareț, duhovnic, Episcop sau preot nu te îndrumă conform Sfintelor Scripturi și Sfintelor Canoane, trebuie să îți iei mântuirea în propriile mâini și a Sfinților Părinți, și să nu mai asculți de cei ce te duc în groapă, deci să îmbrățișezi SFÂNTA Neascultare. Noi suntem în Biserică, fiindcă nu ascultăm de ei, iar ei prin aceasta s-au osândit singuri și au ieșit din Biserica lui Hristos prin eres. Noi am rămas și suntem în Adevărul lui Hristos cu toate că ei pot să ne cateriseasca sau blesteme de câte ori vor voi, fiindcă blestemul va cădea pe capul lor așa cum spune la psaltire „întoarcă-se blestemul pe capul lui și nedreptatea pe creștetul lui să se pogoare”.

S-au dus Părinții noștri care au fost ca niște stâlpi, dar duhul lor a rămas și trebuie să-l reînviem întru noi și să ne luptăm ca niște lei pentru mântuirea noastră cu rugăciunile lor, fiindcă de la majoritatea duhovnicilor, a starețiilor și a episcopilor de azi nu mai ai ce aștepta. Sunt de acord cu Părintele Iustin care a zis că e vremea muceniciei. Nu mai avem ce aștepta de la nimeni. Trebuie să ne luam răspunderea mântuirii noastre în mâini și în mila lui Dumnezeu. Episcopul sau preotul care sub păruta grija a turmei sau a fiilor duhovnicești astăzi nu spune adevărul răspicat se va pierde împreună cu turma, chiar dacă are viața bună.

Ieromonah Paisie Prodromitul

04 mai 2018

(Text preluat selectiv de pe blogul Ortodoxia mărturisitoare)

Protosinghelul Lovin insistă asupra necesităţii pregătirii ce trebuie să o aibă slujitorul bisericesc, cel demonizat şi rudele acestuia. Aş accentua aici necesitatea pregătirii generale a preotului, care constă în respectarea Posturilor şi a zilelor de post de peste an, în rugăciunile obişnuite de fiecare zi, în viaţă curată de pace cu toată lumea. Câteodată, preotul nu mai are timp pentru o pregătire specială, deoarece este chemat de urgenţă la un demonizat aflat în criză. Bineînţeles că nu va amâna citirea Molitfelor. Cum demonii arareori sunt alungaţi la prima citire, preotul şi cei din jur se vor pregăti special pentru următoarele Molitfe, prin post,  sporirea rugăciunii şi a faptei celei bune, până când demonii sunt alungaţi.

Când apare ceva nou în rânduiala Bisericii Ortodoxe Române, pentru a justifica şi a i se da tărie, se invocă practica din Bisericile surori. Este cazul şi cu citirea Molitfelor de alungare a demonilor, aşa cum a fost gândită de ierarhii noştri. Cred că există o singură cale pentru Ortodoxie, dreaptă şi împărătească, aceea a păstrării cu extremă grijă a Sfintei Tradiţii, a hotărârilor Sfintelor Sinoade Ecumenice, a ceea ce ne-au lăsat Sfinţii Părinţi. Orice abatere de la acestea trebuie evitată cu desăvâşire. Protosinghelul Lovin caută să inducă sentimentul de teamă celor care s-ar încumeta să citească Molitfele fără pregătire, ba chiar o socoteşte dovadă a mândriei şi a ignoranţei. Nu trebuie să ne temem, de vreme ce înfruntăm demonii cu puterea şi în numele lui Hristos, nici să ne mândrim, ca şi cum biruinţa s-ar datora vredniciei noastre. Dimpotrivă, starea de smerenie este cea care ne face potriviţi pentru lupta cu duhurile rele.

Surprinde şi o altă afirmaţie făcută de Protosinghel, precum că în perioada dintre Naşterea Domnului până la sărbătoarea Botezului Domnului, precum şi în Săptămâna Luminată nu se posteşte şi nu se îngenunchează, ca atare ,,nu este un timp potrivit pentru exorcisme’’. Eronat! Tradiţia Bisericii nu are reguli care să îngrădească, în timp, citirea Molitfelor, şi nu ştiu de ce Lovin îşi îngăduie să exprime asemenea păreri. Dacă suntem chemaţi un om demonizat, vom aştepta să treacă aceste perioade, şi numai după aceea vom citi Molitfele? Doamne, fereşte! Ceea ce a scris Prot. Chiril Lovin în ziarul Patriarhiei Române reprezintă punctul de vedere al acesteia.

În Ziarul Lumina din 14 mai 2012, Pr. Prof. Nicolae Necula mai aducea o îngrădire, susţinând că după Sfântul Maslu nu se citesc Molitfele Sfântului Vasile. Argumentaţia dânsului este îndoielnică, încât ne întrebăm: de ce se  doreşte ca aceste Molitfe să nu se mai citească? Răspunsul îl ştim.

