Ma scuzati ca intervin in discutie, am citit toate comentariile și discutia are o nuanta omeneasca, in sensul ca se cauta o solutie in caz de fortare a identitatii biometrice.
Intai si intai trebuie sa facem o diferenta intre identitate electronica si cea biometrica. In acest moment toti avem o identitate electronica in sistem. Aceasta pleaca de la CNP, ca dupa CNP suntem vazuti de sistem. La banca, la spital, la primarie, la anaf, la utilitati (curent, apa, gaz, gunoi), samd.
Identitate electronica = ei interogheaza calculatoarele lor despre CNP-ul fiecaruia si afla datele.
Pentru majoritatea CNP-ul a fost alocat la nastere, deci imposibil de refuzat. Doar noi ca parinti ar fi trebuit sa refuzam CNP-ul pentru copiii nostri.
Cineva a spus aici ca ei au si identitatea noastra biometrica. Perfect adevarat, din moment ce ei au poze cu noi, atunci au o identitate biometrica. Caci acele poze sunt stocate digital in calculatoarele lor.
Pasul care nu trebuie facut este spre identitatea digitala biometrica de acum. Diferenta cea mai importanta fata de pasii anteriori este ca procesele de vanzare-cumparare se vor face prin biometrie. Pentru ca in UE se vorbeste de un „portofel digital”. Portofelul e portofel, adica locul in care ai banii. Acesta inca nu este semnul fiarei dar este pasul de dinainte de semnul fiarei. Sfinti Parinti ne-au avertizat ca oricine primeste aceste documente (deci foloseste portofelul digital) ii este imposibil sa se mai intoarca din drumul spre semnul fiarei.
Mi-a placut ca a spus cineva ca la inceput nu se vor atinge de cei care vor refuza portofelul digital si ulterior semnul fiarei. Da asa este! Refuzul pe baza constiintei nu poate fi judecat de ei. Insa nu este de la ei putere, Dumnezeu nu le permite sa se atinga de acesti oameni pentru ca acestia cauta mantuirea.
ESTE UN RASTIMP LASAT DE DUMNEZEU! Nu vreo ingaduinta de-a celor răi.
De ce ne lasa Dumnezeu acest rastimp?
Ca sa folosim cu cap acest timp, sa plecam de pe calea cea larga spre calea cea ingusta.
De aceea cred ca acum vorbaria nu mai are rost, cum o sa faca aceia răi cu portofelul, c- pierdem casa, ca nu mai intram la supermarket, ca nu mai avem pensia samd.
Trebuie sa cautam solutii practice cum sa ne rupem de sistem. Punct!
Aici se mai poate discuta un pic, dar nu s-o lungim, ci sa trecem la fapte. Ca desi pare o misiune imposibila, nu e chiar asa, pentru ca Domnul va fi cu cei care vor sa se rupa de sistem.
Unii vor spune, am servici si copii, ce fac?
Sa intre pe youtube sa vada ca sunt familii cu copii, care nu au servici si totusi traiesc, nu mor. Adevarat ca nu in lux, dar Domnul nu a avut nici macar o casa pe numele lui. Si nici Sfintii Apostoli. Si nici Sfintii din zilele noastre.
Altii vor spune, suntem batrani, ce facem noi?
Ia intrati pe youtube si vedeti, ca acolo sunt batrani care traiesc cu o paine prin te miri ce paraseli de sate. Sunt oameni care nu au nici pensie. Pai asa cum traiesc acei sarmani, e lux fata de ce veti suferi intr-un oras unde o sa vi se ceara biometrizarea ca sa primiti pensia. Daca te plangi ca iti va fi greu sa traiesti ca acei sarmani, atunci chiar crezi ca ai curajul ca sa alegi moartea in oras ca nu ai biometrie?
Sa retinem ca nu supravietuirea este scopul, ci mantuirea. Insa suferinta este obligatorie pentru mantuire. Cineva m-a intrebat o dată, de ce Sfintii au suferit? Păi oricine vrea performanta sufera. Lumea se uita la Hagi si ii numara banii. Asta poate orice prost, insa nu oricine poate sa munceasca atat de mult ca Hagi ca sa ajunga la acele rezultate. Halep si-a taiat si sanii ca sa fie campioana. SUFERINTA! Rezultatele importante nu se pot realiza fara efort si suferinta. Cupele si medaliile, sunt efemere, ca sunt spre slava lumeasca.
Mantuirea este scopul final!
Radu
Sfantul Ilarion Felea: Papa nu poate lua parte la Sfanta Liturghie
Aflați explicația teologică a Sfantul Ilarion Felea despre catehumeni. De ce catehumenii, adică cei nebotezați ortodox încă , trebuie să iasă din biserică la ectenia celor chemați din timpul Sf. Liturghii. Așadar, nici Papa, care nu este botezat cu botezul ortodox, nu are dreptul să participe și să rostească niciun fel de rugăciuni în timpul Liturghiei Ortodoxe, până când acesta nu se va lepăda de erezia papală (de toate ereziile!, n.m.).
De ce nu ar trebui să se scoată ectenia catehumenilor din Liturghie
Cine sunt catehumenii?
La începutul Bisericii şi de atunci până astăzi, toţi păgânii care se pregăteau să primească taina Sf. Botez, erau datori să înveţe mai întâi catehismul, să cunoască învăţăturile de temelie ale Evangheliei şi ale Bisericii. De la data când începeau să înveţe adevărurile şi să cunoască tainele religiei creştine şi până în clipa Botezului, toţi catehumenii sau chemaţii la Sf. Botez, spre deosebire de credincioşii care erau membri botezaţi ai Bisericii – aveau dreptul să asculte învăţăturile religiei şi să se roage împreună cu credincioşii Bisericii, să meargă la Biserică şi să asculte rugăciunile, cântările şi citirile din Biserică, dar numai până la ectenia rânduită pentru ei.
Din îndemnul apostolesc şi din îndatorirea frăţească de a ne ruga unii pentru alţii (Iac. 5:16), Biserica a rânduit pentru catehumeni o ectenie specială, o rugăciune obştească aşezată în Sf. Liturghie la vremea când trebuiau să părăsească Biserica.
Ectenia începe prin invitarea lor la rugăciune: „Rugaţi-vă cei chemaţi Domnului”, apoi se continuă prin invitarea celor credincioşi, să se roage pentru catehumeni: „Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm”, ca Domnul să-i miluiască, să-i înveţe cuvântul adevărului, să le descopere Evanghelia dreptăţii, să-i unească pe dânşii cu Biserica şi să-i mântuiască prin harul Său.
Apoi din nou, preotul se adresează catehumenilor şi-i invită la plecarea capetelor: „Cei chemaţi, capetele voastre Domnului să le plecaţi”. Și, în timp ce credincioşii cu strana răspund lung: „Ţie Doamne” – preotul se roagă pentru catehumeni ca Dumnezeu să-i învrednicească de baia naşterii de a doua, adică de veşmântul nestricăciunii, de unire cu Biserica şi cu turma ei cea aleasă. Apoi încheie: „Ca şi aceştia, adică cei chemaţi, catehumenii, împreună cu noi să mărească prea cinstitul şi de mare cuviinţă” numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Ieșirea catehumenilor din biserică – o datorie
După răspunsul „amin” din partea tuturor, catehumenii sunt poftiţi să părăsească îndată Biserica, prin cuvintele: „Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi, cei chemaţi ieşiţi, ca nimeni din cei chemaţi”, se subînţelege – să nu rămână în Biserică.
Împreună cu catehumenii erau obligaţi să iasă din Biserică şi toţi cei ce se făcuseră vinovaţi de păcate grele, pentru care trebuiau să se pocăiască. Aceştia erau împărţiţi în patru grupe şi anume:
-plângătorii, care tot timpul ascultau până aici Sfânta Liturghie plângând în afară de biserică şi rugând pe cei ce intrau în biserică să se roage pentru iertarea lor,
-îngenunchetorii, care tot timpul ascultau Sfanta Slujbă în genunchi;
-ascultătorii, care aveau dreptul să asculte Sf. Liturghie, dar numai până la predică şi împreună
-şezătorii care puteau aduce daruri la Sf. Biserică şi nu se puteau împărtăşi.
O astfel de canonire astăzi nu se mai face. La trebuinţă însă, Biserica va putea înnoi oricând astfel de măsuri disciplinare, menite să aducă sănătatea în membrele ei bolnave.
Astfel la invitarea: „Cei chemaţi, ieşiţi…”, catehumenii şi penitenţii trebuiau să părăsească Biserica. Din timpul apostolilor şi până astăzi, la Sf. Liturghie nu pot lua parte decât credincioşii botezaţi. Necredincioşii şi nebotezaţii nu pot lua parte la Sf. Liturghie, fără să o profaneze, fără să o necinstească prin necredinţa şi neştiinţa lor. Cum ar şi putea lua parte cu credincioşii la Sfanta Slujbă, cei ce nu cunosc nimic din Sfanta Jertfă, din Sfanta Cină, din Sfintele Taine!…
Ectenia catehumenilor și folosul ei
Astăzi, când mai ales prin părţile noastre nu sunt decât rareori şi puţini catehumeni, s-ar părea că ectenia aceasta pentru catehumeni, n-ar mai avea rost în cuprinsul Sf. Liturghii. Ea totuşi rămâne pentru noi credincioşii un strigăt de chemare la cercetarea conştiinţei. Invitarea: „Cei chemaţi ieşiţi..” trebuie să răscolească până în adâncuri sufletele noastre şi să ne întrebe: dacă voi cei botezaţi, sunteţi vrednici să staţi înaintea lui Dumnezeu la aducerea sfintei jertfe?… A-ţi păstrat curată haina sfântului Botez şi credinţa mărturisită în Crez? Eşti curat cu gândurile şi cu inima, sau eşti pângărit, creştine?
Virtuţile Sfintei Evanghelii fac podoaba sufletului tău, creştine, sau sunt străine de tine? Ai ţinut sau ai călcat poruncile Bibliei şi ale Bisericii? Faptele îndurării trupeşti ţi-au adunat ceva „parte” şi „comoară” în cer sau eşti sărac de ele ca şi bogaţii cei nebuni şi nemilostivi? Dacă patimile tale sunt legate şi stăpânite sau au făcut din tine un fiu pierdut şi nefericit?
Dat-ai semne destule de pocăinţă, de smerenie şi de îndreptare ca să poţi sta în faţa îngerilor, să te poţi împărtăşi pregătit, în vrednicie cu Trupul şi Sângele Domnului şi să poţi da răspuns bun la judecata conştiinţei, la judecata oamenilor, la judecata istoriei şi la judecata lui Dumnezeu? Sau la invitarea: „cei chemaţi ieşiţi…”, ar trebui să te cobori şi tu şi să ne coborâm şi noi toţi ca nişte nevrednici în rândul catehumenilor şi a penitenţilor, să ne smerim inimile şi obrazele, înnoind în noi cu toată hotărârea voinţa de îndreptare?…
Nimeni din cei nevrednici de a mânca din masa cea dumnezeiască, spune Sf. Ioan Gură de Aur, nimeni din cei ce nu pot să primească Sângele cel ceresc, vărsat pentru iertarea păcatelor, nimeni din cei ce nu sunt vrednici de jertfa cea vie, nimeni din cei ce nu cunosc tainele credinţei, nimeni din cei ce au buze întinate, să nu îndrăznească a sta de faţă. Masa întinsă aici este Dumnezeiască, la ea servesc îngerii şi Însuşi Împăratul stă de faţă!…
De ce trebuie să iasă cei ce nu sunt ortodocși?
„De aceea: ai mânie asupra unui duşman, arunc-o ca să primeşti de la Dumnezeu masă, lecuirea rănilor inimii tale”[2]. Chemarea la ieşirea catehumenilor şi a penitenţilor pedepsiţi, precum şi la cercetarea conştiinţei credincioşilor, mai poate avea încă un înţeles şi anume să se ştie că de aici înainte, la Sf. Liturghie nu mai pot lua parte decât creştinii dreptcredincioşi. Păgânii şi orice oameni de altă religie nu mai pot lua parte la Liturghia credincioşilor şi mărturisirea Crezului, Taina prefacerii şi împărtăşirea credincioşilor sunt lucruri de cult care pretind o Credinţă lămurită pe care ei nu o au şi astfel poate da naştere la sminteală.
Din cele învăţate până aici, am putut înţelege că partea întâi a Sf. Liturghii, Proscomidia, se desfăşoară sub un văl de taină şi închipuieşte peştera smerită în care se naşte Mântuitorul, iar părticelele de pe Sfântul Disc închipuiesc Biserica, având în centru pe Iisus Hristos Capul şi Mântuitorul ei, la dreapta pe Maica Preasfântă, la stânga cetele îngerilor şi ale sfinţilor, iar înainte şi la picioare toţi viii şi morţii dreptcredincioşi.