Preot Ioviţa Vasile

 

După întâmplarea nedorită de la Tanacu, în Biserica noastră a existat o puternică tendinţă de a limita sau chiar de a intezice citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur

        �Protosinghelul Chiril Lovin cerea imperativ să nu se citească Molitfele Sfântului Vasile în ziua de 1 ianuarie, pe motiv că aceasta n-ar fi o practică conformă cu Tradiţia panortodoxă. Ediţiile Molitfelnicului pe care le-am consultat conţin, fără excepţie, prevederea conform căreia Molitfele sunt ..pentru cei care pătimesc de la diavol şi pentru toată neputinţa, care se citesc şi în ziua Sfântului Vasile’’ (Molitfelnicul tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod, E.I.B.M.B.O.R., 1984 şi Molitfelnicul tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod, 1992). Socotesc că aceasta este practica din Tradiţia Bisericii, care n-ar trebui părăsită. Şi de altfel, se vede limpede că aceste Molitfe se citesc nu numai pentru cazurile concrete şi evidente de demonizare, ci şi ,,pentru toată neputinţa’’. Care pot fi aceste neputinţe? Enumăr câteva: neputinţa a doi tineri de a ajunge să primească Sfânta Taină a Cununiei, deoarece au ,,nunta legată’’,cum reiese dintr-o întrebare ce trebuie adresată celui care se spovedeşte, cuprinsă în Molitfelnic (,,N-ai legat nunta vreunui bărbat sau femeie?’’);neputinţe trupeşti, precum avea femeia gârbovă, neputând să se îndrepte, ,,deoarece a legat-o satana, iată, de optsprezece ani’’(Luca 13, 10-17); există la unii oameni tendinţa sau chiar tentative de a se sinucide. Aceştia trebuie luaţi neîntârziat sub ocrotirea Bisericii, fiind, evident, sub puternică înrâurire demonică. Citirea Molitfelor în acest caz este imperios necesară, chiar de mai multe ori, altfel există primejdia enormă de a se pierde un suflet.

Este bine a se citi Molitfele Sfântului Vasile la 1 ianuarie? Molitfelnicele ne spun că da. În această zi, bisericile sunt pline şi nu există măcar un singur credincios care să nu fie asaltat de ispitele celui rău. Or, ştim că prin Molitfe demonii se îngrozesc, slăbesc şi se depărtează de oameni, tot aşa cum şi prin stropirea cu apa de la Sfeştanie ,,duhurile cele rele din tot locul se gonesc’’.

În cuvântul de mâine, voi continua să analizez ceea ce a scris Protosinghelul Chiril Lovin în acest sens.

Preot Ioviţa Vasile

,,Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?’’(Marcu 8, 36-37). Cine studiază cu atenţie istoria scrisă, constată că toate imperiile care s-au perindat în lume au fost clădite pe sânge şi teroare. Cei care le-au întemeiat au dus războaie absurde, nimicitoare şi au subjugat prin forţă popoare întregi, având ambiţia nebunească de a stăpâni lumea. Acest lucru este valabil pentru imperiul roman, care a căpătat o întindere nemaiîntâlnită. Pe unde au ajuns, romanii şi-au impus nu numai stăpânirea administrativă, ci au răspândit şi religia lor deşartă şi mincinoasă a zeilor, care, în fapt, erau demoni. Aşa au venit în conflict ireconciliabil cu Biserica lui Hristos, pentru că membrii acesteia nu-şi trădau Mântuitorul, vrând mai bine să moară. Aşa s-au născut persecuţiile împotriva lor, în care mulţi s-au încununat cu cununa muceniciei. Trecerea vremii ne arată că biruitori au fost cei care L-au mărturisit pe Hristos, iar sufletele persecutorilor s-au pierdut în adâncimile iadului. Imperiul s-a prăbuşit, în vreme ce Biserica a rămas şi nu va fi biruită nici de porţile iadului. La ce le-a folosit cezarilor romani stăpânirea lor atât de mare?

Mai aproape de zilele noastre, am avut imperiul sovietic comunist. Ştim cine au fost cei care au ,,fericit’’ lumea, născocind comunismul. Naţiunea, căreia le aparţin, ar trebui să şi-i revendice. Ideologii comunişti şi-au propus să şteargă numele lui Dumnezeu de pe faţa pământului, pentru ca ei să ajungă stăpânii lumii. Susţineau cu fervoare că sistemul comunist se va întinde peste toată faţa pământului. Dumnezeu a arătat că aceşti nebuni nu erau decât nişte bieţi muritori, care au refuzat să-şi cunoască nimicnicia. Visurile lor demente s-au spulberat, iar sufletele lor s-au dus în chinurile iadului.

Ultimul imperiu al istoriei va fi cel instaurat de antihrist, numit de Cartea Apocalipsei (13, 1) ,,fiara care se ridică din mare’’. Dumnezeu va îngădui ca acest tiran să stăpânească vremelnic, adică trei ani şi jumătate, peste tot pământul. Mântuitorul ne spune că blestematul antihrist va institui un regim de teroare nemaiîntâlnită. Dumnezeu va avea grijă de aleşii Săi şi va scurta acele zile, pentru cei aleşi. Încă de-acum vedem aceste cuvinte împlinindu-se, căci toată lumea îşi dă seama că, realmente, zilele, lunile şi anii s-au scurtat, însă puţini înţeleg şi explică cu adevărat acest fenomen. Sfârşitul este ştiut, căci Dumnezeu nu ne lasă în neştiinţă: imperiul se va prăbuşi şi antihrist se va pierde în iad.

Iubite cititorule, multe lucruri folositoare putem noi învăţa din lecţiile istoriei, dacă suntem receptivi. Dumnezeu ne-a lăsat istoria scrisă tocmai ca să ne dăm seama ce preţ ar trebui să punem noi pe mântuirea sufletelor noastre şi cât de înşelătoare sunt măririle şi stăpânirile veacului acestuia.

Preot Ioviţa Vasile

�

,,Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui’’(Matei 5, 7). Dumnezeu l-a creat pe om din iubire şi a sădit acest simţământ Dumnezeiesc în fiecare fiinţă umană. Prin urmare, starea firească a omului este aceea în care iubeşte pe Dumnezeu, Creatorul său, dar şi pe aproapele său, care este orice om. De-aici decurge milostenia pentru cei aflaţi în nevoi, deoarece niciodată nu vei întoarce spatele celui pe care-l iubeşti. Aşadar, milostenia este o formă de manifestare a iubirii frăţeşti. Cel care a experiat roadele milosteniei, a constatat că Dumnezeu întoarce înzecit binele făcut aproapelui, în casa celui milostiv.

Grija de căpetenie a fiecărui om este mântuirea sufletului său. Mântuirea se lucrează în viaţa pământească şi este dată ca o răsplată pentru faptele cele bune ale omului. Fără fapte bune, fără milostenie, mântuirea nu este posibilă. Ştiind aceasta, diavolul a pus în mintea anumitor oameni gândul contrar, anume că faptele bune nu ajută la mântuire, ar fi inutile, credinţa este suficientă pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu. Aşa s-a ajuns la învăţătura diavolească numită sola fide, ceea ce însemnă numai prin credinţăse poate mantui omul. Autorul acestei rătăciri pierzătoare de suflete a fost Martin Luther, în secolul al XVI-lea. Acesta s-a despărţit de ereziile catolice pentru a întemeia propriul său sistem de erezii, numit protestantism sau luteranism.          �Pentru Luther nu au contat adevărurile revelate de Dumnezeu, deasupra acestora a pus, în chip luciferic, propriile sale păreri. Când a tradus Sfânta Scriptură în germană, un filolog i-a atras atenţia asupra multelor erori pe care le-a comis. Răspunsul a fost unul stupefiant: ,,Este aşa, pentru că aşa vrea Luther’’.Când a citit Epistola Sfântului Iacov, a constatat că aceasta arată desluşit şi apăsat că faptele bune sunt absolut necesare pentru mântuire, ceea ce nu se potrivea cu părerile lui. Atunci a numit această, scriere nou-testamentară, în chip batjocoritor, ,,epistola de paie’’, a rupt filele pe care era tipărită Dumnezeiasca Epistolă şi le-a aruncat în apă! Ce cutezanţă! Ce blasfemie!

Revenind la învăţărura Sfintei noastre Biserici, vom remarca faptul că Dumnezeu Se milostiveşte spre noi chiar înainte ca noi să făptuim cele ale milosteniei. Dacă însă facem din milostenie o preocupare constantă a vieţii, nădejdea mântuirii este deosebit de puternică. Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătită niciuna din faptele noastre de milostenie.

Preot Ioviţa Vasile

 

Cinstite cititorule, zilele trecute mi-a fost dată o biblie, falsificată la Cluj şi tipărită în Coreea de Sud, cu un titlu de-a dreptul hilar: Biblia fidela Cluj. După cum mărturisesc acei nelegiuiţi, au lucrat la pretinsa traducere vreme de nouă ani. Atât le-a trebuit să dea o versiune plină de blasfemii, de care se cutremură orice om de bună credinţă. Bineînţeles că aceştia nu-şi dezvăluie identitatea, din motive lesne de înţeles, dar îşi laudă ,,lucrarea’’ care, zic ei, ,,conţine toate cuvintele lui Dumnezeu’’.

De la prima lectură mi-am adus aminte de cuvintele Sfântului Prooroc Ieremia (23, 36): ,,Iar cuvântul acesta,  povară de la Domnul, de-acum să nu-l mai întrebuinţaţi, ca povară va fi unui astfel de om cuvântul lui, pentru că stricaţi cuvintele Domnului Celui Viu, cuvintele Domnului Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru’’.Da, acesta este adevărul trist: cei care se băteau în piept şi se lăudau cu Biblia, în felul lui Luther, batjocoresc în modul cel mai josnic textul Sfintei Scripturi. Aceşti sectari nu mai cunosc ce este frica de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşinează. Nu mai au nicio oprelişte, nicio ezitare, nicio ruşine când este vorba de falsificarea Scripturilor Sfinte.

Ceea ce am scris referitor la biblia iehoviştilor, au preluat şi cei despre care este vorba. Pronumele referitoare la Persoanele Sfintei Treimi nu mai sunt majusculizate. În schimb, numele malefice diavolul, satana, sunt scrise cu literă mare! Acelaşi dispreţ pentru Sfânta Evanghelie, care la ei este doar ,,evanghelie’’. Textele care dau mărturie despre Preasfânta Treime sunt total distorsionate, încât li s-a schimbat înţelesul. Ştim bine cine sunt cei care luptă cu ardoare împotriva Revelaţiei Dumnezeieşti privitoare la Sfânta Treime, urmaşii acelora care nu l-au primit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul devine Ioan Baptist! Nu merită să mai insistăm asupra textului acestei biblii satanice. Vreau doar să spun doar ceea ce ne-a lăsat Părintele Cleopa referitor la bibliile falsificate ale sectarilor: de vor ajunge în mâinile noastre, să le aruncăm în foc fără ezitare!

Am semnalat apariţia acestei lucrări satanice pentru a te feri, iubite cititorule, de primejia rătăcirii care bântuie în lume. Priveşte asemenea biblii ca un semn al apropierii sfârşitului veacului acestuia. Va veni, negreşit, şi vremea judecăţii, şi aceia care batjocoresc Sfintele Scripturi vor da seama în faţa lui Dumnezeu. Nu te face părtaş lor!

Preot Ioviţa Vasile

În înregistrarea de mai sus, de la o conferință din 2017, monahul Sava spune clar că întreruperea pomenirii episcopului nu trebuie urmată de căutarea altui episcop, ci de încercarea de a provoca un sinod care să judeca episcopul sub a cărui jurisdicție suntem, pentru a-l întoarce la Ortodoxie sau dacă nu vrea, atunci să fie schimbat cu alt episcop.