Partea a doua a Sfintei Liturghii, de la tragerea sau ridicarea perdelei şi de la binecuvântare până la plecarea catehumenilor se desfăşoară în plină lumină, cu rostul să ne înfăţişeze arătarea în lume a Mântuitorului şi predica învăţăturilor Lui (caracter didactic). De aceea să luăm aminte. În faţa Mântuitorului şi a Evangheliei Lui, toţi trebuie să ne cutremurăm, să ne dăm seama de nevrednicia noastră şi cu hotărârea de îndreptare şi îmbunătăţire sinceră, să dorim a ne număra printre credincioşii care iau parte la Sf. Liturghie ca adevăraţi învăţăcei ai lui Hristos, împreună cu sfinţii şi îngerii Lui.
[2] D. Tudor, Jertfa laudei, p. 248-249
(extras din cartea „Tâlcuirea Sfintei Liturghii”, de Pr. Ilarion V. Felea)
De ce nu ar trebui să se scoată ectenia catehumenilor din Liturghie
Cine sunt catehumenii?
La începutul Bisericii şi de atunci până astăzi, toţi păgânii care se pregăteau să primească taina Sf. Botez, erau datori să înveţe mai întâi catehismul, să cunoască învăţăturile de temelie ale Evangheliei şi ale Bisericii. De la data când începeau să înveţe adevărurile şi să cunoască tainele religiei creştine şi până în clipa Botezului, toţi catehumenii sau chemaţii la Sf. Botez, spre deosebire de credincioşii care erau membri botezaţi ai Bisericii – aveau dreptul să asculte învăţăturile religiei şi să se roage împreună cu credincioşii Bisericii, să meargă la Biserică şi să asculte rugăciunile, cântările şi citirile din Biserică, dar numai până la ectenia rânduită pentru ei.
Din îndemnul apostolesc şi din îndatorirea frăţească de a ne ruga unii pentru alţii (Iac. 5:16), Biserica a rânduit pentru catehumeni o ectenie specială, o rugăciune obştească aşezată în Sf. Liturghie la vremea când trebuiau să părăsească Biserica.
Ectenia începe prin invitarea lor la rugăciune: „Rugaţi-vă cei chemaţi Domnului”, apoi se continuă prin invitarea celor credincioşi, să se roage pentru catehumeni: „Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm”, ca Domnul să-i miluiască, să-i înveţe cuvântul adevărului, să le descopere Evanghelia dreptăţii, să-i unească pe dânşii cu Biserica şi să-i mântuiască prin harul Său.
Apoi din nou, preotul se adresează catehumenilor şi-i invită la plecarea capetelor: „Cei chemaţi, capetele voastre Domnului să le plecaţi”. Și, în timp ce credincioşii cu strana răspund lung: „Ţie Doamne” – preotul se roagă pentru catehumeni ca Dumnezeu să-i învrednicească de baia naşterii de a doua, adică de veşmântul nestricăciunii, de unire cu Biserica şi cu turma ei cea aleasă. Apoi încheie: „Ca şi aceştia, adică cei chemaţi, catehumenii, împreună cu noi să mărească prea cinstitul şi de mare cuviinţă” numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Ieșirea catehumenilor din biserică – o datorie
După răspunsul „amin” din partea tuturor, catehumenii sunt poftiţi să părăsească îndată Biserica, prin cuvintele: „Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi, cei chemaţi ieşiţi, ca nimeni din cei chemaţi”, se subînţelege – să nu rămână în Biserică.
Împreună cu catehumenii erau obligaţi să iasă din Biserică şi toţi cei ce se făcuseră vinovaţi de păcate grele, pentru care trebuiau să se pocăiască. Aceştia erau împărţiţi în patru grupe şi anume:
-plângătorii, care tot timpul ascultau până aici Sfânta Liturghie plângând în afară de biserică şi rugând pe cei ce intrau în biserică să se roage pentru iertarea lor,
-îngenunchetorii, care tot timpul ascultau Sfanta Slujbă în genunchi;
-ascultătorii, care aveau dreptul să asculte Sf. Liturghie, dar numai până la predică şi împreună
-şezătorii care puteau aduce daruri la Sf. Biserică şi nu se puteau împărtăşi.
O astfel de canonire astăzi nu se mai face. La trebuinţă însă, Biserica va putea înnoi oricând astfel de măsuri disciplinare, menite să aducă sănătatea în membrele ei bolnave.
Astfel la invitarea: „Cei chemaţi, ieşiţi…”, catehumenii şi penitenţii trebuiau să părăsească Biserica. Din timpul apostolilor şi până astăzi, la Sf. Liturghie nu pot lua parte decât credincioşii botezaţi. Necredincioşii şi nebotezaţii nu pot lua parte la Sf. Liturghie, fără să o profaneze, fără să o necinstească prin necredinţa şi neştiinţa lor. Cum ar şi putea lua parte cu credincioşii la Sfanta Slujbă, cei ce nu cunosc nimic din Sfanta Jertfă, din Sfanta Cină, din Sfintele Taine!…
Ectenia catehumenilor și folosul ei
Astăzi, când mai ales prin părţile noastre nu sunt decât rareori şi puţini catehumeni, s-ar părea că ectenia aceasta pentru catehumeni, n-ar mai avea rost în cuprinsul Sf. Liturghii. Ea totuşi rămâne pentru noi credincioşii un strigăt de chemare la cercetarea conştiinţei. Invitarea: „Cei chemaţi ieşiţi..” trebuie să răscolească până în adâncuri sufletele noastre şi să ne întrebe: dacă voi cei botezaţi, sunteţi vrednici să staţi înaintea lui Dumnezeu la aducerea sfintei jertfe?… A-ţi păstrat curată haina sfântului Botez şi credinţa mărturisită în Crez? Eşti curat cu gândurile şi cu inima, sau eşti pângărit, creştine?
Virtuţile Sfintei Evanghelii fac podoaba sufletului tău, creştine, sau sunt străine de tine? Ai ţinut sau ai călcat poruncile Bibliei şi ale Bisericii? Faptele îndurării trupeşti ţi-au adunat ceva „parte” şi „comoară” în cer sau eşti sărac de ele ca şi bogaţii cei nebuni şi nemilostivi? Dacă patimile tale sunt legate şi stăpânite sau au făcut din tine un fiu pierdut şi nefericit?
Dat-ai semne destule de pocăinţă, de smerenie şi de îndreptare ca să poţi sta în faţa îngerilor, să te poţi împărtăşi pregătit, în vrednicie cu Trupul şi Sângele Domnului şi să poţi da răspuns bun la judecata conştiinţei, la judecata oamenilor, la judecata istoriei şi la judecata lui Dumnezeu? Sau la invitarea: „cei chemaţi ieşiţi…”, ar trebui să te cobori şi tu şi să ne coborâm şi noi toţi ca nişte nevrednici în rândul catehumenilor şi a penitenţilor, să ne smerim inimile şi obrazele, înnoind în noi cu toată hotărârea voinţa de îndreptare?…
Nimeni din cei nevrednici de a mânca din masa cea dumnezeiască, spune Sf. Ioan Gură de Aur, nimeni din cei ce nu pot să primească Sângele cel ceresc, vărsat pentru iertarea păcatelor, nimeni din cei ce nu sunt vrednici de jertfa cea vie, nimeni din cei ce nu cunosc tainele credinţei, nimeni din cei ce au buze întinate, să nu îndrăznească a sta de faţă. Masa întinsă aici este Dumnezeiască, la ea servesc îngerii şi Însuşi Împăratul stă de faţă!…
De ce trebuie să iasă cei ce nu sunt ortodocși?
„De aceea: ai mânie asupra unui duşman, arunc-o ca să primeşti de la Dumnezeu masă, lecuirea rănilor inimii tale”[2]. Chemarea la ieşirea catehumenilor şi a penitenţilor pedepsiţi, precum şi la cercetarea conştiinţei credincioşilor, mai poate avea încă un înţeles şi anume să se ştie că de aici înainte, la Sf. Liturghie nu mai pot lua parte decât creştinii dreptcredincioşi. Păgânii şi orice oameni de altă religie nu mai pot lua parte la Liturghia credincioşilor şi mărturisirea Crezului, Taina prefacerii şi împărtăşirea credincioşilor sunt lucruri de cult care pretind o Credinţă lămurită pe care ei nu o au şi astfel poate da naştere la sminteală.
Din cele învăţate până aici, am putut înţelege că partea întâi a Sf. Liturghii, Proscomidia, se desfăşoară sub un văl de taină şi închipuieşte peştera smerită în care se naşte Mântuitorul, iar părticelele de pe Sfântul Disc închipuiesc Biserica, având în centru pe Iisus Hristos Capul şi Mântuitorul ei, la dreapta pe Maica Preasfântă, la stânga cetele îngerilor şi ale sfinţilor, iar înainte şi la picioare toţi viii şi morţii dreptcredincioşi.
Partea a doua a Sfintei Liturghii, de la tragerea sau ridicarea perdelei şi de la binecuvântare până la plecarea catehumenilor se desfăşoară în plină lumină, cu rostul să ne înfăţişeze arătarea în lume a Mântuitorului şi predica învăţăturilor Lui (caracter didactic). De aceea să luăm aminte. În faţa Mântuitorului şi a Evangheliei Lui, toţi trebuie să ne cutremurăm, să ne dăm seama de nevrednicia noastră şi cu hotărârea de îndreptare şi îmbunătăţire sinceră, să dorim a ne număra printre credincioşii care iau parte la Sf. Liturghie ca adevăraţi învăţăcei ai lui Hristos, împreună cu sfinţii şi îngerii Lui.
[2] D. Tudor, Jertfa laudei, p. 248-249
(extras din cartea „Tâlcuirea Sfintei Liturghii”, de Pr. Ilarion V. Felea)
Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei
Sfântul Spiridon al Trimitundei, pe care-l pomenim astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, a fost în copilărie păstor de oi. Vieţuind în bunătate şi simplitate, Dumnezeu l-a chemat la o slujire înaltă, aceea de păstor al oilor cuvântătoare ale Turmei lui Hristos. Cu alese daruri l-a împodobit Părintele ceresc, încât multe minuni s-au săvârşit prin el, spre folosul celor aflaţi în neputinţe ori în împrejurări grele ale vieţii.
În anul 325 s-a adunat la Niceea cel dintâi Sinod Ecumenic, deoarece Biserica lui Hristos era mult tulburată de erezia lui Arie şi a celor de un cuget cu el. Aceştia învăţau că Domnul Iisus Hristos este făptură creată de Dumnezeu Tatăl, tăgăduind astfel Dumnezeirea Fiului. Între cei 318 Părinţi adunaţi acolo a fost şi Sfântul Spiridon al Trimitundei. Într-un rând, un filozof peripatetic iscusit a cutezat a grăi împotriva adevărului, deoarece era de partea lui Arie. Atunci Sfântul lui Dumnezeu, Spiridon, a mărturisit Dreapta Credinţă şi pentru a întări cele spuse şi a înlesni înţelegerea învățăturii despre Sfanta Treime, a luat o cărămidă în mâna stângă, iar cu dreapta a făcut semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi îndată strângând cărămida, o, preaslăvită minune! Focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile lui. Cei ce vedeau s-au înspăimântat şi mai vârtos filozoful, care înspăimântându-se cu sufletul, tăcea ca şi cum nu mai ştia să vorbească, nemaiavând gură s-o deschidă împotriva cuvintelor Sfântului, în care lucra o putere Dumnezeiască, încât s-au împlinit cele scrise: Nu stă în cuvânt împărăţia lui Dumnezeu, ci în putere’’.
Istoricii bisericeşti au scris despre Sfântul Spiridon că ,,era foarte sârguitor în păzirea rânduielii bisericeşti şi spre păstrarea neştirbită a Dumnezeieştii Scripturi, neschimbând nimic din cele scrise în sfintele şi cele fără de prihană cărţi’’. Odată, s-au adunat în sobor episcopii din Cipru şi unul dintre ei, Trifilie, a luat cuvântul şi, mândru de sine, a început să înveţe. Vorbind despre cele scrise de Sfântul Evanghelist Marcu, a cutezat să schimbe un singur cuvânt din rostirea Mântuitorului: ,,Scoală-te şi-ţi ia patul tău’’. Trifilie a zis ,,culcuş’’ în loc de ,,pat’’, moment în care Sfântul Spiridon s-a ridicat şi l-a mustrat pentru această îndrăzneală, apoi a ieşit din biserică, dându-ne tuturor pildă de statornicie şi rigoare în păstrarea adevărurilor de credinţă, pe care le apără de primejdiile venite din toate părțile.
(După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 220-237).
Cinstitele sale moaște se află în Insula Corfu (Kerkira),
Pentru rugăciunile Sfântului Spiridon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.
Presbiter Iovița Vasile
În anul 325 s-a adunat la Niceea cel dintâi Sinod Ecumenic, deoarece Biserica lui Hristos era mult tulburată de erezia lui Arie şi a celor de un cuget cu el. Aceştia învăţau că Domnul Iisus Hristos este făptură creată de Dumnezeu Tatăl, tăgăduind astfel Dumnezeirea Fiului. Între cei 318 Părinţi adunaţi acolo a fost şi Sfântul Spiridon al Trimitundei. Într-un rând, un filozof peripatetic iscusit a cutezat a grăi împotriva adevărului, deoarece era de partea lui Arie. Atunci Sfântul lui Dumnezeu, Spiridon, a mărturisit Dreapta Credinţă şi pentru a întări cele spuse şi a înlesni înţelegerea învățăturii despre Sfanta Treime, a luat o cărămidă în mâna stângă, iar cu dreapta a făcut semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi îndată strângând cărămida, o, preaslăvită minune! Focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile lui. Cei ce vedeau s-au înspăimântat şi mai vârtos filozoful, care înspăimântându-se cu sufletul, tăcea ca şi cum nu mai ştia să vorbească, nemaiavând gură s-o deschidă împotriva cuvintelor Sfântului, în care lucra o putere Dumnezeiască, încât s-au împlinit cele scrise: Nu stă în cuvânt împărăţia lui Dumnezeu, ci în putere’’.
Istoricii bisericeşti au scris despre Sfântul Spiridon că ,,era foarte sârguitor în păzirea rânduielii bisericeşti şi spre păstrarea neştirbită a Dumnezeieştii Scripturi, neschimbând nimic din cele scrise în sfintele şi cele fără de prihană cărţi’’. Odată, s-au adunat în sobor episcopii din Cipru şi unul dintre ei, Trifilie, a luat cuvântul şi, mândru de sine, a început să înveţe. Vorbind despre cele scrise de Sfântul Evanghelist Marcu, a cutezat să schimbe un singur cuvânt din rostirea Mântuitorului: ,,Scoală-te şi-ţi ia patul tău’’. Trifilie a zis ,,culcuş’’ în loc de ,,pat’’, moment în care Sfântul Spiridon s-a ridicat şi l-a mustrat pentru această îndrăzneală, apoi a ieşit din biserică, dându-ne tuturor pildă de statornicie şi rigoare în păstrarea adevărurilor de credinţă, pe care le apără de primejdiile venite din toate părțile.
(După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 220-237).
Cinstitele sale moaște se află în Insula Corfu (Kerkira),
Pentru rugăciunile Sfântului Spiridon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.
Presbiter Iovița Vasile
Iartă, Doamne, poporul român!
Un ,,sport” iubit de mulți români, și nu numai, despre care nu se prea vorbește, este ,,turnătoria”. Și acesta este considerat un mod de ,,a se descurca”. Află unii dovezi precise că rude apropiate sau prieteni i-au tras de limbă, apoi i-au turnat mai departe. Aceștia nu întotdeauna știau cine folosea cu adevărat acele informații și nici nu cred că li se spunea. Important este că turnătorul îi privea de sus pe cei vizați bucurându-se de avantaje mai mici sau mai mari.
Am aflat că acest ,,sport” l-au învățat și cei din Siria. Pur și simplu și acolo turnătoria e în floare. Altminteri nu ar fi avut atât de suferit. Dacă nu învățăm nimic din ceea ce li s-a întâmplat lor, vom ajunge la fel. Fără cozi de topor autohtone, dușmanii oricărei națiuni ar fi neputincioși.
În mod paradoxal, turnătorul nu este chiar atât de liber pe cât i se pare. Unii rămân niște necunoscuți, dar altora, care ajung în funcții importante li se cer compromisuri din ce în ce mai mari. Și astfel, cu o armată de șantajabili din interior bine plătiți se poate distruge o țară. Acest lucru se întâmplă pe fondul slăbirii credinței.
Dumnezeu ne-a poruncit să-L iubim pe El cu tot sufletul, iar pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Acestea sunt porunci evanghelice, nu recomandări. Asta înseamnă că dăm răspuns dacă împlinim poruncile sau nu.
Numai cei șantajabili ajunși în funcții importante pot lua măsuri împotriva poporului lor. Așa acceptă unii cu seninătate digitalizarea persoanei uneltind atât împotriva lui Dumnezeu, singurul care are dreptul să ne controleze total, cât și împotriva aproapelui. Așa se acceptă oficial ecumenismul și chiar vizita Papei, adică a dușmanului lui Hristos! Cei obișnuiți cu trădarea la nivel personal trădează cu ,,succes” și la nivel colectiv. Chipul Papei este zugrăvit atractiv în presă, astfel încât omul de rând să nu-i observe colții de lup, iar ecumenismul este înfățișat în haine sclipitoare și protejat de forțele de ordine, dacă e cazul!
Ce să facă Dumnezeu cu o țară care își spune creștină, dar care renunță în mod oficial la conceptul de îndumnezeire, conform ideologiei ecumeniste? Dacă se împuținează rugătorii, pentru cine să o protejeze?
Distrugerea întreprinderilor de stat, sabotarea agriculturii românești ori, mai nou, golirea unor baraje nu s-ar putea face fără o rețea de trădători șantajabili la rândul lor. Iar Dumnezeu a îngăduit o astfel de situație. Pe măsura trecerii timpului, trădările îi afectează în mod direct pe din ce în ce mai mulți oameni.
Aflu că Sistemul dorește acum să nu mai trimită pensiile prin poștași pentru a-i forța pe vârstnici să accepte cardurile bancare. Dacă mulți români s-au obișnuit cu tehnologia și plătesc cu telefonul ori cu cardul fără să-și dea seama că fac un compromis, se trece la următoarea etapă… Abia atunci când numerarul va dispărea, iar Sistemul va decide DACĂ omul are voie să cumpere, DE UNDE să cumpere, CÂT să cheltuiască și CE să cumpere, vor înțelege toți șantajabilii că trădarea lui Dumnezeu și a aproapelui îi costă și pe ei. Sistemul pur și simplu nu va mai avea nevoie de serviciile lor.
Spre cine să arătăm cu degetul acum când am vrea să găsim vinovații? Iartă, Doamne, poporul român, pentru rugăciunile celor care nu Te-au trădat nici pe Tine, nici pe aproapele!
Cine vrea să se spurce de tot are acum ocazia. Cine vrea să se sfințească, de asemenea o poate face. Puternic este Dumnezeu să ne asigure o liniște sufletească pe care nimeni nu o poate cumpăra cu nimic. Dacă facem pocăință pentru păcatele făcute și dacă facem voia lui Dumnezeu de acum înainte, firește.
Dumnezeu să ajute poporul român cum știe, după voia Sa cea sfantă! Amin.
Sora Pelaghia
Am aflat că acest ,,sport” l-au învățat și cei din Siria. Pur și simplu și acolo turnătoria e în floare. Altminteri nu ar fi avut atât de suferit. Dacă nu învățăm nimic din ceea ce li s-a întâmplat lor, vom ajunge la fel. Fără cozi de topor autohtone, dușmanii oricărei națiuni ar fi neputincioși.
În mod paradoxal, turnătorul nu este chiar atât de liber pe cât i se pare. Unii rămân niște necunoscuți, dar altora, care ajung în funcții importante li se cer compromisuri din ce în ce mai mari. Și astfel, cu o armată de șantajabili din interior bine plătiți se poate distruge o țară. Acest lucru se întâmplă pe fondul slăbirii credinței.
Dumnezeu ne-a poruncit să-L iubim pe El cu tot sufletul, iar pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Acestea sunt porunci evanghelice, nu recomandări. Asta înseamnă că dăm răspuns dacă împlinim poruncile sau nu.
Numai cei șantajabili ajunși în funcții importante pot lua măsuri împotriva poporului lor. Așa acceptă unii cu seninătate digitalizarea persoanei uneltind atât împotriva lui Dumnezeu, singurul care are dreptul să ne controleze total, cât și împotriva aproapelui. Așa se acceptă oficial ecumenismul și chiar vizita Papei, adică a dușmanului lui Hristos! Cei obișnuiți cu trădarea la nivel personal trădează cu ,,succes” și la nivel colectiv. Chipul Papei este zugrăvit atractiv în presă, astfel încât omul de rând să nu-i observe colții de lup, iar ecumenismul este înfățișat în haine sclipitoare și protejat de forțele de ordine, dacă e cazul!
Ce să facă Dumnezeu cu o țară care își spune creștină, dar care renunță în mod oficial la conceptul de îndumnezeire, conform ideologiei ecumeniste? Dacă se împuținează rugătorii, pentru cine să o protejeze?
Distrugerea întreprinderilor de stat, sabotarea agriculturii românești ori, mai nou, golirea unor baraje nu s-ar putea face fără o rețea de trădători șantajabili la rândul lor. Iar Dumnezeu a îngăduit o astfel de situație. Pe măsura trecerii timpului, trădările îi afectează în mod direct pe din ce în ce mai mulți oameni.
Aflu că Sistemul dorește acum să nu mai trimită pensiile prin poștași pentru a-i forța pe vârstnici să accepte cardurile bancare. Dacă mulți români s-au obișnuit cu tehnologia și plătesc cu telefonul ori cu cardul fără să-și dea seama că fac un compromis, se trece la următoarea etapă… Abia atunci când numerarul va dispărea, iar Sistemul va decide DACĂ omul are voie să cumpere, DE UNDE să cumpere, CÂT să cheltuiască și CE să cumpere, vor înțelege toți șantajabilii că trădarea lui Dumnezeu și a aproapelui îi costă și pe ei. Sistemul pur și simplu nu va mai avea nevoie de serviciile lor.
Spre cine să arătăm cu degetul acum când am vrea să găsim vinovații? Iartă, Doamne, poporul român, pentru rugăciunile celor care nu Te-au trădat nici pe Tine, nici pe aproapele!
Cine vrea să se spurce de tot are acum ocazia. Cine vrea să se sfințească, de asemenea o poate face. Puternic este Dumnezeu să ne asigure o liniște sufletească pe care nimeni nu o poate cumpăra cu nimic. Dacă facem pocăință pentru păcatele făcute și dacă facem voia lui Dumnezeu de acum înainte, firește.
Dumnezeu să ajute poporul român cum știe, după voia Sa cea sfantă! Amin.
Sora Pelaghia
Discernămînt și trezvie : Căderea noastră se poate petrece în orice moment
Foarte multă lume nu realizează consecințele dezastruoase ale amestecului ortodocșilor cu ecumeniștii în interiorul Bisericii.Atâta timp cât nu faci diferența între prieten și vrăjmaș, nu poți face diferența între bine și rău și, în cazul acesta ești o victimă sigură a vrăjmașului mântuirii neamului omenesc și a amăgirii din partea lui…
Concret: deseori am auzit, în ultima perioadă, pe frații ortodocși aflați în erezie( neîngrădiți/neseparați de erezie) sau în comuniune cu ecumeniștii/erezia, cum că și ei intenționează să se separe/ îngrădească de ecumeniști/erezia din Biserică, dar nu vor face asta până la momentul ,,potirului comun „… Deci, până la ,,potirul comun ” petrec în erezie, împreună cu ecumeniștii, iar după aceea au de gând să se separe de ei, dar nu pentru erezie, ci pentru,,potirul comun”… (!?!)
Dar,…, din acest context, putem trage o altă concluzie, la fel de tulburătoare: majoritatea celor aflați în ecumenism/erezie sau în comuniune cu ecumeniștii/erezia, au următoarea ,,înțelegere” , indusă de ambientul /duhul ecumenist/eretic în care petrec și anume că, actele electronice, digitalizarea, identitatea digitală/electronică, nu ar constitui o problemă chiar așa de mare…ci, problema va fi atunci când numărul/numele /pecetea cu 666 va fi aplicată pe mână sau pe frunte…
Cine oare le insuflă o astfel de înțelegere?
Oare nu duhul antihristic/satanic/ecumenist/anticreștin?
Haideți să vedem ce ne spune Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen în continuare:
,, Așadar, vedem că, în cele mai de pe urmă zile ale lumii, oamenii împărăției anticreștine
VOR CĂDEA DE DOUĂ ORI ÎN PĂCATUL CEL DE NEIERTAT.
Prima dată, această cădere, se va întâmpla înainte de venirea lui Antihrist (deci înainte de ultimii trei ani și jumătate ai domniei lui Antihrist, când pecetea va fi impusă pe mână sau pe frunte n.m.), într-un anumit ținut¹. Și pentru că ei vor întrece toate popoarele și toate împărățiile prin ticăloșia și nelegiuirea lor, vor fi supuși mâniei lui Dumnezeu la fel precum Sodoma și Gomora. La vremea aceea nu va mai fi iertare pentru nimeni dintre cei care vor face parte din acea societate, aşa cum a fost și în zilele Profetului Moise. Moise a despărțit obștea sa de cea a lui Core (Numeri 16,23-24) și i-a grăit adunării sale, zicând:,, Depărtați-vă de corturile acestor oameni netrebnici și de nimic din ce este al lor să nu vă atingeți, ca să nu pieriți împreună cu ei în toate păcatele lor ” (Numeri 16,26).