Iar într-un răspuns către teologul Mihai-Silviu Chirilă își exprimă dezacordul față de hirotonirea de horepiscopi de către episcopul Artemie de Kosovo, cât și față de hirotonirea de preoți și diaconi de către acei horepiscopi:

,,Episcopul Artemie a hirotonit horepiscopi singur, lucru cu care noi nu suntem de acord și i-am spus acest lucru. Nu am știut dinainte ce hirotonie vor face, nici ce alte hirotonii au mai făcut. După întâlnirea avută le-am spus că nu este corect ce au făcut și să remedieze cumva situația. Unde vedeți dvs că noi am fost de acord cu hirotonia și că am strigat „vrednic este”, devreme de noi nu am făcut aceasta? Trageți concluzii fără să știți ce am spus și trebuie să vă cereți scuze, dacă sunteți un om sincer”.

Noi am tras concluzii din relatarea pr. Staicu care zice contrariul, considerând canonică hirotonirea horepicopilor, cât și hirotoniile făcute de aceștia:

Episcopul Artemie – care este doctor în teologie al Universității din Atena, trimis acum câteva zeci de ani acolo la studii de dascălul său, Sfântul Justin Popovici însuși, i-a hirotonit pe cei doi horepiscopi având ca bază canonică existența acestei demnități de horepiscop în istoria Bisericii. […]

Pr. Ciprian Staicu: ,,Astfel, în familia Sfântului Justin Popovici a fost văzută o imagine unică: un episcop sârb în exil, într-o biserică din catacombe, a hirotonit un diacon rus ca preot și un monah sârb ca ierodiacon, în timp ce ortodocșii sârbi, ruși, greci și români au strigat plini de bucurie: „AXIOS! „(Vrednic este!). Cu adevărat o imagine și un mesaj unic a fost trimis în lumea întreagă. Cine are urechi de auzit, să audă. Grecii au cântat imnul Heruvic în limba lor, românii au cântat „Îngerul a strigat” în limba lor – aceste două lucruri au servit într-un mod special la întărirea sentimentului de comuniune, de dragoste între frați, de solidaritate în lupta comună pentru puritatea credinței.”

Se pare că preotul Staicu are o agendă dublă, „traducând” în chip mincinos aspecte importante în ce-l privește pe monahul Sava, iar scopul nu este altul decât distrugerea mișcării anti-ecumenism.

(Text preluat de pe Ortodoxinfo)

Scurt comentariu

Un timp, poţi să minţi pe toată lumea. Pe unii îi poţi minţi tot timpul. Dar este cu neputinţă să-i minţi pe toţi, în toată vremea.

Credeti ca vreun obraz se va inrosi de rusine?

LUNA APRILIE

Ziua a 29-a

Sf. Mucenici Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magnos, Teodot, Tavmasie, Filimon, Stancu; Cuvioşii Memnon, Avxivie, Nichifor; Sf. Ierarhi Ioan şi Vasile

          ,,Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi niciunul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău’’(Facere, 20, 17). Vom tălmăci această Poruncă Dumnezeiască prin prizma mentalităţii păgubitoare din zilele noastre. Vedem o vilă somptuoasă ridicată de un cunoscut al nostru. Ne dorim şi noi una asemenea şi ne străduim s-o avem, chiar dacă mijloacele nu ne îngăduie; sunt multe bunurile pe care le posedă aproapele nostru. Dorim să le avem şi noi, căci aşa este mentalitatea zilelor noastre.

Ce ne spune Sfânta Scriptură prin Sfântul Apostol Pavel? ,,De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Nu, oare, de aici: Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş al lui Dumnezeu? Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert?’’(Iacov 4, 1-5).

Nu! Scriptura nu grăieşte în deşert! Ni se pare nouă că grăieşte în deşert, sau noi înşine grăim asa, punând in plan secundar cuvintele lui Dumnezeu. Să fim mulţumiţi cu ceea ce ne-a dăruit Bunul Dumnezeu. Să nu năzuim spre cele ale aproapelui. Dumnezeu rânduieşte cele ce sunt de folos fiecăruia dintre noi, după puterile şi priceperea noastră. Dacă vedem că aproapele nostru a trecut prin şcoli înalte, să nu-l pizmuim. Dacă a ajuns în demnitări sociale înalte, să nu năzuim la ale sale deoarece, cui i se va da mult, mult i se va cere, după cuvântul Scripturii. Aduceţi-vă aminte de cuvintele Apostolului, care spun: ,,pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nu putem să  scoatem ceva afară din ea. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi’’(I Timotei 6, 7-8).

Preot Ioviţa Vasile

�

Hristos a înviat

Astazi a fost înmormântat Academicianul Dinu C. Giurascu, un om pe care-l ascultai cu plăcere de fiecare data când avea câte-o apariţie public. A plecat din viaţa aceasta pământească, având multe amărăciuni în suflet. Textul de mai jos, preluat de pe Ortodoxinfo, tocmai lucrul acesta îl relevă. Bunul Dumnezeu să-l  ierte.

„Partide extremiste? Nu le-aș numi așa, ci mai degrabă naționaliste. Este evident, la nivel intuitiv, europenii simt că amestecul nu e bun. Mă refer la amestecul de civilizații, de mentalități, de credință. Nu poți să fii obligat să primești cu brațele deschise ceea ce de fapt nu vrei să accepți. Acea cotă nesuferită pe care fiecare țară a fost obligată să o accepte este motivul pentru care oamenii au început să sprijine partidele naționaliste.