Așa se va întâmpla și cu societatea cea anticreștină.
Toate celelalte împărății² vor vedea acest lucru și se vor minuna, chiar dacă le aşteaptă și pe ele aceeași soartă, dar mai târziu – în vremea stăpânirii (domniei n.m.) lui Antihrist, în cei trei ani și jumătate.
Al doilea păcat de neiertat va fi săvârșit deja în întreaga lume, în timpul domniei lui Antihrist, când unii oameni vor primi pecetea sa simțită pe fruntea lor sau pe mâna dreaptă³. După acceptarea acestei peceți, nu va mai fi iertare pentru nimeni. Mânia lui Dumnezeu și toată făptura se va oști împotriva lor, aşa încât aceștia se vor chinui încă de aici, de pe pământ, ca și cum ar fi în Iad. ”
Note:
1. acel ,,ținut ” la care se referă Sfântul, cel mai probabil că se referă la ,,ținutul” celor care se revendică a fi creștini, botezați și următori lui Hristos…Căci, pentru ceilalți (budiști, hinduși, musulmani ș.a.m.d.) atât erezia ecumenismului/religia Babilonului, cât și actele electronice sau identitatea digitală, bazată pe 666, nu constituie o cădere, căci pe ei nu- i interesează Evanghelia, Biblia…Pentru ei, acceptarea numărului 666 pe acte sau pe identitatea lor, nu constituie o lepădare de Hristos…
2. Celelalte împărății, adică cele care nu se revendică de la creștinism…
3.Primirea peceții pe frunte sau pe mână, va constitui o cădere și pentru cei din ,,celelalte împărății „, care nu se revendică ca având rădăcini creștine…Căci, pecetea va fi o formă de posedare sau de imposibilitate de a mai scăpa de ea sau… o pierdere cu totul a libertății…Va fi un control total, o posedare…, o luare cu totul în stăpânire de către satana…
Iona
Concret: deseori am auzit, în ultima perioadă, pe frații ortodocși aflați în erezie( neîngrădiți/neseparați de erezie) sau în comuniune cu ecumeniștii/erezia, cum că și ei intenționează să se separe/ îngrădească de ecumeniști/erezia din Biserică, dar nu vor face asta până la momentul ,,potirului comun „… Deci, până la ,,potirul comun ” petrec în erezie, împreună cu ecumeniștii, iar după aceea au de gând să se separe de ei, dar nu pentru erezie, ci pentru,,potirul comun”… (!?!)
Dar,…, din acest context, putem trage o altă concluzie, la fel de tulburătoare: majoritatea celor aflați în ecumenism/erezie sau în comuniune cu ecumeniștii/erezia, au următoarea ,,înțelegere” , indusă de ambientul /duhul ecumenist/eretic în care petrec și anume că, actele electronice, digitalizarea, identitatea digitală/electronică, nu ar constitui o problemă chiar așa de mare…ci, problema va fi atunci când numărul/numele /pecetea cu 666 va fi aplicată pe mână sau pe frunte…
Cine oare le insuflă o astfel de înțelegere?
Oare nu duhul antihristic/satanic/ecumenist/anticreștin?
Haideți să vedem ce ne spune Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen în continuare:
,, Așadar, vedem că, în cele mai de pe urmă zile ale lumii, oamenii împărăției anticreștine
VOR CĂDEA DE DOUĂ ORI ÎN PĂCATUL CEL DE NEIERTAT.
Prima dată, această cădere, se va întâmpla înainte de venirea lui Antihrist (deci înainte de ultimii trei ani și jumătate ai domniei lui Antihrist, când pecetea va fi impusă pe mână sau pe frunte n.m.), într-un anumit ținut¹. Și pentru că ei vor întrece toate popoarele și toate împărățiile prin ticăloșia și nelegiuirea lor, vor fi supuși mâniei lui Dumnezeu la fel precum Sodoma și Gomora. La vremea aceea nu va mai fi iertare pentru nimeni dintre cei care vor face parte din acea societate, aşa cum a fost și în zilele Profetului Moise. Moise a despărțit obștea sa de cea a lui Core (Numeri 16,23-24) și i-a grăit adunării sale, zicând:,, Depărtați-vă de corturile acestor oameni netrebnici și de nimic din ce este al lor să nu vă atingeți, ca să nu pieriți împreună cu ei în toate păcatele lor ” (Numeri 16,26).
Așa se va întâmpla și cu societatea cea anticreștină.
Toate celelalte împărății² vor vedea acest lucru și se vor minuna, chiar dacă le aşteaptă și pe ele aceeași soartă, dar mai târziu – în vremea stăpânirii (domniei n.m.) lui Antihrist, în cei trei ani și jumătate.
Al doilea păcat de neiertat va fi săvârșit deja în întreaga lume, în timpul domniei lui Antihrist, când unii oameni vor primi pecetea sa simțită pe fruntea lor sau pe mâna dreaptă³. După acceptarea acestei peceți, nu va mai fi iertare pentru nimeni. Mânia lui Dumnezeu și toată făptura se va oști împotriva lor, aşa încât aceștia se vor chinui încă de aici, de pe pământ, ca și cum ar fi în Iad. ”
Note:
1. acel ,,ținut ” la care se referă Sfântul, cel mai probabil că se referă la ,,ținutul” celor care se revendică a fi creștini, botezați și următori lui Hristos…Căci, pentru ceilalți (budiști, hinduși, musulmani ș.a.m.d.) atât erezia ecumenismului/religia Babilonului, cât și actele electronice sau identitatea digitală, bazată pe 666, nu constituie o cădere, căci pe ei nu- i interesează Evanghelia, Biblia…Pentru ei, acceptarea numărului 666 pe acte sau pe identitatea lor, nu constituie o lepădare de Hristos…
2. Celelalte împărății, adică cele care nu se revendică de la creștinism…
3.Primirea peceții pe frunte sau pe mână, va constitui o cădere și pentru cei din ,,celelalte împărății „, care nu se revendică ca având rădăcini creștine…Căci, pecetea va fi o formă de posedare sau de imposibilitate de a mai scăpa de ea sau… o pierdere cu totul a libertății…Va fi un control total, o posedare…, o luare cu totul în stăpânire de către satana…
Iona
Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen: Cuvânt pentru vremurile anticreștine dinainte de venirea lui Antihrist , și din timpul stăpânirii lui
,, Cine va voi să se facă prieten cu lumea, se face vrăjmaș al lui Dumnezeu”…
,, Însă în vremurile anticreștine cele de pe urmă și în zilele domniei lui Antihrist, adevărații creștini nu se vor supune îndatoririlor civile, deoarece însuși satana dimpreună cu Antihristul vor fi la putere; ei sunt dușmanii înverșunaţi ai Domnului nostru Iisus Hristos și, prin urmare, legile pe care le vor institui vor fi împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii, iar cel care se va supune acestora chiar și fără să voiască, acela va deveni întocmai precum un complice al Antihristului și va fi lepădat de Dumnezeu”.
N.m.: noi știm că aceste vremuri anticreștine/antihristice sau societatea acestor vremuri, are și o religie oficială a ei : ecumenismul…
,,În cel de-al 7-lea capitol (al Apocalipsei) este descrisă etapa cea pregătitoare. Altfel zis, aflăm că în curând va fi inaugurată împărăția anticreștină pe pământ. Iar pentru ca acest eveniment să aibă loc, DOMNUL ARE NEVOIE SĂ-I DESPARTĂ PE ADEVĂRAȚII CREȘTINI DE SOCIETATEA ȘI LUMEA ANTICREȘTINĂ printr-o pecetluire tainică a celor aleși. Acea pecete le va da putere pentru a ține piept prigoanei împotriva creștinilor în tot răstimpul dăinuirii împărăției anticreștine, și chiar (și n.m.) în însăși perioada de domnie a lui Antihrist (timp de trei ani și jumătate).
Împărăția anticreștină va fi înființată înainte de domnia propriu-zisă a lui Antihrist și nu se știe câți ani va dura.Ea va pregăti terenul pentru venirea Antihristului, care își va face apariția ca rege și exponent al nemerniciilor și fărădelegilor acesteia.
Împărăția anticreștină este societatea vremurilor celor de pe urmă, închipuită prin ,, curva Babilonului „.
Aceasta nu are un conducător permanent, ci guvernează ea însăși atât norodul, cât și regatele, aflându-se sub cârmuirea satanei și a duhului lui Antihrist.
Este o epocă a auto-guvernării. Societatea însăși este cea care conduce, în timp ce duhul lui Antihrist îi dictează ce să facă. Iar acest lucru este mărturisit în chip lămurit, de vreme ce ea-societatea- şade pe fiara stacojie.
Iată de ce creștinii vor fi pecetluiți, pentru a fi separați de ceilalți printr-o pecete.
Adevărații creștini vor trăi într-o izolare desăvârșită, fără a se supune vreunei legi statornicite. ”
N.m.: Deci, aici, Sfântul vorbește nu numai de perioada din timpul domniei lui Antihrist (cei trei ani și jumătate), ci și de perioada /lumea anticreștină/antihristică de dinainte de venirea lui, care pregătește terenul pentru venirea Antihristului…Vorbește de vremea dinainte de implementarea obligatorie a peceții pe mână și pe frunte (cei trei ani și jumătate)…
Vorbește de vremea de acuma, cea cu actele electronice, digitalizare, legile anticreștine și… religia Antihristului-ecumenismul acceptat oficial de societatea anticreștină…
Iona
,, Însă în vremurile anticreștine cele de pe urmă și în zilele domniei lui Antihrist, adevărații creștini nu se vor supune îndatoririlor civile, deoarece însuși satana dimpreună cu Antihristul vor fi la putere; ei sunt dușmanii înverșunaţi ai Domnului nostru Iisus Hristos și, prin urmare, legile pe care le vor institui vor fi împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii, iar cel care se va supune acestora chiar și fără să voiască, acela va deveni întocmai precum un complice al Antihristului și va fi lepădat de Dumnezeu”.
N.m.: noi știm că aceste vremuri anticreștine/antihristice sau societatea acestor vremuri, are și o religie oficială a ei : ecumenismul…
,,În cel de-al 7-lea capitol (al Apocalipsei) este descrisă etapa cea pregătitoare. Altfel zis, aflăm că în curând va fi inaugurată împărăția anticreștină pe pământ. Iar pentru ca acest eveniment să aibă loc, DOMNUL ARE NEVOIE SĂ-I DESPARTĂ PE ADEVĂRAȚII CREȘTINI DE SOCIETATEA ȘI LUMEA ANTICREȘTINĂ printr-o pecetluire tainică a celor aleși. Acea pecete le va da putere pentru a ține piept prigoanei împotriva creștinilor în tot răstimpul dăinuirii împărăției anticreștine, și chiar (și n.m.) în însăși perioada de domnie a lui Antihrist (timp de trei ani și jumătate).
Împărăția anticreștină va fi înființată înainte de domnia propriu-zisă a lui Antihrist și nu se știe câți ani va dura.Ea va pregăti terenul pentru venirea Antihristului, care își va face apariția ca rege și exponent al nemerniciilor și fărădelegilor acesteia.
Împărăția anticreștină este societatea vremurilor celor de pe urmă, închipuită prin ,, curva Babilonului „.
Aceasta nu are un conducător permanent, ci guvernează ea însăși atât norodul, cât și regatele, aflându-se sub cârmuirea satanei și a duhului lui Antihrist.
Este o epocă a auto-guvernării. Societatea însăși este cea care conduce, în timp ce duhul lui Antihrist îi dictează ce să facă. Iar acest lucru este mărturisit în chip lămurit, de vreme ce ea-societatea- şade pe fiara stacojie.
Iată de ce creștinii vor fi pecetluiți, pentru a fi separați de ceilalți printr-o pecete.
Adevărații creștini vor trăi într-o izolare desăvârșită, fără a se supune vreunei legi statornicite. ”
N.m.: Deci, aici, Sfântul vorbește nu numai de perioada din timpul domniei lui Antihrist (cei trei ani și jumătate), ci și de perioada /lumea anticreștină/antihristică de dinainte de venirea lui, care pregătește terenul pentru venirea Antihristului…Vorbește de vremea dinainte de implementarea obligatorie a peceții pe mână și pe frunte (cei trei ani și jumătate)…
Vorbește de vremea de acuma, cea cu actele electronice, digitalizare, legile anticreștine și… religia Antihristului-ecumenismul acceptat oficial de societatea anticreștină…
Iona
Cum ne ispitesc duhurile necurate
„Căci nicăieri demonii nu pot să stăpânească spiritele sau trupurile, nici nu au puterea de a pătrunde în sufletul cuiva, dacă mai înainte nu-l lipsesc pe acesta de toate sfânt-gândurile și nu-l văduvesc de cunoștința spirituală.”
Sfântul Ioan Casian explică faptul că marea majoritate a influențelor demonice nu sunt posesiuni spectaculare, ci asalturi subtile asupra minții, prin gânduri (logismoi). Demonii nu pot forța voința umană. Ei pot doar să sugereze, să ispitească și să prezinte imagini păcătoase.