Gândiți-vă la noi, românii. Țara Românească și Moldova au fost sub dominație turcească timp de 500 de ani, dar, în acest răstimp, turcii nu au avut voie să aibă proprietăți, să ridice moschei. Domnitorii pe care i-am avut au simțit că în acest fel apără identitatea și românismul. Acum toate sunt invers. Îi chemăm la noi, le ridicăm moschei. Ceea ce nu au reușit în alte vremuri, reușesc acum.

Ba, mai mult decât atât, se dorește parcă ștergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română. Și se vede asta și prin reformele din domeniul învățământului. Se vorbește de globalizare, dar constat că se dorește formarea  unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un pălmaş modern. Cu cât uiți mai repede trecutul care-ți aparține, cu atât ți se va șterge identitatea mai rapid. Cred și eu, ca Ilie Șerbănescu – deși el este mai rău decât mine atunci când spune că suntem un spațiu de la marginea lumii –, că am ajuns o colonie, că nu mai decidem noi pentru noi. Atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare pentru noi ca țară și constat că tendinţa merge spre slăbirea şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.

Am fost ales parlamentar. Am crezut că voi putea schimba câte ceva, am crezut că voi putea să fac. Nu se vrea. Ăsta este adevărul. Cu toate acestea, nu pot să nu mă întreb unde sunt cei din elita intelectuală? Apar unii pe la televizor, vorbesc, dar se clamează independenți și, de fapt, nici nu spun nimic, dar nici nu fac nimic să îndrepte situația. E trist. Industrie nu mai avem; sistem bancar, nu; pădurile, nu le mai protejăm; vindem pământul pentru că aşa a zis UE! Mie-mi vine rău când zic asta! Şi ce dacă a zis UE?! Ei pot să zică şi eu zic cum zic eu şi până la urmă vedem ce facem noi! Țara se conduce prin instituții de forță, ca DNA. Nu-i nimic normal în toate astea.”�

În timp ce-și expunea părerea despre ceea ce se întâmplă, figura istoricului se înnegura. Tristețea i se întipărise pe față.�„Să-ți iubești țara în zilele noastre este aproape o infracțiune…”

�

LUNA APRILIE

Ziua a 27-a

Sf. Apostoli din cei 70 Simeon, Aristarh, Marcu şi Zinon; Cuv. Ioan Mărturisitorul, Evloghie, Nicon; Sf. Mucenici Puplie, Lolion cel Nou şi Polion; Sf. Ier. Ştefan şi Sava

          ,,Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!’’(Ieşire 20, 16). Adevărul se stabileşte, în vremurile noastre, în instanţele de judecată. Cel puţin, aşa se pretinde. S-ar putea întâmpla ca un preot să depună mărturie în faţa instanţelor de judecată. În acest caz, asemenea tuturor oamenilor, preotului i se va cere să rostească un jurământ care are următorul conţinut: ,,Jur să spun adevărul şi numai adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu’’.Prestând acest jurământ, preotul va fi obligat să scoată la lumină şi fapte pe care enoriaşul său le-a mărturisit la Sfânta Spovedanie, săvârşind în acest fel un mare şi de neiertat păcat: divulgarea secretului Spovedaniei. De aceea, se cuvine ca preotul să aibă discernământ în rostirea jurământului sau să se abţină.

Mărturisirea, dreaptă sau strâmbă, trece dincolo de instanţele de judecată. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne cere să mărturisim pentru El înaintea tuturor necredincioşilor lumii acesteia: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceeruri’’(Matei 10, 32). Biserica lui Hristos mărturiseşte întotdeauna drept înaintea tuturor oamenilor. În opoziţie, şi sectarii şi cei din bisericile mincinoase, şi ecumeniştii, poate şi necredincioşii sau păgânii, precum mahomedanii sau budiştii, pot să-L mărturisească pe Hristos, dar mărturia lor este mincinoasă. Când rostim, la Sfânta Liturghie sau în rugăciunile noastre particulare Crezul, atunci mărturia noastră este dreaptă. Dacă ne abatem de la această mărturisire, precum ereticii catolici, cu Filioqe şi cu toate rătăcirile lor, mărturisirea noastră devine strâmbă.

Nu se cuvine, aşadar, să-L mărturisim pe Domnul Iisus Hristos ca fiind numai Om, cum făceau ereticii arieni şi cum fac martorii lui Iehova, nici ca având o singură fire, ca monofiziţii, nici ca având o singură voinţă, ca monoteliştii, nici ca fiind un simplu întemeietor de religie, alături de Buda şi Mahomed, cum pretind ecumeniştii de astăzi, ci drept: ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel Ce este deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut’’.

        �În calendarul nostru bisericesc sunt pomeniţi Sfinţi care au mărturisit drept despre Dumnezeu. Aceştia se numesc ,,Mărturisitori’’. Aşa este, de pildă, Sfântul Maxim Mărturisitorul, care a spus: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul (rău-credincios, n. a.), eu nu pot să mă împărtăşesc cu dânsul’’.

Preot Ioviţa Vasile

�

�

 

,,Să nu fii desfrânat!(Ieşire 20, 14). Domnul Dumnezeu a creat cea dintâi pereche de oameni, Adam şi Eva, i-a binecuvântat, spunându-le: ,,Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi’’(Facere 1, 28). Legătura aceasta dintre bărbat şi femeie a constituit modalitatea aleasă de Dumnezeu pentru înmulţirea neamului omenesc. După venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, legătura dintre bărbat şi femeie se binecuvântează prin Sfânta Taină a Nunţii, dată exclusiv Bisericii. Prin ea se întemeiază familia creştină, înlăuntrul căreia naşterea de prunci pentru împărăţia lui Dumnezeu este datorie de căpetenie a celor doi soţi. Legătura trupească între cei doi este, aşadar, îngăduită numai între hotarele binecuvântate ale căsătoriei.

Legătura trupească dintre persoane necăsătorite se numeşte curvie. Când persoanele sunt căsătorite şi păcătuiesc împreună, deşi ţin de familii diferite, păcatul capătă un spor de gravitate şi se numeşte preacurvie.

Orice legătură dintre bărbat şi femeie, fără binecuvântarea Bisericii prin Sfânta Taină a Cununiei, este desfrânare, chiar dacă ea s-a oficializat în faţa autorităţilor civile. Înţelegem acum de ce sectarii, membrii bisericilor mincinoase, păgânii, necredincioşii, ateii trăiesc în curvie, ceea ce le închide calea spre împărăţia lui Dumnezeu, după cuvântul Biblic: ,,Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici desfrânat, sau necurat sau lacom (care este închinător la idoli), nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu’’(Efeseni 5, 5).

Diavolul ştie foarte bine că viaţa omului îşi are cursul firesc numai prin Taina Bisericii, de aceea lucrează cu multă ardoare pentru a-i împiedica pe tineri să păşească în faţa Sfântului Altar, şi a-i face să trăiască în păcatul desfrânării. El a inspirat şi a răspândit, prin interpuşi, conceptul căsătoriei de probă. El dă putere vrăjitorilor de a lega cununiile, încât tinerii, chiar dacă doresc sincer, nu pot ajunge să se însoţească prin Taina Nunţii, până când blestemata legătură nu este desfăcută prin rugăciunile Bisericii. El a inspirat pe legiuitori să nu pună nici un preţ pe adevărata unire dintre bărbat şi femeie, cea din Biserică. El incită la sexualitate dezmăţată prin pornografie şi emisiuni televizate incitante şi neruşinate. El împinge la păcate precum beţia, cântările şi vorbele spurcate, îmbrăcăminte necuviincioasă şi altele, care toate sfârşesc în desfrânare.

Dumnezeieşti cuvinte a rostit Mântuitorul Iisus Hristos, vrând să pună stavilă pornirilor păcătoase din trupul omului : ..Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a săvârşit adulter în inima sa’’(Matei 5, 28).

 

Preot Ioviţa Vasile

Astăzi, 24 aprilie 2018, se împlineşte un an de când am publicat întâia oară pe acest blog. Cum spuneam şi atunci, la început de drum, am ales această modalitate de a-mi continua slujirea preoţească, spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul duhovnicesc al frăţiilor voastre. Am simţit în acest timp că între noi s-au înfiripat nişte legături de suflet, că suntem în comuniune euharistică şi că ne sprijinim unii pe alţii în aceste ,,vremi cumplite anilor noştri’’, cum ar spune cronicarul. Am avut plăcuta surpriză ca scrisul meu să fie receptat în cele mai neaşteptate locuri de pe pământul lui Dumnezeu, în ţări precum Japonia, Australia, Insulele Maldive, India, Pakistan, Israel, Teritoriile Palestiniene, Brazilia, Mexic, Statele Unite ale Americii, Canada, ca să nu mai amintesc statele europene. Vă mulţumesc, iubiţi cititori din străinătate, asemenea şi celor din ţară care îmi susţineţi eforturile prin faptul că accesaţi acest blog. Asta-mi dă simţământul plăcut că sunt în slujba dumneavoastră, la dispoziţia frăţiilor voastre, Chiar atunci când mi-aţi adresat critici sau aprecieri, când m-aţi apostrofat pentru oarecari stângăcii sau mi-aţi atras atenţia asupra unor neîmpliniri. Am trăit şi trăiesc în continuare mari amărăciuni când văd cum se proferează hule asupra Preasfântului Nume al lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinţilor Săi.

Chiar în aceste zile am trecut pragul celor două sute de postări, dintre care circa 170 îmi aparţin, celelalte fiind preluări de pe alte bloguri. În toate am căutat să păstrez dreapta măsură şi m-am lăsat călăuzit de ceea ce numim cugetul Bisericii. Am convingerea neclintită că, în pofida asalturilor la care suntem supuşi ca neam, noi românii vom merge la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos ca popor luminat de Dumnezeieştile învăţături şi sunt convins că Atotputernicul va privi cu milostivire spre noi şi ne va dărui iertarea Sa. Să nu ne hulim noi pe noi, dragi români, aşa cum ar vrea vrăjmaşii noştri. Sunt alte popoare care au de dat greu răspuns la judecată. Noi suntem plămădiţi ca popor după Sfânta Învăţătură Ortodoxă, ceea ce ne-a făcut să nu râvnim la cele ce nu sunt ale noastre. Dimpotrivă, am ales să suferim nedreptăţile, decât să le comitem împotriva altora, şi asta ne-a fost socotită drept slăbiciune. Ne întrebăm cu deplină îndreptăţire; ,,Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând’’ (Luca 18, 7-8).

Vă îmbrăţişez cu drag, iubiţii mei cititori. Vă invit să rămânem împreună în vremurile grele prin care avem să trecem. Vă rog să-mi scrieţi, pe această cale, dorinţele frăţiilor voastre privind anumite subiecte ce ar trebui dezbătute şi, cât îmi va ajuta Dumnezeul Adevărului, voi da curs cererilor. Să ne întâlnim la poarta raiului şi să intrăm împreună în Împărăţia cea veşnică a lui Dumnezeu. Amin.