„Duhurile necurate nu se apropie de oameni, cum cred unii, din întâmplare sau la voia lor, ci numai atunci când sunt chemate de faptele noastre și de consimțământul minții noastre. Ele nu au stăpânire asupra noastră decât dacă noi înșine le dăm această putere prin viciile noastre.”
Mecanismul căderii: Cele 4 etape ale ispitirii
Sfântul Casian descrie un proces gradual al modului în care un gând demonic evoluează, subliniind că omul are întotdeauna libertatea de a opri procesul:
– Ispita (sau asaltul/sugestia): Gândul rău este introdus în minte din exterior (de la demoni). Aceasta nu este un păcat, ci o încercare.
– Conversația (sau însoțirea): Mintea începe să zăbovească asupra gândului, să discute cu el, să analizeze tentația.
– Consimțământul (sau acceptarea): Omul acceptă gândul ca fiind valid și decide să acționeze conform lui (mental sau fizic). Acesta este momentul păcatului.
– Pasiunea (sau patima): Dacă consimțământul se repetă, gândul rău devine o obișnuință, o înclinație patologică care stăpânește sufletul.
Cum ne apărăm, conform Sfântului Casian?
– Discernământul (Diathesis): Capacitatea de a deosebi gândurile bune (de la Dumnezeu sau de la îngeri) de cele rele (de la demoni) imediat ce apar.
– Rugăciunea neîncetată: În special Rugăciunea inimii („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”), care curăță mintea de gândurile străine.
– Gândurile sfinte: Așa cum am menționat în citatul inițial, prezența constantă a cunoașterii spirituale și a meditației la Scriptură nu lasă „loc gol” pentru ca demonii să pătrundă.
sursa: din „Convorbirile duhovnicești” (în special Convorbirea a VII-a, a VIII-a și a IX-a) Filocalia vol 1
Text selectat și trimis de Ștefan Arad
Sfântul Ioan Casian explică faptul că marea majoritate a influențelor demonice nu sunt posesiuni spectaculare, ci asalturi subtile asupra minții, prin gânduri (logismoi). Demonii nu pot forța voința umană. Ei pot doar să sugereze, să ispitească și să prezinte imagini păcătoase.
„Duhurile necurate nu se apropie de oameni, cum cred unii, din întâmplare sau la voia lor, ci numai atunci când sunt chemate de faptele noastre și de consimțământul minții noastre. Ele nu au stăpânire asupra noastră decât dacă noi înșine le dăm această putere prin viciile noastre.”
Mecanismul căderii: Cele 4 etape ale ispitirii
Sfântul Casian descrie un proces gradual al modului în care un gând demonic evoluează, subliniind că omul are întotdeauna libertatea de a opri procesul:
– Ispita (sau asaltul/sugestia): Gândul rău este introdus în minte din exterior (de la demoni). Aceasta nu este un păcat, ci o încercare.
– Conversația (sau însoțirea): Mintea începe să zăbovească asupra gândului, să discute cu el, să analizeze tentația.
– Consimțământul (sau acceptarea): Omul acceptă gândul ca fiind valid și decide să acționeze conform lui (mental sau fizic). Acesta este momentul păcatului.
– Pasiunea (sau patima): Dacă consimțământul se repetă, gândul rău devine o obișnuință, o înclinație patologică care stăpânește sufletul.
Cum ne apărăm, conform Sfântului Casian?
– Discernământul (Diathesis): Capacitatea de a deosebi gândurile bune (de la Dumnezeu sau de la îngeri) de cele rele (de la demoni) imediat ce apar.
– Rugăciunea neîncetată: În special Rugăciunea inimii („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”), care curăță mintea de gândurile străine.
– Gândurile sfinte: Așa cum am menționat în citatul inițial, prezența constantă a cunoașterii spirituale și a meditației la Scriptură nu lasă „loc gol” pentru ca demonii să pătrundă.
sursa: din „Convorbirile duhovnicești” (în special Convorbirea a VII-a, a VIII-a și a IX-a) Filocalia vol 1
Text selectat și trimis de Ștefan Arad
Cine va voi să se facă prieten cu lumea, se face vrăjmaș lui Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Nimeni nu poate sluji la doi domni.
Nici măcar pseudo-ierarhii romani. Cu toate că se străduiesc din răsputeri să ne demonstreze că simbioza dintre ei și puterea lumească e aducătoare de multe și mari beneficii, adevărul e altul. Unul amar.
Din vremea comunismului biruitor, intenția vrăjmașilor lui Hristos, în privința Bisericii Sale era de a o supune, a o folosi și a o distruge. Aceste comandamente sunt urmărite cu diabolică stăruință și în vremea noastră, cu mențiunea că supunerea este o etapă consumată, deoarece pseudo-ierarhia s-a pus cu totul în slujba antihriștilor vremii.
Suntem în perioada în care Biserica, mai exact – ierarhia, e folosită în sensul dorit de puterea lumească. Și nu e bine. Niciodată n-am văzut o conlucrare atăt de intensă între cele două puteri, care se împacă de minune.
Incidentul de la Huși, preluat și hiperbolizat de presa pupin…istă, e o mostră. Cine l-a pus pe nefericitul Ignatie să invite un personaj sordid, precum Marian Papahagi să dea lecții unor preoți, mulți dintre ei slujitori ai puterii lumești prin tăcere vinovată? Cine l-a pus pe fostul stareț de la Sihăstria Putnei să organizeze în incinta Mănăstirii o adunătură de lgtb-iști? Firește, cu participarea selectă a lui Constantin Necula și Vasilică Danileț. ,,Investiția,, s-a dovedit deosebit de rentabilă, deoarece Nectarie Clinci e acum purtător de mitră arhierească în Republica Moldova, împotriva ierarhilor canonici și legitimi care păstoresc acolo.
Pseudo-ierarhii romani oscilează între doi domni, crezînd că îi pot mulțumi pe amîndoi. Cu neputință!, deoarece Domnul Cel Dintîi e chiar Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Celălalt domn este cel al întunericului, marele arhitect al universului. Cu aceasta, cred că am pus punctul pe i.
Ca să nu mai lungesc vorba, vă reamintesc un episod petrecut cu cîțiva ani în urmă, despre care am mai relatat. Un grup de credincioși s-a adunat în dreptul sediului Episcopiei Ortodoxe din Oradea, spre a protesta împotriva fărădelegilor lui Sofronie, cel care s-a înconjurat de sodomiți. Sofronie a pus la punct un plan. A chemat jandarmii și aceștia au răspuns prompt. Trebuia găsit pretextul. Pseudo-episcopul din Oradea s-a urcat în mașină, a coborît geamul și a venit în dreptul celor care protestau, sfidîndu-i cu un rînjet batjocoritor. Se aștepta să fie huiduit sau agresat și atunci jandarmii care filmau, ar fi intervenit cu brutalitatea cunoscută. N-a fost să fie. Ca la un semn, credincioșii s-au întors cu spatele. A fost un mod de a arăta respingerea pseudo-episcopului, iar jandarmii au rămas neputincioși.
Minciuno-episcopii romani nu vor înțelege nicicînd adevărul cuvintelor Dumnezeiești, așternute în Sfanta Scriptură, prin pana Sfantului Apostol Iacov: ,,Preadesfrînaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii acesteia este vrăjmășie cu Dumnezeu? Cine va voi să se facă prieten cu lumea, se face vrăjmaș lui Dumnezeu’’ (Iacov 4, 4).
Presbiter Iovița Vasile
Nici măcar pseudo-ierarhii romani. Cu toate că se străduiesc din răsputeri să ne demonstreze că simbioza dintre ei și puterea lumească e aducătoare de multe și mari beneficii, adevărul e altul. Unul amar.
Din vremea comunismului biruitor, intenția vrăjmașilor lui Hristos, în privința Bisericii Sale era de a o supune, a o folosi și a o distruge. Aceste comandamente sunt urmărite cu diabolică stăruință și în vremea noastră, cu mențiunea că supunerea este o etapă consumată, deoarece pseudo-ierarhia s-a pus cu totul în slujba antihriștilor vremii.
Suntem în perioada în care Biserica, mai exact – ierarhia, e folosită în sensul dorit de puterea lumească. Și nu e bine. Niciodată n-am văzut o conlucrare atăt de intensă între cele două puteri, care se împacă de minune.
Incidentul de la Huși, preluat și hiperbolizat de presa pupin…istă, e o mostră. Cine l-a pus pe nefericitul Ignatie să invite un personaj sordid, precum Marian Papahagi să dea lecții unor preoți, mulți dintre ei slujitori ai puterii lumești prin tăcere vinovată? Cine l-a pus pe fostul stareț de la Sihăstria Putnei să organizeze în incinta Mănăstirii o adunătură de lgtb-iști? Firește, cu participarea selectă a lui Constantin Necula și Vasilică Danileț. ,,Investiția,, s-a dovedit deosebit de rentabilă, deoarece Nectarie Clinci e acum purtător de mitră arhierească în Republica Moldova, împotriva ierarhilor canonici și legitimi care păstoresc acolo.
Pseudo-ierarhii romani oscilează între doi domni, crezînd că îi pot mulțumi pe amîndoi. Cu neputință!, deoarece Domnul Cel Dintîi e chiar Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Celălalt domn este cel al întunericului, marele arhitect al universului. Cu aceasta, cred că am pus punctul pe i.
Ca să nu mai lungesc vorba, vă reamintesc un episod petrecut cu cîțiva ani în urmă, despre care am mai relatat. Un grup de credincioși s-a adunat în dreptul sediului Episcopiei Ortodoxe din Oradea, spre a protesta împotriva fărădelegilor lui Sofronie, cel care s-a înconjurat de sodomiți. Sofronie a pus la punct un plan. A chemat jandarmii și aceștia au răspuns prompt. Trebuia găsit pretextul. Pseudo-episcopul din Oradea s-a urcat în mașină, a coborît geamul și a venit în dreptul celor care protestau, sfidîndu-i cu un rînjet batjocoritor. Se aștepta să fie huiduit sau agresat și atunci jandarmii care filmau, ar fi intervenit cu brutalitatea cunoscută. N-a fost să fie. Ca la un semn, credincioșii s-au întors cu spatele. A fost un mod de a arăta respingerea pseudo-episcopului, iar jandarmii au rămas neputincioși.
Minciuno-episcopii romani nu vor înțelege nicicînd adevărul cuvintelor Dumnezeiești, așternute în Sfanta Scriptură, prin pana Sfantului Apostol Iacov: ,,Preadesfrînaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii acesteia este vrăjmășie cu Dumnezeu? Cine va voi să se facă prieten cu lumea, se face vrăjmaș lui Dumnezeu’’ (Iacov 4, 4).
Presbiter Iovița Vasile
Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni
,,Îndreptător Credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre’’. Astfel este descris Sfântul Ierarh Nicolae de troparul care se cântă în această zi. Şi într-adevăr, Sfântul a fost chip blândeţelor atunci când s-a cuvenit, dar a fost şi aspru în împrejurări deosebite.
În anul 325 după Naşterea Mântuitorului, s-a adunat la Niceea Sinodul I Ecumenic. Ce se întâmplase? Un preot, numit Arie, s-a apucat din cutezanţă proprie să tulbure Biserica Lui Hristos, învăţând, împotriva adevărului, că Hristos Domnul a fost creat în timp, existând o vreme când El nu era. Învăţătura sa drăcească a atras multe suflete care s-au depărtat de adevăr, aşa încât a trebuit ca Biserică să-şi spună cuvântul şi să restabilească învăţătura cea sănătoasă.
În cursul lucrărilor sinodale, Părinţii au încercat cu duhul blândeţii să aducă şi pe Arie la Dreapta Credinţă, căci nimeni nu voia ca acesta să se piardă. Toate strădaniile lor au rămas fără nici un rezultat, deoarece ereticul se încăpăţâna să-şi susţină rătăcirea, în pofida tuturor evidenţelor. Nesuferind să audă hula adusă lui Dumnezeu, Sfântul Nicolae s-a ridicat şi i-a dat o palmă lui Arie. Sinodalii au dezaprobat gestul şi au poruncit ca episcopul lui Dumnezeu din Biserica Mirelor Lichiei să fie lipsit de veşmintele şi semnele arhiereşti.
Noaptea următoare, S-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos cu Evanghelia şi Preacurata Fecioară Maria cu omoforul şi i-au dat înapoi semnele episcopale, ceea ce a făcut ca Părinţii de la Sinod să primească cu cinste pe arhiereul lui Hristos.
Multe minuni a făcut acest plăcut al lui Dumnezeu, din care o mică parte s-au scris în cărţile noastre bisericeşti. Faptele lui sunt cunoscute şi în lumea catolică, şi în cea protestantă, însă aceştia fiind eretici, nu-l cinstesc după cuviinţă şi însuşi Sfântul nu are nicio amestecare cu cei rău-credincioşi. Există la aceştia răul obicei de a-l înfăţişa pe Sfânt ca pe un ,,moş’’, ca pe un personaj de basm care vine tainic noaptea şi aduce daruri copiilor, omiţând faptul esenţial, acela că Sfântul Nicolae este pururea rugător pentru noi şi păzeşte Sfânta Biserică de relele pornite asupra ei.