Slugă nevrednică a lui Hristos,

Preot Ioviţa Vasile

LUNA APRILIE

Ziua a 24-a

Sf. Mucenici Sava, Pasicrat, Valentin, Evsevie, Neon, Leontie, Longhin, Hristofor, Dimitrie, Danav, Donat, Terin, Nestav, Nichie, Duca, Nicolae, Sava Brancovici; Şaptezeci Sf. Mucenici cu Sf. Sava; Cuv. Elisabeta; Sf. Ier. Iorest al Transilvaniei, Iosif şi Wilfrid; Cuv. Toma şi Sava

            ,,Să nu furi!’’(Ieşire 20, 15). Furturile din bunurile aproapelui, mai mari sau mai mici, cad sub incidenţa acestei Porunci Dumnezeieşti. Sunt oprite de Biserica noastră, care îndeamnă pe săvârşitori la restituirea celor furate şi la pocăinţă. Nu despre aceste furturi va fi acest cuvânt, ci despre furtul la scară planetară săvârşit de mai marii lumii, prin declanşarea crizelor mondiale. Pentru că trebuie să spunem că aceste crize nu au răsărit din pământ, ci au fost declanşate, după un plan minuţios deliberat,  pentru sărăcirea şi înrobirea popoarelor. Toate pierderile unor popoare întregi sunt câştiguri, prin furt, pentru mai-marii lumii.

Vă aduceţi aminte cum, în anii trecuţi, băncile, proprietatea străinilor, s-au arătat foarte generoase în acordarea de împrumuturi populaţiei României. Cei care conduc băncile ştiau ce urmează. Ştiau ca va veni vreme de criză, aşa încât acordau cu generozitate împrumuturi, în condiţii înrobitoare, dictate de ei. Parte din români, nesăbuiţi, lacomi şi iubitori de arginţi şi de averi fără măsură, s-au grăbit să meargă şi să se împrumute, uneori numai pe bază de buletin, socotind că îşi vor asigura bunăstarea şi traiul lipsit de griji şi vor restitui, în timp, banii primiţi. Necugetate planuri! Asemenea bogatului căruia i-a rodit ţarina îmbelşugat. După puţină vreme de deşarte iluzii, în vieţile acestor oameni au început să se împlinescă dureros spusele Sfintei Scripturi: ,,Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la Credinţă şi s-au străpuns de multe dureri’’(I Timotei 6, 9-10).

Vedem cum ne îndeamnă Sfintele Scripturi să ne ferim de lăcomie şi de iubirea de argint, adică de bani. Dacă oamenii ar fi urmat acestor îndemnuri, unii chiar au făcut-o, ar fi fost feriţi de tragediile ce se întâmplă sub ochii noştri. Nu-şi mai pot plăti datoriile, cad în deznădejde şi se sinucid. Nu este aceasta ruină şi pierzare?Ba da! Dar bieţii oameni şi-au făcut nişte socoteli nesăbuite: poate nu va fi chiar cum spun Scripturile Sfinte. Este exact aşa cum ne spun ele! Cuvintele lui Dumnezeu se împlinesc. Dacă am ştiut aceste cuvinte, de ce nu le-am dat crezare la vremea cuvenită? De ce ne-am făurit iluzii, crezând că străinii care cârmuiesc România au ca scop suprem bunăstarea românilor? Pentru că nu vrem să credem celor spuse de Mântuitorul: ,,Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’’(Matei 24, 35).

Preot Ioviţa Vasile

 

Intreaga activitate antihristica, anticrestina, astazi este raspandita in toate mediile, in toate tarile, prin toate mijloacele, de catre satanica miscare, cunoscuta sub numele de, miscarea New Age (Noua Era). Se incearca distrugerea acestei lumi si crearea unei lumi noi, a unei noi ere. Nu prin puterea lui Dumnezeu, ci prin puterea omului. Cu alte cuvinte omul stapanit de mandria lui Lucifer cauta sa ia locul lui Dumnezeu.
Nimic din ceea ce se petrece in lume nu este intamplator. Omenirea cauta sa se sinucida. Goana dupa inavutire, dupa lux si destrabalare a dus omenirea in pragul dezastrului.
Exploatarile irationale ale resurselor naturale, poluarea care a atins cote inexprimabile, inarmarile fara masura au pus in pericol viata pe pamant. Pe de alta parte, desfraul fara margini si rautatea diabolica, care a pus stapanire pe unii din oameni, duce la degradarea firii umane, pana la indobitocire.
Omul a innebunit, omul s-a indracit.
Exista o organizatie secreta care conduce lumea din umbra. Aceasta isi exercita influenta asupra lumii prin magie si folosirea puterilor demonice. Sunt sionistii ! evreii care in ascuns pregatesc venirea lui Antihrist. De sute de ani, prin masonerie, se lupta pentru schimbarea traditiilor crestine. Au rupt Biserica si au faramitat-o in mii si mii de secte. Si au reusit sa schimbe legile firii, lasate de Dumnezeu, cu legi omenesti sau mai bine zis diavolesti.
Statul ca si partidul sunt o idee. Sunt mijloace de subjugare a omului. Statul a devenit in mana lor un mijloc de asuprire, de inrobire pana la indobitocire a oamenilor. Legile dupa care se conducea societatea reflectau legea firii lasata de Dumnezeu omului.
Dar acum aceasta lege lasata de Dumnezeu a fost si este inlocuita prin legi omenesti de inspiratie demonica. Au nascocit povestea cu „drepturile omului” ! Care drepturi ? Drepturile evreilor. Dreptul de a fi privilegiati in toate statele, de a da legi, de a executa legi si de a judeca dupa aceste legi pe crestini!
Iata ce sunt drepturile omului. Dreptul de a-i lasa pe ei sa-l instaleze pe Antihrist, dreptul de a subjuga lumea intreaga.
Dreptul de a avorta, de a te destrabala, de a fura fara scrupule pe semenul tau, intr-un cuvant de a te impotrivi lui Dumnezeu. Cui folosesc aceste drepturi? Noua credinciosilor in nici un caz.
Incredibil, dar adevarat. Lumea este in mana evreilor sionisti, pentru ca finantele lumii sunt in mainile lor, iar omul are slabiciune la ban. Cu banii cumpara tot, chiar si sufletele oamenilor. Cati nu sunt aceia care se leapada de credinta pentru niste bunuri materiale sau bani?
Unde nu reusesc cu banul folosesc santajul, iar unde nu merge nici cu santajul folosesc crima. De aceea si merge lumea din rau in mai rau, pentru ca dreptatea lui Dumnezeu a disparut dintre oameni.
Dumnezeu nu a parasit lumea, ci omul L-a parasit pe Dumnezeu, in favoarea placerilor omenesti.