Presbiter Iovița Vasile
În anul 325 după Naşterea Mântuitorului, s-a adunat la Niceea Sinodul I Ecumenic. Ce se întâmplase? Un preot, numit Arie, s-a apucat din cutezanţă proprie să tulbure Biserica Lui Hristos, învăţând, împotriva adevărului, că Hristos Domnul a fost creat în timp, existând o vreme când El nu era. Învăţătura sa drăcească a atras multe suflete care s-au depărtat de adevăr, aşa încât a trebuit ca Biserică să-şi spună cuvântul şi să restabilească învăţătura cea sănătoasă.
În cursul lucrărilor sinodale, Părinţii au încercat cu duhul blândeţii să aducă şi pe Arie la Dreapta Credinţă, căci nimeni nu voia ca acesta să se piardă. Toate strădaniile lor au rămas fără nici un rezultat, deoarece ereticul se încăpăţâna să-şi susţină rătăcirea, în pofida tuturor evidenţelor. Nesuferind să audă hula adusă lui Dumnezeu, Sfântul Nicolae s-a ridicat şi i-a dat o palmă lui Arie. Sinodalii au dezaprobat gestul şi au poruncit ca episcopul lui Dumnezeu din Biserica Mirelor Lichiei să fie lipsit de veşmintele şi semnele arhiereşti.
Noaptea următoare, S-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos cu Evanghelia şi Preacurata Fecioară Maria cu omoforul şi i-au dat înapoi semnele episcopale, ceea ce a făcut ca Părinţii de la Sinod să primească cu cinste pe arhiereul lui Hristos.
Multe minuni a făcut acest plăcut al lui Dumnezeu, din care o mică parte s-au scris în cărţile noastre bisericeşti. Faptele lui sunt cunoscute şi în lumea catolică, şi în cea protestantă, însă aceştia fiind eretici, nu-l cinstesc după cuviinţă şi însuşi Sfântul nu are nicio amestecare cu cei rău-credincioşi. Există la aceştia răul obicei de a-l înfăţişa pe Sfânt ca pe un ,,moş’’, ca pe un personaj de basm care vine tainic noaptea şi aduce daruri copiilor, omiţând faptul esenţial, acela că Sfântul Nicolae este pururea rugător pentru noi şi păzeşte Sfânta Biserică de relele pornite asupra ei.
Presbiter Iovița Vasile
Despre ovrei, numai de bine
Dupa legea lui Vexler adoptată de Parlamentul “Român” rămânem fără scriitorii, istoricii si oamenii politici care au pus umărul la propasirea nației. Suntem străini in propria noastră țară.
ION BRĂTIANU: „Evreii sunt o plagă socială, deoarece prin numărul lor mare ne amenință, cum știe toată lumea, națiunea”.
B.P. HAȘDEU: „Se numără trei trăsături hidoase ale evreilor: tendința de a câștiga fără muncă, absența oricărui simț al demnității și ura față de toate popoarele”
.
VASILE CONTA, reacționând la Tratatul de la Berlin, 1878, care impunea acordarea de cetățenie evreilor și drepturi egale cu românii: „Dacă nu luptăm împotriva evreilor, vom pieri ca națiune”.
VASILE ALECSANDRI: „Cine sunt invadatorii, de unde vin, ce vor? Sunt inși activi, inteligenți, neobosiți în îndeplinirea țelurilor lor. Sunt aderenții celui mai grosolan fanatism religios, cei mai exclusiviști dintre locuitorii Pământului, cei mai inasimilabili de către alte popoare. Țara lor e Talmudul, puterea lor e fără limite pentru că se bazează pe sprijinul altor două forțe: francmasoneria și aurul”.
IOAN SLAVICI: „Evreii sunt o boală. Ei resping orice altă religie. Dumnezeul lor respinge alți Dumnezei. Soluția ar fi expulzarea lor din România. Dar, n-o să-i primească nimeni.
OCTAVIAN GOGA: „Există o stare de război între români și evrei. Și urmează o furtună purificatoare, prin care tinerii români vor salva țara de paraziții, de secrețiile impure venite din Galiția care amenință existența statului român”.
ALEXANDRU D. XENOPOL: „Numai evreii care se botează sunt potriviți spre a primi cetățenia. Cei care nu se convertesc la creștinism să fie eliminați din țară”.
MIHAIL KOGĂLNICEANU a pus în aplicare un plan sistematic de eliminare a evreilor din satele românești și când i s-au făcut reproșuri de către cancelariile europene, a replicat: „Astea sunt trebile interne ale României”.
NICOLAE IORGA: „Evreii de pretutindeni, întreaga jidovime, acționează împotriva României. A da drepturi evreilor înseamnă că România nu va mai fi România. Evreii sioniști ne urăsc și nu ne iartă niciodată că suntem unde suntem și nu ne ducem noi la Sion, pentru a-i lăsa pe d-lor aici”.
MIHAI EMINESCU: „Ne e silă de cestiunea israelită, întrucât consistă din exigențe jidovești și ne rezervasem ca măcar să nu vorbim de ea decât atunci când țara noastră ar fi ținta unui atac, fie dinăuntru, fie din afară. A solicita intervenirea diplomatică sau înarmată a străinilor contra țării în care trăiești este un act de înaltă trădare comis împotriva acelei țări. Alianța solicită pe toate căile această intervenire. Mii de evrei din țară fac parte din Alianță. Deci mii de evrei din țară sînt trădători. În Rusia i-ar aștepta Siberia. În Franța, deportarea, în alte locuri, închisoarea; la noi însă se bucură de deplină libertate, ne înjură presa evreiască cum poftesc”.
Majoritatea covârșitoare a personalităților cultural-politice românești din acea perioadă și din interbelic („Dacă aș fi evreu acum, m-aș sinucide” – Emil Cioran, 1939) sunt antisemite! Oare de ce?
(Preluare de pe blogul Ion Coja)
ION BRĂTIANU: „Evreii sunt o plagă socială, deoarece prin numărul lor mare ne amenință, cum știe toată lumea, națiunea”.
B.P. HAȘDEU: „Se numără trei trăsături hidoase ale evreilor: tendința de a câștiga fără muncă, absența oricărui simț al demnității și ura față de toate popoarele”
.
VASILE CONTA, reacționând la Tratatul de la Berlin, 1878, care impunea acordarea de cetățenie evreilor și drepturi egale cu românii: „Dacă nu luptăm împotriva evreilor, vom pieri ca națiune”.
VASILE ALECSANDRI: „Cine sunt invadatorii, de unde vin, ce vor? Sunt inși activi, inteligenți, neobosiți în îndeplinirea țelurilor lor. Sunt aderenții celui mai grosolan fanatism religios, cei mai exclusiviști dintre locuitorii Pământului, cei mai inasimilabili de către alte popoare. Țara lor e Talmudul, puterea lor e fără limite pentru că se bazează pe sprijinul altor două forțe: francmasoneria și aurul”.
IOAN SLAVICI: „Evreii sunt o boală. Ei resping orice altă religie. Dumnezeul lor respinge alți Dumnezei. Soluția ar fi expulzarea lor din România. Dar, n-o să-i primească nimeni.
OCTAVIAN GOGA: „Există o stare de război între români și evrei. Și urmează o furtună purificatoare, prin care tinerii români vor salva țara de paraziții, de secrețiile impure venite din Galiția care amenință existența statului român”.
ALEXANDRU D. XENOPOL: „Numai evreii care se botează sunt potriviți spre a primi cetățenia. Cei care nu se convertesc la creștinism să fie eliminați din țară”.
MIHAIL KOGĂLNICEANU a pus în aplicare un plan sistematic de eliminare a evreilor din satele românești și când i s-au făcut reproșuri de către cancelariile europene, a replicat: „Astea sunt trebile interne ale României”.
NICOLAE IORGA: „Evreii de pretutindeni, întreaga jidovime, acționează împotriva României. A da drepturi evreilor înseamnă că România nu va mai fi România. Evreii sioniști ne urăsc și nu ne iartă niciodată că suntem unde suntem și nu ne ducem noi la Sion, pentru a-i lăsa pe d-lor aici”.
MIHAI EMINESCU: „Ne e silă de cestiunea israelită, întrucât consistă din exigențe jidovești și ne rezervasem ca măcar să nu vorbim de ea decât atunci când țara noastră ar fi ținta unui atac, fie dinăuntru, fie din afară. A solicita intervenirea diplomatică sau înarmată a străinilor contra țării în care trăiești este un act de înaltă trădare comis împotriva acelei țări. Alianța solicită pe toate căile această intervenire. Mii de evrei din țară fac parte din Alianță. Deci mii de evrei din țară sînt trădători. În Rusia i-ar aștepta Siberia. În Franța, deportarea, în alte locuri, închisoarea; la noi însă se bucură de deplină libertate, ne înjură presa evreiască cum poftesc”.
Majoritatea covârșitoare a personalităților cultural-politice românești din acea perioadă și din interbelic („Dacă aș fi evreu acum, m-aș sinucide” – Emil Cioran, 1939) sunt antisemite! Oare de ce?
(Preluare de pe blogul Ion Coja)
Întrebări dureroase, în fața marilor trădări
De ce tace Sfântul Munte?
De ce tac Patriarhiile autocefale?
De ce nu nu-l iau pe sus și nu-l dau afară din Biserică ortodocșii din Constantinopol pe apostaziatul Bartolomeu?
De ce nu se pun toți călugării din Sfântul Munte Athos pe feribot să facă la fel?
De ce primează frica și obiectivele lumești în pofida obiectivului suprem: mântuirea sufletelor!?
Sunt întrebări la care nu găsesc răspuns și nici nu mai caut.
Însă eu, ortodox, mă delimitez de acțiunile ecumeniste, eretice și demonice ale apostaziatului Bartolomeu al Constantinopolului!
Nici un iubirism nu este scuză pentru încălcarea cu bună știință și chiar cu îngâmfare a canoanelor Sfintelor Sinoade și Apostolice!
Cel care va veni în numele acestei false iubiri va fi tocmai antihristul. Care din câte vedeți dragii mei, vine chiar prin Biserică.
„Unitatea și comuniunea” de care vorbesc cei doi amorezi, se poate face doar prin conștientizarea celui bolnav că este bolnav, astfel încât să ia tratamentul cel corect și să se vindece. Adică ereticii să revină la Biserică Mamă – cea Ortodoxă.
Restul este un teatru antihristic odios!
Text trimis de Ștefan Arad
De ce tac Patriarhiile autocefale?
De ce nu nu-l iau pe sus și nu-l dau afară din Biserică ortodocșii din Constantinopol pe apostaziatul Bartolomeu?
De ce nu se pun toți călugării din Sfântul Munte Athos pe feribot să facă la fel?
De ce primează frica și obiectivele lumești în pofida obiectivului suprem: mântuirea sufletelor!?
Sunt întrebări la care nu găsesc răspuns și nici nu mai caut.
Însă eu, ortodox, mă delimitez de acțiunile ecumeniste, eretice și demonice ale apostaziatului Bartolomeu al Constantinopolului!
Nici un iubirism nu este scuză pentru încălcarea cu bună știință și chiar cu îngâmfare a canoanelor Sfintelor Sinoade și Apostolice!
Cel care va veni în numele acestei false iubiri va fi tocmai antihristul. Care din câte vedeți dragii mei, vine chiar prin Biserică.
„Unitatea și comuniunea” de care vorbesc cei doi amorezi, se poate face doar prin conștientizarea celui bolnav că este bolnav, astfel încât să ia tratamentul cel corect și să se vindece. Adică ereticii să revină la Biserică Mamă – cea Ortodoxă.
Restul este un teatru antihristic odios!
Text trimis de Ștefan Arad
Despre iluzia infailibilității papale
Acum câțiva ani am văzut un videoclip în care Papa Francisc săruta mâna unor reprezentanți ai finanțelor globale: David Rockefeller, Henry Kissinger, John Rothschild. Papa avea o atitudine umilă, de ascultător:
https://youtu.be/7KfuRW1c5Mk?si=-_Ae7w_yxbt6dnbW
M-am cutremurat. Cum adică? Ce mai înseamnă și asta? mi-am zis. Ce se ascunde în spatele acestui gest?
Am dezlegat enigma abia acum, când am pus cap la cap noi informații. Din canalul ,, Înțelepciune pentru suflet”, am aflat cine este adevăratul stăpân al Vaticanului:
Majoritatea oamenilor încă cred că Vaticanul se află deasupra structurii de putere mondiale. Nu este așa.
În 1832, sub Papa Grigore al XVI-lea, Statele Papale erau în faliment. După războaiele napoleoniene, revolte și ani de corupție, Roma nu mai avea bani pentru a guverna. Atunci a intervenit familia bancară Rothschild. James Mayer de Rothschild din Paris și Carl Mayer von Rothschild din Napoli i-au oferit Papei un împrumut uriaș — aproximativ patru sute de mii de lire sterline, echivalentul a câteva milioane de scudi — în schimbul faptului de a deveni bancherii oficiali ai Vaticanului.
Acordul a fost fără precedent. Pentru prima dată în istorie, Papa a devenit dependent financiar de o casă bancară evreiască. Când Carl Rothschild l-a întâlnit pe Grigore al XVI-lea pentru a finaliza înțelegerea, i s-a permis să sărute mâna Papei în loc de picior. Acest gest singur a spus mai mult decât orice document. Din acel moment, puterea spirituală oricum decazuta deja prin ruperea de ortodoxie, s-a plecat în fața puterii financiare.
Cardinalul Tosti a încercat câțiva ani mai târziu să elibereze Vaticanul de sub controlul Rothschild prin găsirea altor creditori, dar a eșuat. Datoria a rămas, la fel și dependența.
Aceasta a fost începutul supunerii tăcute a Vaticanului față de finanțele globale — un tipar care nu s-a încheiat niciodată cu adevărat. Falsa Biserica catolica, oricum deja rupta de Hristos prin schisma din 1054 , poate încă să vorbească în termeni morali, dar șnururile portofelului său au fost luate de mult timp. Rothschild nu doar că i-au împrumutat bani Papei; au cumpărat influență asupra uneia dintre cele mai vechi instituții de pe pământ.
De atunci, Vaticanul și-a jucat rolul în aceeași rețea de control care guvernează națiunile, piețele și războaiele, si precum spune Apocalipsa va juca rolul de al prezenta lumii pe ,, antihrist „
Pentru a înțelege cine conduce astăzi, trebuie să privești nu spre falsul altar schismatic catolic, ci spre registru. „
Observ cu stupoare că definirea infailibilității papale ca dogmă a avut loc la Conciliul Vatican I (1879-1880), adică după ce Vaticanul s-a supus finanțelor globale!!! https://ro.wikipedia.org/wiki/Infailibilitatea_papal%C4%83
Nu toți catolicii nu au fost de acord cu această blasfemie. O pictură alegorică realizată în 1881 înfățișează tiara papală așezată peste Biblie! Acum se știe cine este cu adevărat în spatele infailibilității papale, cine îi susține din umbră influența Papei pe diferite planuri la nivel mondial.
Acum aceiași încearcă să subjuge și Ortodoxia prin erezia ecumenistă. Faptul că această erezie se studiază în facultățile de teologie arată aceeași infuență ocultă la vârf. Ei stabilesc agenda, iar patriarhii șantajabili ascultă și o impun.
Așa se explică faptul că în secolul al XX-lea, apar la Constantinopol patriarhi care alunecă în compromisuri de neacceptat. Aceștia au fost propulsați pe criterii necanonice, nu ca în secolele trecute. Ideologia ateistă din secolul al XX-lea a slăbănogit reacțiile creștinilor. Cei mai buni clerici ortodocși au umplut închisorile comuniste. Iar agenda a continuat. Ortodoxia a fost atrasă mai întâi în Consiliul Mondial zis al bisericilor făcând-o astfel tovarășă la erezii și la blasfemii.
Deși la ortodocși nu este definită ca dogmă infailibilitatea, îi vedem pe unii ierarhi că se comportă ca niște papi infailibili. La Sinodul din Creta aceștia au legiferat ecumenismul ignorând Canoanele Ortodoxe. Ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire în vederea nivelării tuturor credințelor. Acesta este un compromis grav, căci scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Iar un scop mai înalt este chiar îndumnezeirea. În plus, în contradicție cu Canoanele ortodoxe prevăzute în Pidalion, se vorbește din ce în ce mai mult despre unirea tuturor religiilor! Aceasta merge braț la braț cu alte ideologii pierzătoare de suflete care dezincriminează păcatul și îl fac pe om incapabil de mântuire.
Un pustnic spunea că atunci când păcatele creștinilor le întrec pe cele ale păgânilor, Dumnezeu Își ia mâna de pe noi și îi lasă pe păgâni să ne subjuge. Sclavia electronică și războiul bat la ușă. Acestea sunt urmări ale păcatelor noastre, de fapt. Prea ușor acceptăm ideologii care ne despart de Dumnezeu. Prea greu suntem dispuși să trăim după voia lui Dumnezeu. Prea puțin timp investim în cunoașterea credinței Ortodoxe pentru a sesiza ereziile și pentru a lua atitudine la timp. Prea puțină importanță acordăm despătimirii, mântuirii și dobândirii Duhului Sfânt. Prea adesea uităm că și sufletul trebuie îngrijit, nu doar trupul. Prea mult ignorăm poruncile evanghelice. Prea vrem o Ortodoxie corectă politic, deși așa ceva nu există. Capul Bisericii Ortodoxe este Hristos și de El trebuie să facem ascultare dacă vrem să rămânem ortodocși, nu de globaliști și de uneltele acestora. În caz contrar, Dumnezeu îngăduie vremuri de cernere și permite să avem conducători bisericești și lumești după asemănarea noastră…
Patriarhul Bartolomeu îi sfidează pe ortodocși slujind împreună cu Papa și pomenindu-l la Sfânta Liturghie!!! În loc să-și asume responsabilitatea pentru mântuirea creștinilor, Patriarhul Bartolomeu spune că prioritatea lui este unirea tuturor religiilor!!! Patriarhii din vechime aveau ca prioritate apărarea Ortodoxiei de erezii în vederea mântuirii ortodocșilor.
Dacă majoritatea preoților ortodocși tac, aceasta arată că infailibilitatea ierarhilor face ravagii și în spațiul ortodox. Ideologia ecumenistă este suștinută politic, social și material și chiar coercitiv de către aceiași finanțatori, din umbră. Așadar infailibilitatea este o mască menită să ascundă o agendă ocultă pentru care atât Papa, cât și Patriarhul Bartolomeu sunt doar niște unelte prin care aceasta se implementează. Tristă priveliște!
Doamne, Iisuse Hristoase, arată-ne tuturor Calea, Adevărul și Viața! Orânduiește cele spre mântuire conducătorilor bisericești și lumești și nouă tuturor! Ajută-ne să facem voia Ta! Dă-ne timp de pocăință pentru păcatele în care am căzut cu toții și fiecare în parte!
Sora Pelaghia
https://youtu.be/7KfuRW1c5Mk?si=-_Ae7w_yxbt6dnbW
M-am cutremurat. Cum adică? Ce mai înseamnă și asta? mi-am zis. Ce se ascunde în spatele acestui gest?
Am dezlegat enigma abia acum, când am pus cap la cap noi informații. Din canalul ,, Înțelepciune pentru suflet”, am aflat cine este adevăratul stăpân al Vaticanului:
Majoritatea oamenilor încă cred că Vaticanul se află deasupra structurii de putere mondiale. Nu este așa.
În 1832, sub Papa Grigore al XVI-lea, Statele Papale erau în faliment. După războaiele napoleoniene, revolte și ani de corupție, Roma nu mai avea bani pentru a guverna. Atunci a intervenit familia bancară Rothschild. James Mayer de Rothschild din Paris și Carl Mayer von Rothschild din Napoli i-au oferit Papei un împrumut uriaș — aproximativ patru sute de mii de lire sterline, echivalentul a câteva milioane de scudi — în schimbul faptului de a deveni bancherii oficiali ai Vaticanului.
Acordul a fost fără precedent. Pentru prima dată în istorie, Papa a devenit dependent financiar de o casă bancară evreiască. Când Carl Rothschild l-a întâlnit pe Grigore al XVI-lea pentru a finaliza înțelegerea, i s-a permis să sărute mâna Papei în loc de picior. Acest gest singur a spus mai mult decât orice document. Din acel moment, puterea spirituală oricum decazuta deja prin ruperea de ortodoxie, s-a plecat în fața puterii financiare.
Cardinalul Tosti a încercat câțiva ani mai târziu să elibereze Vaticanul de sub controlul Rothschild prin găsirea altor creditori, dar a eșuat. Datoria a rămas, la fel și dependența.
Aceasta a fost începutul supunerii tăcute a Vaticanului față de finanțele globale — un tipar care nu s-a încheiat niciodată cu adevărat. Falsa Biserica catolica, oricum deja rupta de Hristos prin schisma din 1054 , poate încă să vorbească în termeni morali, dar șnururile portofelului său au fost luate de mult timp. Rothschild nu doar că i-au împrumutat bani Papei; au cumpărat influență asupra uneia dintre cele mai vechi instituții de pe pământ.
De atunci, Vaticanul și-a jucat rolul în aceeași rețea de control care guvernează națiunile, piețele și războaiele, si precum spune Apocalipsa va juca rolul de al prezenta lumii pe ,, antihrist „
Pentru a înțelege cine conduce astăzi, trebuie să privești nu spre falsul altar schismatic catolic, ci spre registru. „
Observ cu stupoare că definirea infailibilității papale ca dogmă a avut loc la Conciliul Vatican I (1879-1880), adică după ce Vaticanul s-a supus finanțelor globale!!! https://ro.wikipedia.org/wiki/Infailibilitatea_papal%C4%83
Nu toți catolicii nu au fost de acord cu această blasfemie. O pictură alegorică realizată în 1881 înfățișează tiara papală așezată peste Biblie! Acum se știe cine este cu adevărat în spatele infailibilității papale, cine îi susține din umbră influența Papei pe diferite planuri la nivel mondial.
Acum aceiași încearcă să subjuge și Ortodoxia prin erezia ecumenistă. Faptul că această erezie se studiază în facultățile de teologie arată aceeași infuență ocultă la vârf. Ei stabilesc agenda, iar patriarhii șantajabili ascultă și o impun.
Așa se explică faptul că în secolul al XX-lea, apar la Constantinopol patriarhi care alunecă în compromisuri de neacceptat. Aceștia au fost propulsați pe criterii necanonice, nu ca în secolele trecute. Ideologia ateistă din secolul al XX-lea a slăbănogit reacțiile creștinilor. Cei mai buni clerici ortodocși au umplut închisorile comuniste. Iar agenda a continuat. Ortodoxia a fost atrasă mai întâi în Consiliul Mondial zis al bisericilor făcând-o astfel tovarășă la erezii și la blasfemii.
Deși la ortodocși nu este definită ca dogmă infailibilitatea, îi vedem pe unii ierarhi că se comportă ca niște papi infailibili. La Sinodul din Creta aceștia au legiferat ecumenismul ignorând Canoanele Ortodoxe. Ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire în vederea nivelării tuturor credințelor. Acesta este un compromis grav, căci scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Iar un scop mai înalt este chiar îndumnezeirea. În plus, în contradicție cu Canoanele ortodoxe prevăzute în Pidalion, se vorbește din ce în ce mai mult despre unirea tuturor religiilor! Aceasta merge braț la braț cu alte ideologii pierzătoare de suflete care dezincriminează păcatul și îl fac pe om incapabil de mântuire.
Un pustnic spunea că atunci când păcatele creștinilor le întrec pe cele ale păgânilor, Dumnezeu Își ia mâna de pe noi și îi lasă pe păgâni să ne subjuge. Sclavia electronică și războiul bat la ușă. Acestea sunt urmări ale păcatelor noastre, de fapt. Prea ușor acceptăm ideologii care ne despart de Dumnezeu. Prea greu suntem dispuși să trăim după voia lui Dumnezeu. Prea puțin timp investim în cunoașterea credinței Ortodoxe pentru a sesiza ereziile și pentru a lua atitudine la timp. Prea puțină importanță acordăm despătimirii, mântuirii și dobândirii Duhului Sfânt. Prea adesea uităm că și sufletul trebuie îngrijit, nu doar trupul. Prea mult ignorăm poruncile evanghelice. Prea vrem o Ortodoxie corectă politic, deși așa ceva nu există. Capul Bisericii Ortodoxe este Hristos și de El trebuie să facem ascultare dacă vrem să rămânem ortodocși, nu de globaliști și de uneltele acestora. În caz contrar, Dumnezeu îngăduie vremuri de cernere și permite să avem conducători bisericești și lumești după asemănarea noastră…
Patriarhul Bartolomeu îi sfidează pe ortodocși slujind împreună cu Papa și pomenindu-l la Sfânta Liturghie!!! În loc să-și asume responsabilitatea pentru mântuirea creștinilor, Patriarhul Bartolomeu spune că prioritatea lui este unirea tuturor religiilor!!! Patriarhii din vechime aveau ca prioritate apărarea Ortodoxiei de erezii în vederea mântuirii ortodocșilor.