Noi, cei credinciosi, nu trebuie sa ne descurajam, ci sa ne rugam mai mult la Dumnezeu ca sa ne pazeasca si sa ne intareasca in ceste vremuri grele de ispita .
Sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin post rugaciune si priveghere; sa lasam pacatele si sa urmam virtutea, iar Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne intareasca. Nu trebuie sa ne inchipuim ca putem sa scapam de ispite si de necazuri, dar trebuie sa ne pregatim pentru a le infrunta si a le rezista. Suntem datori sa ne informam si sa informam, la randul nostru, si pe altii despre planurile demonice ale slugilor lui Antihrist, pregatite pentru subjugarea lumii. Nu putem schimba destinele lumii dar putem sa le controlam pe ale noastre.
Chemam ajutorul Preasfintei Treimi ca si editia aceasta sa contribuie la trezirea duhovniceasca a ortodocsilor, a fratilor nostri care au nevoie de sprijin in aceste zile pe care le traverseaza omenirea.

(preluare de pe Ortodoxinfo)

LUNA APRILIE

Ziua a 23-a

Sf. Mare Mucenic Gheorghe; Sf. Mucenici Valerie, Anatolie, Protoleon, Glicherie, Donat, Terinos, Gheorghe, Lazăr şi Atanasie

Acest ales al lui Dumnezeu era ostaş în armata împăratului păgân Diocleţian. Faptul că era creştin a rămas tăinuit, o vreme. Când s-a aflat că este slujitor al lui Iisus Hristos, a fost dus în păgânească adunare şi acolo a mărturisit cu bărbăţie: ,,Până când, o, împărate, şi voi, domni şi sfetnici, care sunteţi rânduiţi pentru îndreptarea legilor bune şi a judecăţilor celor drepte, porniţi mânia voastră asupra creştinilor şi înmulţiţi nebunia voastră, întărind hotărârile celor fără de lege şi judecăţile cele nedrepte, dându-le asupra oamenilor nevinovaţi, care n-au făcut nimănui strâmbătate? Pentru ce-i prigoniţi şi-i chinuiţi pe creştini, silind spre a voastră păgânătate – întru care petreceţi nebuneşte – pe aceia, care au învăţat a ţine bine Sfânta Credinţă? Pentru că idolii voştri nu sunt dumnezei, deci nu vă amăgiţi cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu şi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; şi toate s-au făcut prin El şi cu Duhul Lui Cel Sfânt toate s-au alcătuit. Deci ori singuri să cunoaşteţi adevărul şi să vă învăţaţi Dreapta Credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de Dreapta Credinţă să nu-i tulburaţi cu nebunia voastră!’’

          �Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul într-o zi de 23 aprilie.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a încetat a lucra binele nici după moartea lui. Cărţile noastre bisericeşti ne istorisesc multele minuni ce s-au săvârşit prin acest Sfânt bineplăcut lui Dumnezeu. Se spune că un mahomedan a intrat într-o biserică la vremea citirii pravilei. A văzut un preot stând înaintea icoanei Sfântului Mucenic Gheorghe, citind rugăciuni în taină. Atunci a vorbit rău-credinciosul celor de un neam cu el: ,,Vedeţi pe acest nebun ce face? Se roagă la scândură. Aduceţi-mi un arc şi o săgeată, să săgetez scândura aceea’’. Încordând arcul a slobozit săgeata, dar aceasta nu s-a dus spre icoană, ci în înălţime şi căzând, a rănit mâna acelui nesăbuit, încât grea durere îi pricinuia. Preotul i-a vorbit cu înţelepciune, învăţându-l că se închină lui Dumnezeu şi nu scândurii. Ca să cunoască puterea lui Dumnezeu, l-a sfătuit să ia la sine icoana Sfântului Mucenic Gheorghe şi din candela ce va arde în faţa ei să ia ulei şi să-şi ungă mâna. Cu bunăvrerea lui Dumnezeu s-a vindecat şi a cunoscut minunile pe care le săvârşeşte Dumnezeu prin Sfinţii Lui, care sunt pe tot pământul. A cerut să fie botezat, lucru care s-a petrecut în puterea nopţii, de frica mahomedanilor păgâni, care ucid fără cruţare pe cei care părăsesc reaua şi deşarta lor credinţă.

Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preabunul Dumnezeu să Se milostivească spre noi, cei păcătoşi (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 274-300).

Preot Ioviţa Vasile