Dacă majoritatea preoților ortodocși tac, aceasta arată că infailibilitatea ierarhilor face ravagii și în spațiul ortodox. Ideologia ecumenistă este suștinută politic, social și material și chiar coercitiv de către aceiași finanțatori, din umbră. Așadar infailibilitatea este o mască menită să ascundă o agendă ocultă pentru care atât Papa, cât și Patriarhul Bartolomeu sunt doar niște unelte prin care aceasta se implementează. Tristă priveliște!
Doamne, Iisuse Hristoase, arată-ne tuturor Calea, Adevărul și Viața! Orânduiește cele spre mântuire conducătorilor bisericești și lumești și nouă tuturor! Ajută-ne să facem voia Ta! Dă-ne timp de pocăință pentru păcatele în care am căzut cu toții și fiecare în parte!
Sora Pelaghia
După tămbălăul generalizat de 1 Decembrie – Ziua Națională a României
Mitropolitul Longhin de la Bănceni:
Aceasta-i Romania. Acesta-i Neamul meu.
Să trăiască veșnic, lîngă Dumnezeu!
Astăzi, când neamul nostru își aduce aminte de ziua cea mare a unirii, când inimile românilor se înalță în rugăciune și recunoștință pentru darul unității, să ne oprim o clipă și să privim cu ochii duhului la ce înseamnă cu adevărat o națiune binecuvântată.
Un neam nu trăiește prin hotare, ci prin sfințenie, nu prin ziduri, ci prin oameni, nu prin arme, ci prin rugăciune căci ce este o țară fără Dumnezeu, dacă nu o casă fără temelie? Și ce este un popor fără sfinți, dacă nu un trup fără suflet?
România noastră a fost păzită de rugăciunile pustnicilor, de lacrimile martirilor, de sângele ostașilor și de răbdarea mamelor. A fost hrănită cu pâinea muncii cinstite și cu vinul jertfei, a fost înveșmântată în straie de sărbătoare, dar și în zdrențele suferinței.
Astăzi, când prăznuim pe Sfântul Proroc Naum, cel ce a vestit mângâierea lui Dumnezeu, și pe Sfântul Cuvios Filaret cel Milostiv, cel ce a fost bogat în milă și sărac în mândrie, să ne aducem aminte că adevărata unire este în Duhul Sfânt. Că adevărata libertate este libertatea de păcat, că adevărata biruință este biruința asupra morții.
Să ne rugăm pentru țara noastră nu doar cu vorbe, ci cu viața noastră, să fim români nu doar prin naștere, ci și prin trăire, să fim fii ai acestui pământ, dar și fii ai cerului, să unim nu doar provinciile, ci și inimile, nu doar hotarele, ci și sufletele.
Dacă vrei să faci ceva pentru România, atunci sfințește-te căci un singur om sfânt poate ține în picioare un neam întreg așa cum un singur rug aprins poate lumina o noapte întreagă.
Text trimis de Ștefan Arad
Îngrădindu-ne de pseudo-ierarhii romani, ne îngrădim de toți ereticii lumii
Trebuie să ne ÎMPOTRIVIM oricăror Rugăciuni în comun cu PAPISTAȘII și PROTESTANȚII, căci nu iubesc adevărul dumnezeiesc și merg pe drumul pierzării…
Nu este posibilă unirea cu catolicii atâta timp cât aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rânduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin întreita afundare.
Mulți preoți din Italia, s-au molipsit de duhul papistaș, NU mai împlinesc Taină Botezului prin întreită afundare, fac o “băiță” prin turnare Nu putem uita istoria încă sângerândă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.
Planul masonic în cauză constă în a pecetlui unirea religioasă fără a se ţine cont de deosebirile învăţăturilor de credinţă, printr-o recunoaştere reciprocă a tainelor şi a moştenirii apostolice, fiecare recunoscând pe ceilalţi drept Biserică, apoi înfăptuirea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitată, apoi lărgită.
După care va rămâne să fie pusă problema deosebirilor dogmatice, considerate depăşite şi dezbinătoare.
Pentru aceasta trebuie să ne
împotrivim oricăror rugăciuni în comun cu papistașii şi protestanţii, mai ales asupra unităţii şi reconcilierii ecumeniste ce defăimează Sfintele Taine.
Toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi de după Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latineşti, dogmelor mincinoase şi s-au sfinţit împotrivindu-se până la sânge. Cuvintele lor au până azi puterea şi lucrarea Duhului Sfânt şi ne îndreptăţesc a crede că: „Există doar o singură Biserică a lui HRISTOS, cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe,” ( Sfântul FOTIE ), iar „pe papa Sfânta Biserică îl afuriseşte şi eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc.” ( Sfântul PAISIE de la Neamţ )
OPRIȚI-VĂ CÂT NU ESTE PREA TÂRZIU!
Nu mai pângăriți altarele cu rugăciuni împreună cu ereticii, nu mai primiţi pe cei nebotezaţi ca fii ai Bisericii, nu vă plecaţi compromisurilor politice, nu încercați să uniţi ce e despărţit, căci singurul lucru care-l veţi reuşi e să nimiciţi unitatea Ortodoxiei, să frângeţi adânc temelia Bisericii şi să ridicaţi cea de-a doua Mare Schismă. Veniţi-vă în fire şi treziţi-vă!
De vă veţi pune interesele personale mai presus de cele ale Bisericii, vă vom socoti apostaţi.
Lepădaţi toate aceste înşelări, pentru ca în neştire poporul urmându-vă, să nu se lepede de Biserica PREADULCELUI HRISTOS!
Text trimis de Șt. Arad
Nu este posibilă unirea cu catolicii atâta timp cât aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rânduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin întreita afundare.
Mulți preoți din Italia, s-au molipsit de duhul papistaș, NU mai împlinesc Taină Botezului prin întreită afundare, fac o “băiță” prin turnare Nu putem uita istoria încă sângerândă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.
Planul masonic în cauză constă în a pecetlui unirea religioasă fără a se ţine cont de deosebirile învăţăturilor de credinţă, printr-o recunoaştere reciprocă a tainelor şi a moştenirii apostolice, fiecare recunoscând pe ceilalţi drept Biserică, apoi înfăptuirea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitată, apoi lărgită.
După care va rămâne să fie pusă problema deosebirilor dogmatice, considerate depăşite şi dezbinătoare.
Pentru aceasta trebuie să ne
împotrivim oricăror rugăciuni în comun cu papistașii şi protestanţii, mai ales asupra unităţii şi reconcilierii ecumeniste ce defăimează Sfintele Taine.
Toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi de după Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latineşti, dogmelor mincinoase şi s-au sfinţit împotrivindu-se până la sânge. Cuvintele lor au până azi puterea şi lucrarea Duhului Sfânt şi ne îndreptăţesc a crede că: „Există doar o singură Biserică a lui HRISTOS, cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe,” ( Sfântul FOTIE ), iar „pe papa Sfânta Biserică îl afuriseşte şi eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc.” ( Sfântul PAISIE de la Neamţ )
OPRIȚI-VĂ CÂT NU ESTE PREA TÂRZIU!
Nu mai pângăriți altarele cu rugăciuni împreună cu ereticii, nu mai primiţi pe cei nebotezaţi ca fii ai Bisericii, nu vă plecaţi compromisurilor politice, nu încercați să uniţi ce e despărţit, căci singurul lucru care-l veţi reuşi e să nimiciţi unitatea Ortodoxiei, să frângeţi adânc temelia Bisericii şi să ridicaţi cea de-a doua Mare Schismă. Veniţi-vă în fire şi treziţi-vă!
De vă veţi pune interesele personale mai presus de cele ale Bisericii, vă vom socoti apostaţi.
Lepădaţi toate aceste înşelări, pentru ca în neştire poporul urmându-vă, să nu se lepede de Biserica PREADULCELUI HRISTOS!
Text trimis de Șt. Arad
Da, da, ea este Țara mea. Nu a voastră
N-am înțeles dintru început de ce dracii humanoizi, atunci cînd aud cîntecul ,,Romanie, mîndru plai’’, sar ca arși, suduie, răcnesc, se stropșesc, de parcă s-a aprins focul iadului sub ei. Am purces îndată la căutarea textului și am înțeles dintr-o privire. Iată, selectiv, ce a scris Paula Hrițcu și apoi a transpus pe muzică:
Avem câmp de aur făurit din spicele de grâu
Da da ea este țara mea
Macii roșii din poiene tricolorul de la brâu
Da da ea este țara mea
Și e despre tine
Dulce Românie
Mândru plai
Cu pământ rupt din Rai
Doina dorul poezia și credința-n Dumnezeu
Da da ea este țara mea
Ne-au sădit în suflet soare și ne-au ocrotit de rău
Da da ea este țara mea
Avram Iancu Ioan Cuza și cu Ștefan au luptat
Da da aici în țara mea
Să nu calce sfânta glie vreun străin nebotezat
Da da aici in țara mea
Obiceiul și opinca moștenite din străbuni
Da da ea este țara mea
Au sădit în noi dorința de a fi români mai buni
Da da ea este țara mea
Să le luăm pe rind.
Cum îndrăznesc romanii să spună că Romania e țara lor, cînd noi și ceilalți ca noi am pus stăpînire pe ea? Îndrăznesc, pentru că e a lor, dăruită de Dumnezeu pentru veșnicie. Asta să vă intre bine-n cap. Voi, vinituri din cele patru vînturi, n-aveți țară, nu știți ce înseamnă să ai o țară căreia să-i spui pămînt natal. Voi vă aciuați șerpește pe unde apucați și apoi îi batjocoriți pe cei care v-au primit cu omenie.
Credința în Dumnezeu? Noi tocmai asta vrem scoatem din mințile și inimile romanilor. Nu veți reuși, stimate scursori. Credința Ortodoxă va salva Romania și datorită ei vor merge romanii la Judecată ca Popor temător de Dumnezeu.
,,Să nu calce sfanta glie vreun strain nebotezat’’. Asta e cheia înțelegerii, pentru că voi sunteți și străini și nebotezați. Sunteți păgîni, cu alte cuvinte. Cand Mitropolitul Marcu al Dobrogei participa la Sinodul I Ecumenic de la Efes, în anul 325, strămoșii voștri se scărpinau și se păduchiau pe unde apucau, sau mîncau carne crudă de sub șaua calului.
Vrînd să interzică acest cîntec, vrăjmașii romanilor au comis-o rău de tot. În mediul virtual, melodia a explodat, literamente. E difuzată pe toate canalele. Săli pline de romani bat din palme ritmul ei, cîntă împreună cu solista, pentru că au simțit batjocura voastră, a zîniturilor, cum zic maramureșenii, și acum vă dau replica.
Prostitu-v-ați? Prostit.
Presbiter Iovița Vasile
Avem câmp de aur făurit din spicele de grâu
Da da ea este țara mea
Macii roșii din poiene tricolorul de la brâu
Da da ea este țara mea
Și e despre tine
Dulce Românie
Mândru plai
Cu pământ rupt din Rai
Doina dorul poezia și credința-n Dumnezeu
Da da ea este țara mea
Ne-au sădit în suflet soare și ne-au ocrotit de rău
Da da ea este țara mea
Avram Iancu Ioan Cuza și cu Ștefan au luptat
Da da aici în țara mea
Să nu calce sfânta glie vreun străin nebotezat
Da da aici in țara mea
Obiceiul și opinca moștenite din străbuni
Da da ea este țara mea
Au sădit în noi dorința de a fi români mai buni
Da da ea este țara mea
Să le luăm pe rind.
Cum îndrăznesc romanii să spună că Romania e țara lor, cînd noi și ceilalți ca noi am pus stăpînire pe ea? Îndrăznesc, pentru că e a lor, dăruită de Dumnezeu pentru veșnicie. Asta să vă intre bine-n cap. Voi, vinituri din cele patru vînturi, n-aveți țară, nu știți ce înseamnă să ai o țară căreia să-i spui pămînt natal. Voi vă aciuați șerpește pe unde apucați și apoi îi batjocoriți pe cei care v-au primit cu omenie.
Credința în Dumnezeu? Noi tocmai asta vrem scoatem din mințile și inimile romanilor. Nu veți reuși, stimate scursori. Credința Ortodoxă va salva Romania și datorită ei vor merge romanii la Judecată ca Popor temător de Dumnezeu.
,,Să nu calce sfanta glie vreun strain nebotezat’’. Asta e cheia înțelegerii, pentru că voi sunteți și străini și nebotezați. Sunteți păgîni, cu alte cuvinte. Cand Mitropolitul Marcu al Dobrogei participa la Sinodul I Ecumenic de la Efes, în anul 325, strămoșii voștri se scărpinau și se păduchiau pe unde apucau, sau mîncau carne crudă de sub șaua calului.
Vrînd să interzică acest cîntec, vrăjmașii romanilor au comis-o rău de tot. În mediul virtual, melodia a explodat, literamente. E difuzată pe toate canalele. Săli pline de romani bat din palme ritmul ei, cîntă împreună cu solista, pentru că au simțit batjocura voastră, a zîniturilor, cum zic maramureșenii, și acum vă dau replica.
Prostitu-v-ați? Prostit.
Presbiter Iovița Vasile